SPATIUL AUDIOVIZUALA SI ROLUL LUI IN SOCIETATEA ROMANEASCA

SPATIUL AUDIOVIZUALA SI ROLUL LUI IN SOCIETATEA ROMANEASCA

Spatiul audiovizuala romanesc poarta amprenta fenomenului de televiziune al carui inceput s-a produs in zilele lui decembrie 1989. Am avut prima revolutie transmisa in direct, ulterior vom avea prin CNN si primul razboi transmis in direct, apoi prima debarcare militara transmisa in direct, la sfarsitul lui 2006 prima executie prin spanzurare transmisa in direct, si continuata cutoate celelalte evenimente politice, sociale transmise in direct care au marcat toate componentele societatii.

Ca prima remarca se poate constata ca transmisia in direct care inainte de 1989 era apanajul evenimentelor sportive, culturale, a devenit un nod de a transa politic anumite atitudini sau interese.

Un alt fenomen care a marcat perioada din 1990 pana in prezent este multiplicarea vectorilor de comunicare televizuala, aparitia a numeroase posturi de televiziuen si de radio si titluri de presa scrisa. In aceiasi perioada si numarul canalelor de radio s-a marit dar impactul asupra publicului nu a gasit aceiasi rezonanta.

Manat parca de biblica zicere "sa vezi si sa crezi" publicul s-a aruncat practic in mrejele emisiunilor de televiziune iar cauzele ar fi urmatoarele:

1. perioada epocii Ceausescu in care programul de televiziune fusese limitat la 2 ore pe zi;
2. nevoia de lectura fireasca - numaruld e ziare fusese limitat in comunism;
3. existenta unor subiecte despre care altadata nu se indraznea a se vorbi in public la care se adauga o strategie de marketing nascocita pentru a intretine gustul publicului spre senzational, derizoriu, superficial, evident ca in toata aceasta harta a programelor, emisiunile de promovare a unor elemente care tin de cultura si civilizatie au iesit din grila poasturilor de radio si tv si s-au transformat in canale de sine statatoare. Exemplu: emisiunile care tineau de enciclopedie s-au restrans la postul tv Discovery, pe spatiul romanesc SRT si-a creat un canal propriu TVR Cultural.

Aceasta oferta de programe poate parea la pria vedere satisfacatoare daca analizam publicul din zonele urbane, dar trebuie sa remarcam ca 46% din populatia tarii locuieste in zona rurala si nu are acces decat la TVR 1.

Elementul care caracterizeaza spatiul audiovizual romanesc este ceea ce in presa scrisa se numeste tabloidizare (fenomen nascut in 1992 odat cu Evenimentul Zilei), in televiziune este un fenomen care a inceput sa cuprinda chiar si spatiul de televiziune publica. El a fost preluat din presa scrisa si s-a manifestat in doua tiprui de emisiuni: in cele informative unde au fost avantajate stirile despre fapte diverse ridicate la rangul de informatii nationale si in emisiunile de divertisment, emisiuni construite pe un comic facil, de limbaj cu dublu inteles sau cu subinteles, pe un comic de situatie situat la limita decentei si pe o racordare la realitatea romaneasca de periferie. Chiar si lumea satului este ridiculizata in schema relatiilor preot - primar - politist, fiind favorizate elementele marginale din lumea satului.

Astfel emisiunile educative nu au mai reusit sa-si gaseasca un registru de interes general. Sursele de informatie multiplicandu-se interesul publicului s-a canalizat.

Influentarea rostirii limbii romane.

Modelul promovat de televiziunile particulare in care accesntuarea sacadata cu elemente de frazare preluatre din jurnalismul anglofon au deformat rostirea clasica a limbii romane, mergand pana laun enunt canta, legat in care cu greu se distinge practic mesajul.

De regula posturuile de radio comerciale au transformat prezentatorii in prezentatori de discoteca DJ.

Transformarea personalitatilor si personajelor politice in nume uzuale in personaje care sunt la indemana publicului este un alt element al comunicarii audiovizuale caracteristic mass-mediei romanesti. Exemplu: "Basescu s-a intalnit aseara cu Tariceanu", astfel informatia aduce la nivelul telespectatorului imaginea personajul politic simplificata. Pana la un anumit punct aceasta redactare face parte din caracteristicile vietii democratice. Utilizarea ei in exces duce insa la masificare, iar masificarea este periculoasa deoarece nu mai are repere valorice.

Toate vedetele de radio romanesti au intrat in constiinta publica consacrate fiind de televiziune. In prezent observam ca aceiasi gazetari vedeta, formatori de opinie sunt plimbati pe toate canalele de televiziune cu toate elementele de constituie, de creare, de constructie a unei vedete.

Se incearca de cel putin zece ani sise reuseste construirea vedetei politice prin televiziune, ultima vedeta politica tip rock fiind Traian Basescu.

Spatiul audiovizual a fost ocupat masiv de manifestarile zilnice ale politicii iar prezentarearealitatii si a informatiilor necesare publicului sunt sufocate de presiunile informationale ale acestor interese care sunt vizibil exprimate pentru ca in buna masura patronii posturilor fac ei insisi politica.

Emisiunile de sport s-a transformat in campanii care tin seama de evenimentele sportive sau sunt dominate de un singur sport pentru ca si aici a interventi aparitia posturilor de nisa.

De reamarcat ca si in presa sportiva de radio sau de televiziune se pozitioneaza vedeta comentator alaturi de vedeta de sport insa la vedeta de sport aflam din ce in ce mai putine lucruri despre sport si din ce in ce mai multe lucruri despre accesoriile vedetei.

Institutia purtatorului de cuvant lucreaza practic cu tehnicile PR-ului si in final difuzarea unei informatii tine de politica de marketing. Aceasta politica de cele mai multe ori primeaza fata de politica editoriala. Cel care decide in final este ascultatorul sau telespectatorul.