Rolul radioului in societatea romaneasca

Rolul radioului in societatea romaneasca

Radioul a contribuit substantial la dezvoltarea sociala de-a lungul timpului. Importanta sa este semnificativa ca initiator de drumuri in comunicarea audio-vizuala, fiind urmat de aparitia si dezvoltarea televiziunii. Pentru a observa semnificatia si evolutia sa in societate si, mai ales, in societatea romaneasca, este necesar un scurt istoric al radio, asa cum urmeaza in continuarea lucrarii.

Descoperirea electricitatii a declansat o noua etapa importanta in comunicarea de masa. Experimentele comunicatiilor fara fir au dus la inventarea unor mijloace de transmitere fara fir, cum sunt undele electromagnetice. Acestea au fost punctul de pornire in dezvoltarea domeniului de radiocomunicatii si apoi in cel al radiodifuziunii.

De-a lungul ultimelor trei secole, numerosi cercetatori au fost interesati de fenomenul electromagnetic, ajungandu-se la descoperiri precum paratraznetul (Benjamin Franklin, 1774) sau telegraful electric si alfabetul format din linii si puncte (Samuel Morse, 1832). Descoperirile lor urmau sa reprezinte un inceput pentru incercarea lui Guglielmo Marconi de a pune bazele primului sistem de radiocomunicatie. In 1903, el a facut posibila legatura intre doua continente - Europa si America - prin radio.

La inceput, radioul era folosit in scopuri militare si in transporturile navale, avand costuri destul de ridicate. Imbunatatirile aduse aparatului, precum reducerea volumului, calitatea emisiei si receptiei undelor, a transformat radioul intr-o cale ușoara de acces la informatie, devenind in scurt timp un mijloc de comunicare catre mase. Primul post de radio[1] a fost infiintat la Pittsburg, in 1916, si a capatat licenta de emisie abia in 1920. Radioul cunoaște o raspandire rapida in toata lumea .

In Romania, evolutia sa a fost lenta din cauza lipsei receptoarelor, fabricate in strainatate si a costurilor ridicate. La noi, primul post de radio a luat fiinta la 1 noiembrie 1928, cand s-a difuzat prima emisiune in limba romana, fiind prima emisie oficiala a Societatii de Difuziune Radiotelefonica din Romania. Pe langa discursul tinut de Dragomir Hurmuzescu, directorul Institutului Electrotehnic, emisiunea a mai cuprins, printre altele, un buletin de stiri, informatii meteorologice, muzica si prima conferinta difuzata la radio.[3] Inca de la inceput, specializarea si-a facut aparitia si in cazul continuturilor radiofonice. In urmatoarele luni au inceput sa fie difuzate emisiuni special concepute pentru copii sau pentru femei, precum si emisiuni umoristice si altele continand sfaturi medicale.

Rolul radioului declarat de la inceput - informarea, educarea si divertismentul - isi atingea scopul in emisiunile transmise. Urmarind sa contribuie, in special, la formarea publicului, emisiunea culturala Universitatea radio, difuzata zilnic intre orele 19 si 20, trata subiecte dintre cele mai diverse in fiecare zi a saptamanii. Ca urmare, a fost creat un nou post numit Radio Cultural, existent si astazi. De asemenea, s-a dezvoltat si reteaua posturilor teritoriale in orase precum Iasi, Craiova, Targu Mures, Cluj si Timisoara.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, radioul a suferit o involutie prin reducerea drastica a orelor de program. Devenit mijloc principal de propaganda alaturi de televiziunea nationala, radioul si-a reluat cursul dupa 1990, cand a fost posibila transmiterea in unde ultrascurte - FM. Cu o calitate superioara fata de transmisia in unde medii sau lungi (AM), FM-ul[4] a luat amploare foarte repede, aducand un stil nou in lume, dar si in mass-media romanesti.

FM-ul a crescut considerabil in anii 1970 datorita calitatilor undelor de transmisie caracterizate de fidelitatea sunetului, compatibilitatea stereofonica si transmisia uniforma zi si noapte. Undele scurte sunt preferate de radiourile moderne, specializate pe formate de muzica, prezentate intr-un subcapitol urmator al lucrarii.