Specializarea magazinelor in Europa

Specializarea magazinelor in Europa.

'In general, magazinele sunt definite ca fiind consumer (magazines), oferind informatii de timp liber si amuzament, sau business and professional (magazines) oferind informatii relevante pentru domeniul de activitate al publicului. Apar si specialist titles'. [Brian Braithwaite, 1998; 97].

In Marea Britanic apar peste 2400 de consumer magazines. 3000 de magazine specializate si ziare profesionale si de afaceri, in restul Europei apar peste 9300 de consumer magazines si 22.000 de professional trade titles [=titluri profesionale (specializate) si de comert]. 'Magazinul reprezinta o industrie care isi afla nise de public: femei, automobilist!, parinti, gradinari, tineret, pensionari, magazine con se rate computerelor, fermierilor, jucatorilor de golf, agentiilor de turism, fotografilor etc. Remarcabil este fenomenul subspecializarii magazinelor consacrate femeilor'. [Brian Braithwaite, 1998; 97-98].

Un alt fenomen remarcabil in Europa este circulatia transnationala a unor titluri. Astfel, Marea Britanic (si nu numai) 'este invadata' de o serie de titluri nord-americane si germane, precum Vogue, Good Housekeeping, Home and Garden, Cosmopolitan, Country Living, Bride, Harper and Queen, respectiv germane: Prisma, Bella, Take a Break(l,5 milioane de exemplare tiraj), Thats Life.

Pentru celelalte tari europene dezvoltate, situatia statistica este urmatoarea: Franta: 2.000 consumer magazines si 1200 professional/ business; Danemarca: 600, respectiv 50; Germania: 1800, respectiv 3700; Italia: 1218, respectiv 9119; Elvetia: 867, respectiv 990; Olanda: 1200, respectiv 4.000; Spania: 155, respectiv 150.

Iar retetele publicitare in procente ale magazinelor europene prin raport cu celelalte media sunt impresionante. Austria, 16%; Belgia, 27%; Danemarca, 15%; Franta 27%; Germania, 21%; Grecia, 17%; Italia, 19%; Olanda, 22%; Norvegia, 18%; Marea Britanie, 17%.

Sub presiunea comercializarii (transformarea produsului media intr-un bun de consum menit sa realizeze profit), si sub presiunea impunerii televiziunii drept medium atotstapanitor, apare - in plus - un nou fenomen, cunoscut sub numele tabloidizarea televiziunii: tabloid style tv program (amer: stil tabloid in programarea de televiziune).

Termenul s-a impus prin analogie cu (ziarele) tabloid(e), desemnand programul/formatul prin care senzationalul crud/explicit este firul conducator in combinarea stirilor si a reportajelor. Fara sa foloseasca acest termen, Pierre Bourdieu [1998; 58-59] trage un semnal de alarma, in 'buna masura indreptatit, 'impinse de concurenta pentru castigarea unor portiuni cat mai mari ale pietei, televiziunile recurg din ce in ce mai masiv la vechile trucuri ale ziarelor de senzatie [tabloidelor], acordand un spatiu privilegiat, cand nu de-a dreptul exclusiv, faptelor diverse si stirilor sportive. A devenit aproape un obicei, ca orice s-ar intampla in lume, deschiderea jurnalului televizat sa fie consacrat rezultatelor din campionatul francez de fotbal. ()

Aceasta vanatoare cu orice pret a senzationalului, deci a reusitei comerciale, mai poate, de asemenea, sa conduca si la selectarea unor fapte diverse care () pot sa suscite un imens interes prin flatarea pulsiunilor si pasiunilor celor mai elementare (), si chiar anumite forme de mobilizare pur sentimentala si caritabila (), insa agresive si invecinate cu linsajul simbolic'

Revenind insa - inca o data - la desfasurarea cronologica a faptelor, va trebui sa acordam locul cuvenit aparitiei celei mai importante institutii de presa din perspectiva evolutiei generale a media: agentia de presa.

Agentia de Presa Istoric.

Creatorul agentiei de presa este francezul Charles Havas care, in anul 1832, a infiintat un Birou de Stiri, inceputurile au fost timide, serviciile biroului de presa nefiind cautate de ziare, ci de abonatii particulari: diplomati, oameni de afaceri, negustori.

Pentru inceput, informarea se situeaza deci, in cadrele (mai) stramte ale utilitarismului.

in ciuda inceputurilor sale timide, Biroul de Stiri va avea o cariera stralucitoare, castigandu-si treptat o pozitie privilegiata printre celelalte media. Havas isi plasase corespondentii in cateva capitale europene; acestia isi expediau depesele prin curieri speciali sau prin posta. La inceput, informatiile circulau cu postalionul, apoi prin porumbei calatori, prin telegraf (1837), si prin cablul submarin Londra-Paris. Istoria Europei se involbura si se complica tot mai mult (revolutiile burgheze de la 1830 si 1848, procesul cristalizarii natiunilor), ceea ce conduce la o crestere spectaculoasa a interesului unui public tot mai larg pentru actualitate. Drumul informarii era larg deschis, iar Charles Havas - care a asezat activitatea sa si a colaboratorilor sai sub deviza 'A sti repede a sti bine' - a intuit cu sagacitate toate fatetele acestei evolutii.

in anul 1835, Biroul de Stiri modest devine Agentia Havas, cu o activitate mult mai intinsa: reteaua corespondentilor se mareste. Datorita lor, informatiile intre Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Viena si orasele germane se inmultesc. Aria de colectare a informatiilor si de distribuire a stirilor se mareste, iar ziarele, pana atunci reticente, devin interesate de stirile 'calde' numeroase si diverse furnizate de agentie. Totodata, Havas organizeaza un serviciu de traducere rapida a ziarelor straine. Astfel, alaturi de textele de opinie si de foiletoane, incep sa-si faca loc in coloanele ziarelor stiri locale si internationale, domeniile privilegiate fiind politica si activitatea financiar-bancara.

De notat ca din punct de vedere financiar, ziarele pierd competitia cu agentia, inca din acesti ani. Problema cea mai dificila nu era impanzirea centrelor de interes cu corespondenti, cat posibilitatea de a suporta cheltuielile cerute de montarea si exploatarea liniilor telegrafice, in aceasta perioada, totodata, guvernele intuiesc serviciile enorme pe care presa le poate aduce in ambele sensuri: informarea lor prompta cu ce se intampla in lume prin intermediul agentiei (canalele diplomatice de comunicare nu erau inca atat de rapide), si influentarea publicurilor prin intermediul presei. In acest fel, Agentia Havas si-a putut depasi eventuala concurenta a ziarelor de mare tiraj in monopolizarea liniilor telegrafice, cu ajutorul subsidiilor consistente primite din partea guvernului francez. Si tot din aceasta perioada a inceputurilor pana azi, agentia de presa (media in general) sprijinite financiar de oficialitati, nu au iesit din conul suspiciunilor cu privire la independenta lor politica.

in anul 1848, germanul Bernard Wolff care lucrase la Agentia Havas, pune bazele Agentiei Wolff. in calitate de director al ziarului berlinez National Zeitung, el propune altor ziare, precum si unor intreprinderi comerciale sa le furnizeze stiri contra cost. Mai intai, stiri referitoare la cursul bursei, iar din 1855, stiri din toate domeniile. Initiativa lui Bernard Wolff s-a bucurat de succes si astfel, aproape concomitent, apare a doua agentie de presa europeana.

Pe de alta parte, in prima parte a secolului, ziarele britanice isi culegeau informatiile din tara prin intermediul corespondentilor din orasele principale: stirile de pe continent erau aduse de marinari.

Telegraful, cablul submarin pe sub Canalul Manecii, apoi cablul subatlantic montat in anul 1866, iar mai tarziu telescriptorul au accelerat enorm circulatia stirilor, in aceeasi perioada, Julius Reuter, (pe numele lui adevarat Isaac Beer Josaphat) care lucrase si el la Havas, deschide la Royal Exchange din Londra, un birou de informatii comerciale, cointeresand si ziarele din capitala, in anul 1858, majoritatea ziarelor londoneze erau abonate la Serviciul Reuter.

In acest punct, istoria ne obliga sa stabilim o serie de conexiuni. Daca in ceea ce priveste continutul, inceputurile presei se caracterizeaza printr-o imbinare a literaturii cu jurnalismul, de notat ca inceputurile agentiei de presa sunt ingemanate cu inceputurile anuntului publicitar (al publicitatii).

'incepand cu anul 1830, activitatea presei se structureaza ca intreprindere comerciala, aproape concomitent, in Franta, Anglia si SUA. () Din acest moment, mecanismul publicitatii este un element esential in functionarea si supravietuirea presei'. [Armand Mattelart, 1994; 231].

Aceasta stare de lucruri explica in modul cel mai direct, de ce la inceputuri, atat Ha vas, cat si Wolff si Reuter au drept abonati oameni de afaceri, in perioada 1830-l850, ziarul Times care se tiparea deja in 16 foi, continea suplimente de publicitate, in Franta se impune un nou tip de anunt 'omnibus', cu pret redus, dupa model englez. Este inceputul a ceea ce vom cunoaste sub numele de mica publicitate. Modelul englez va traversa oceanul. De pilda, Pennsylvania Gazetteva avea 10 coloane cu publicitate din 16.

Esential este insa urmatorul fenomen: asa cum pe de o parte, treptat, literatura se desparte de jurnalism, opinia de informare, concomitent, agentia de presa se va desparti de agentia de publicitate. Comune le vor fi - sa le numim asa - tintele primare: suportul de difuzare, adica ziarele si, cu timpul, posturile de radio si de televiziune.

Deceniul 1850-l860 este marcat, asadar, de aparitia primelor agentii de presa europene. Doua dintre ele vor deveni agentii mondiale. Dar importanta pentru aceasta perioada de pionierat, este achizitionarea unui alt principiu fundamental: impartindu-si de comun acord zonele de colectare a informatiei, 'alianta' celor trei agentii conduce practic la acoperirea jurnalistica completa a Europei Occidentale si Centrale. Agentia Reuter avea sa faca o cariera mondiala si datorita adoptarii celeilalte modalitati posibile de organizare profesionala si financiara: asocierea ziarelor in toate momentele activitatii, de la colectarea informatiilor de care beneficiaza apoi cu prioritate, pana la suportarea in comun a cheltuielilor.

Asadar, o organizare a presei care nu depinde in nici un fel de guvern cu care insa, prin intermediul legislatiei si a codurilor deontologice, isi va stabili treptat modalitatea de comunicare si de convietuire.

Pariul independentei presei fata de autoritatea de stat este castigat aproape concomitent in Marea Britanic si in SUA. Aici, ziarele sunt acelea care prin asociere, au creat agentii de presa, in anul 1848, sapte ziare din New York au format New York Associated Press, incercand sa-si vanda informatiile in tara.

Modelul a fost urmat si in alte regiuni ale SUA, luand astfel nastere o serie de agentii locale: Western Associated Press, Southern Associated Press, New England Associated Press. Peste numai doi ani, in 1850, 750 de ziare americane se grupeaza in astfel de agentii. Care, la randul lor, se asociaza intre ele. Acordurile sunt insa precare, si in 1855, Western Associated Press devine independenta, incheind acorduri cu Agentia Wolff. in anul 1892, Western AP. Organizeaza o societate noua, care va deveni faimoasa: Associated Press. Associated Press detine monopolul stirilor europene datorita acordului cu Reuter (care la randul ei avea contracte cu Havas si Wolff), numarul abonatilor ei ridicandu-se la 700. Associated Press devine astfel, la inceputul acestui secol, prima agentie nationala nord-americana, cu foarte putine birouri in strainatate.

Principiile profesionale fundamentale aveau sa fie exprimate pregnant in epoca de Lawrence Gobright, jurnalistul care a urmarit pe teren desfasurarea Razboiului Civil si asasinarea presedintelui Lincoln.

'Sarcina mea este sa comunic faptele, nota el. Consemnele mele nu­nii permit sa formulez vreun comentariu asupra faptelor. Depesele mele sunt expediate ziarelor, indiferent de orientarea lor politica. Iata de ce, ma limitez la ceea ce consider stire verificata si incerc sa spun adevarul si sa raman impartial'. [Cf. David W. Talbot, 1986; M].

in anul 1907 avea sa apara o alta agentie importanta care va deveni si ea celebra: United Press Association, fondata de E. W. Scripps. Prin fuziunea in 1958 cu International News Service, care fusese creata in anul 1909, ia nastere United Press International (UPI). De la bun inceput si pana azi, Associated Press si United Press International se vor afla intr-o concurenta acerba din care a doua, in ciuda a numeroase inovatii si diversificari ale serviciilor, va ramane pe locul al doilea. United Press Association va opta din primii ani de existenta pentru statutul de agentie de presa internationala, semnand un contract cu Exchange Telegraph din Londra, vanzandu-si stirile agentiei japoneze Dempo in anul 1909, pentru ca din anul 1915 sa-si extinda activitatea in America Latina.

A doua jumatate a secolului al XIX-lea (incepand cu anul 1866), mai este marcata de un fenomen extrem de important: aparitia agentiilor nationale de presa care isi limiteaza activitatile de colectare si distribuire a stirilor la nivel national, in acesti ani apar agentii nationale in tarile scandinave, care vor avea legaturi foarte stranse cu Reuter. in Marea Britanie apar pe langa Reuter, Press Association, iar in anul 1872, Exchange Telegraph, specializata in colectarea stirilor.

intre anii 1881-l893 apar agentii nationale in Romania. 1889: Agence Telegraphique de Roumanie - Rouamgence). Pentru ca primele decenii ale secolului al XX-lea sa marcheze aparitia mai multor agentii in Romania: Margulies-l902-l905; Damian-l918; Agence Telegraphique Roumaine

- 1921; Expres-Radio - 1923; Rompres- 1928; Interbalcan Press - 1937; Serviciul Gazetelor - 1937; Oriente -l935; ATE - 1937; ARIP - 1945; AS

- 1947. Tot in perioada 1881-l893, apar agentii in Ungaria, Finlanda, Elvetia, precum si in Oceania, Noua Zeelanda, Japonia si India. Pe scurt, pana la primul razboi mondial, aproape in fiecare tara apar agentii nationale.

Aceste sumare repere istorice ne conduc catre constatarea ca media au devenit deja un fenomen mondial (unii cercetatori considera ca acest fenomen este prima manifestare a globalizarii); retelele agentiilor asigura de acum, circulatia transnationala a informatiei.

Limitandu-ne la relatiile dintre agentiile de presa, mai trebuie sa constatam ca acestea sunt de doua feluri: de colaborare intre primele agentii europene, iar apoi, pe masura ce apar in scena si agentiile americane, de concurenta, atat pentru castigarea pietelor nationale, cat si pentru prioritatea pe pietele din afara granitelor tarilor lor.

Agentia Reuter si-a castigat de la bun inceput un loc privilegiat in contractele cu agentiile americane. In SUA, evolutia relatiilor catre concurenta acerba a fost mai rapida si mai directa.

Aparitia agentiilor nationale a ridicat o serie de probleme noi, persistente in buna masura si in perioada contemporana. Acestea si-au asigurat monopolul stirilor interne, limitand accesul agentiilor straine. Au aparut astfel, foarte net, probleme legate de obstacolele politice si economice in culegerea si distribuirea informatiilor. Obstacole care, din cealalta perspectiva, s-au concretizat intr-o slaba difuzare a stirilor interne in strainatate, (si) datorita incertitudinii de principiu in legatura cu obiectivitatea-neutralitatea informarii, integralitatea, promptitudinea, universalitatea, acuratetea - adica in legatura cu calitatile profesionale ale informarii.

in fine ca un corolar al existentei imperiilor coloniale francez si britanic, cele doua agentii, Havas si Reuter vor fi primele agentii mondiale, printre altele, si datorita necesitatii stabilirii canalelor de comunicare intre colonii si metropole. Mentinerea imperiilor era in stransa legatura cu posibilitatea unei comunicari eficiente.

In acest context, H. G. Wells nota: 'Cauza declinului si a destramarii Imperiului Roman consta in faptul ca nu existau ziare. Pentru ca nu existau, nu era nici o cale prin care sa se stie ce se petrece la centru '. [Cf. William A. Hatchen, 1983; 78].

Altfel spus, ideea ca este puternic acela care este informat, se contureaza in aceasta perioada. Pe masura ce SUA vor avea un rol tot mai marcant in politica mondiala, cele doua agentii de peste ocean, Associated Press si

United Press International vor deveni la randul lor, agentii mondiale, incepand cu perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Acelasi traseu jalonat de evolutia politica il va parcurge dupa anul 1945, agentia sovietica TASS (Telegrafnoice Agentstvo Sovietskovo Soiuza).

'intr-un mod general, marile puteri sunt marile puteri ale informarii. Totusi, astazi, influenta Frantei si Angliei in acest sistem este datorata mai degraba trecutului lor imperial decat prezentului lor geopolitic'. [William A. Hatchen, 1983; 15].

Primul razboi mondial avea sa produca mutatii semnificative in activitatea agentiei de presa. Agentia Wolff se desparte de celelalte agentii europene, ceea ce a condus la cautarea altor modalitati de culegere si distribuire a informatiilor din si in spatiul german. Impedimentul granitelor inchise este atenuat de aparitia in anul 1915, a telegrafiei fara fir. O a doua consecinta care avea sa fie repede adoptata de Agentia Tas s, o reprezinta crearea unui nou tip de agentie: agentia oficiala de stiri.

O a treia directie de evolutie a agentiilor in aceasta perioada, o reprezinta si aparitia altor agentii nationale in tari cum sunt Belgia, Australia, China, Iran, Olanda. In fine, alaturi de cele doua agentii europene (excluzand Agentia Wolff care fusese eliminata), are loc ascensiunea Agentiei Tass care sub acest nume va continua activitatea Agentiei Rosikjoieie Agenturo, care fusese creata in anul 1918.

Provocarile tehnologice.

Dezvoltarea agentiei de presa nu poate fi despartita de aparitia si dezvoltarea celorlalte media. Mai intai, posibilitatea cresterii tirajelor ziarelor (evolutia tehnologiei tiparirii - rotativa, linotipul, apoi offsetul, pana la ziarul electronic in zilele noastre, dezvoltarea cantitativa si calitativa a transporturilor) au permis sporirea volumului de lucru al agentiei. Aparitia si dezvoltarea radioului si ale televiziunii au impus agentiilor pe de o parte, revizuirea modalitatilor de redactare si diversificarea modalitatilor de exprimare.

Astfel, agentiile si-au creat servicii foto, impunand un nou tip de jurnalist: fotoreporterul. AP, DPI si Reuter dispun acum de cele mai performante servicii foto.

in fine, dezvoltarea televiziunii prin cablu, a COMSAT-ului, a Televiziunii inalta Definitie au condus la scaderea costurilor transportarii informatiei pe distante mari, la o crestere a numarului cuvintelor transmise si la aparitia unor agentii de televiziune. Cele mai importante prin volumul de lucru sunt: Visnews la care contribuie Reuter si BBC- 75% si, cu 25%, televiziunile din Australia, Canada si Noua Zeelanda (170 de companii de televiziune abonate) si WTN, fost UPIN, formata din unirea dintre UPI cu Britains Independent News Organization. (WTN= Worlwide TV News).

Trebuie notat ca agentia traditionala este in tot mai mare masura completata (sau concurata, depinde din ce perspectiva privim) de retelele de televiziune. Avem in vedere satelitii internationali CNN si Super Chanel. Au aparut de asemenea, televiziuni zonale: European Broadcasting Union, Intervision etc. Lor li se adauga televiziunile specializate tip MTV (Musical Television), Eurosport etc. Suntem inclinati sa consideram insa, ca asistam la un nou proces de adaptare la progresele tehnologice. Altfel spus, asistam la o noua adaptare a jurnalismului.

Asa cum am subliniat deja, modalitatile de functionare, incluzand aici si modalitatile de exprimare, au fost 'obligate' sa evolueze, odata cu aparitia si dezvoltarea noilor mijloace de difuzare. Mai intai radioul, avea sa impuna -asa cum vom vedea - numeroase adaptari ale exprimarii jurnalistice specifice presei tiparite.

Radio. Istoric.

'Radioul a pornit de la telegrafia fara fir (TFF) si a ajuns ulterior sa transmita vocea umana - a devenit doar intr-o a treia etapa o metoda de comunicare cu un auditoriu nedefinita [Jean-Noel Jeannency, 1997; 151].

in anul 1864, Clark Maxwell realizeaza 'o teorie generala a undelor electromagnetice si a undelor luminoase'; in anul 1887, Heinrich Hertz descopera undele hertziene; in anul 1890, Edmond Brauly pune la punct radioconductorul, iar in anul 1894 este realizata prima antena. Tot in anul 1894, Marconi reuseste la Bologna pentru prima oara, sa comunice la distanta (mai intai la 400 de metri, apoi la 2000 de metri) in alfabetul morse. Tot Marconi realizeaza in anul 1899 prima legatura peste Canalul Manecii, iar in 1901 realizeaza prima legatura hertziana transatlantica. Posibilitatea transmiterii vocii umane prin undele hertziene devine realitate datorita americanului Lee De Forest. El va reusi transmiterea la 20 de kilometri a recitalului lui Caruso de la Metropolitan Opera din New York.

Radio - medium de comunicare catre un public se constituie in jurul anilor 20 ai secolului al XX-lea. [Cf. Jean-Noel Jeannency, 1997; 151-l54].

In perioada interbelica apar - ca si in cazul agentiilor de presa - cele doua modele de functionare (implicarea statului vs. neimplicarea lui) care, in esenta, se mentin si in prezent. SUA sunt si in aceasta privinta cel mai avansat stat.

'in anul 1922 exista 200 de statii [care emit programe catre un public]; in 1925 - 578 de statii, iar in 1938, 650. in ajunul [celui de-al doilea] razboi mondial, 7 americani din l O asculta regulat radio care incepe de acum inainte sa le marcheze viata cotidiana. () in 1921 exista in America 50.000 de receptoare, in 1925 exista 4 milioane, in 1927, 5 milioane; in 1931, 31 de milioane, inceputurile acestei evolutii sunt favorizate de un regim de absoluta libertate.' [Jean-Noel Jeannency, 1997; 154-l55].

In anul 1927, prin Radio Act [Legea Radioului] este infiintata Federal Radio Commission. 'Compusa din 5 membri numiti de presedinte, comisia este insarcinata sa supra vegheze puterea emitatoarelor si sa distribuie licentele, controland moralitatea comertului care ar putea sa fie facut.' [Jean-Noel Jeannency, 1997; 155].

Astfel, calea publicitatii (si) prin intermediul radioului este deschisa. Pana in anul 1934 apar si primele retele: AT&T, NBC(cu circa 100 de statii), CBS (1927), Mutual Broadcasting System (1934). Tot in anul 1934 este infiintata Federal Communication Commission (FCC). in anul 1939, la New Jersey apare primul radio in FM., iar in anul 1943, AT&T devine ABC. De notat de asemenea, ca in perioada 1933-l945, presedintele Franklin D. Roosvelt foloseste radioul pentru a se adresa natiunii. Astfel, radioul devine si un canal de transmitere a propagandei.

Anii 80 vor marca si aparitia AM - stereo. Acesta este succint cel dintai model juridic-profesional de functionare a radioului.

Celalalt model apartine Germaniei si Marii Britanii (curand dupa ele, si al Italiei), in esenta, in virtutea acestui model, statul detine controlul acordarii licentei (dreptului de emisie), in Marea Britanic, incepand cu anul 1922, datorita Ministrului Postelor de atunci, Neville Chamberlain, statiile private existente sunt obligate sa se uneasca. Asa se naste British Broadcasting Company (BBC) - la inceput o proprietate cooperatista destul de asemanatoare in privinta principiului de organizare cu aceea a Agentiei Reuter, dar din anul 1927 postul devine British Broadcasting Corporation (tot BBC), pe care statul, rascumparand actiunile, o transforma in post public. De altfel, BBC este un reper cat se poate de important pentru filozofia/ principiile/ strategia/politica editoriala a unui post public (public service broadcasting).

Primul manager al BBC - John Reith - a pornit de la premisa fundamentala ca publicului trebuie sa i se ofere ce este mai bun din toate.

In viziunea lui Andrew Crissel [1998; 116], punerea in practica a principiului lui John Reith s-a putut realiza de la inceputurile BBC (1927) -si in prezent - datorita indeplinirii a patrii conditii:

'1) BBC nu a existat numai ca sa faca bani. Nu depinde de profit;

2) Scopul sau este sa serveasca pe oricine din comunitate;

3) A mentinut un control unic [asupra propriei activitati], ceea ce 1-a facut sa reziste presiunilor politice si comerciale;

4) Respecta standarde inalte urmarind sa ofere ce este mai bun din toate.' Prin comparatie cu SUA, unde - deja - publicitatea contribuia decisiv la

mediocritatea programelor, in Marea Britanic, in raportul Comisiei Sykes -l935 - se considera ca menirea radioului 'nu este de a da publicului ceea ce doreste, ci ceea ce ii este necesar.' [Apud Jean-Noel Jeannency, 1997; 158].

Inceputurile Radiodifuziunii in Romania.

'Desi inceputurile radiofonice sub forma de radiotelegrafie si radiotelefonie pot fi plasate pentru Romania in anul 1908, si ele vor primi un puternic impuls in anii primului razboi mondial (), totusi, adevarata trecere la radiofonie, din punct de vedere tehnic, se realizeaza la noi abia in 1925, iar din punct de vedere institutional abia in 1928, cand apare Societatea de Difuziune Radiofonica, care va realiza prima emisiune oficiala la data de l noiembrie acelasi an.' [Eugen Denize, Voi. l, Partea I, 1998; 10].

In asteptarea unei legi care sa reglementeze functionarea Societatii, 'comitetul de directie' a aprobat o serie de reglementari interioare: la 26 aprilie 1932, Regulamentul Bibliotecii alcatuita dintr-o sectiune literara si o alta muzicala, 'care va deveni cu timpul, o adevarata fonoteca de aur' si Regulamentul programului vorbit. Si mai important este Regulamentul pentru Organizarea si Functionarea Societatii de Difuziune Radiotelefonica din Romania, aprobat de comitetul de directie la 30 septembrie 1932; regulament ce va fi completat la 28 august 1935, si apoi in anul 1937, in urma 'unei noi legi de organizare si functionare a radiodifuziunii, aparuta la data de 4 aprilie 1936.' [Eugen Denize, Voi. l, Partea I, 1998; 68].

Articolul 1. al legii statueaza monopolul statului asupra radioului:

'Difuziunea de orice fel prin mijlocirea undelor electrice a graiului, muzicii si imaginilor si distribuirea lor prin fir sau fara fir, constituie un serviciu public monopolizat al statului cu scop cultural, educativ, informativ si distractiv.' [Eugen Denize, Voi. l, Partea I, 1998; 69].

Radioul depinde de Ministerul de Interne si se va numi prin lege, Societatea Romana de Radiodifuziune.

Capitolul al II-lea al legii - Organizarea si functionarea Societatii Romane de Radiodifuziune - indica urmatoarele: capitalul privat nu va putea depasi 40% ; Consiliul de Administratie este compus din 9 membri din care 4 vor fi alesi de actionarii particulari, iar ceilalti 5, prin decret regal, pe baza recomandarii Ministerului de Interne.

Articolul 3 prevede: ' Sunt interzise emisiunile cu caracter polemic, de propaganda politica.' 'in concluzie: controlul statului, mai bine zis, al regelui Caro] al II-lea asupra Societatii era aproape deplin.' [Eugen Denize, Voi. l, Partea I, 1998; 70].

Fara indoiala, una din emisiunile/rubricile cele mai importante in epoca a fost Universitatea Radio sustinuta de personalitatile marcante ale epocii: Nicolae Iorga, P.P. Panaitescu, C.C. Giurescu, Radu Vulpe, Dimitrie Gusti, Mihai Ralea, Constantin Radulescu - Motru, Mircea Eliade, Constantin Noica, Eugen Lovinescu, Tudor Arghezi etc. etc. [Eugen Denize, Voi. l, Partea I, 1998; 102].

in fine, activitatea strict jurnalistica. Punctul de pornire ar fi interventiile pertinente ale lui Gh. D. Mugur, subdirector general al Societatii. Acesta constata acoperirea jurnalistica deficitara: 'Informam tara despre Bucuresti, dar nu informam Bucurestii despre tara.' In plus, 'stirile emise sunt numai in legatura cu politica 'In conceptia lui Gh. D. Mugur, Radio Jurnalul trebuia sa fie alcatuit din trei parti principale: stiri, reportaje si interviuri, intre care sa existe o stransa legatura organica pentru alcatuirea unui ansamblu coerent si intresant pentru toti ascultatorii.'

Pentru Gh. D. Mugur, stirile ar trebui sa fie din urmatoarele domenii: politica, economie (agricultura, industrie, comert), financiar, stiintific, artistic, cultural (literatura, muzica, teatru, arte plastice), carti, reviste, recenzii, conferinte literare, propaganda pentru cultura populara, festivitati, expozitii, viata religioasa, informatii sanitare.

'Reportajele trebuiau facute imediat dupa desfasurarea celor mai importante evenimente politice, culturale, economice, judiciare, educative si de interes natonal in general. Unele dintre ele trebuiau transmise telefonic, de la fata locului.' 'Interviurile trebuiau luate de catre reporteri pregatiti special in acest sens. Ele trebuiau legate, de asemenea, de cele mai importante evenimente si curente de idei ale vremii.'

in fine, toate acestea trebuiau exprimate 'in stil radiofonic, ceea ce inseamna fraza scurta, lapidara, colorata, cu vocabular ingrijit, iar anumite stiri vor fi difuzate in mai multe limbi. Trebuie sa fie folosit si la noi microfonul calator, pentru a reali za transmiterea in directa unor evenimente importante din toate domeniile de interes public. Pentru stirile din tara, Societatea trebuia sa aiba in fiecare centru judetean un corespondent radiofonic.' [Eugen Denize, Voi. l, Partea I, 1998; 106-l97].

Avantul postbelic al radioului.

Una din evidentele istoriei media electronice (radio si televiziune), apoi a media digitale (PC, Internet), este decalajul accentuat in favoarea SUA prin raport cu Europa Occidentala.

'in 1942, functioneaza in Statele Unite 50 de statii in FM, iar in 1948, 500. America este cu 10 ani inaintea Europei. Dupa o inventie a societatii germane AEG, tot in America se dezvolta, incepand din 1948, magnetofonul.' in plus - in 1950, in SUA, sunt 92 de milioane de receptoare si 3000 de statii comerciale. (Jean-Noel Jeannency, 1997; 258].

Numai ca, tot in anii 50, televiziunea incepe sa se impuna in SUA (tot cu circa un deceniu inaintea Europei), incat retelele americane emblematice ABC, CBS, NBC se retrag treptat din radio, preferand televiziunea. Avand probabil in vedere si aceste date concrete, Marshall McLuhan [1970; 326] considera ca televiziunea a transformat radioul dintr-un medium de divertisment, intr-un fel de 'sistem nervos de informare.'

O inventie tehnica epocala realizata la inceputul anilor 60 - tranzistorul - va provoca o adevarata revolutie media. Datorita miniaturizarii, radioul devine repede un medium de ambianta, practic universal in lumea dezvoltata. Pornind de la acest fapt tehnologic, evolutia ulterioara avea sa aduca unele nuantari la judecata formulata de Marshall McLuhan. incepand cu anii 70, in SUA, radioul (alaturi de magazin) 'ilustreaza cel mai bine specializarea si segmentarea media.'

in anul 1999, emit 12.000 de posturi, opereaza 33 de retele nationale, ceea ce conduce la diversificarea formatelor in radio. Doar National Public Radio care apare in anul 1970, ajungand in anii 90 la un rating cifrat la 16 milioane de ascultatori si American Public Radio (infiintat in anul 1982) -din 1994 - numindu-se Public Radio International - avand 530 de posturi afiliate raman surse pentru informarea aprofundata (in-depth news) in radio [Kathleen Hali Jamieson et al, 1997; 30-33].

O contributie importanta la diversificarea/specializarea radioului in SUA a avut-o, incepand cu anul 1981, dereglementarea radioului statuata de Federal Communication Commission, prevedere conform careia posturile de radio nu mai sunt obligate sa difuzeze intr-un anumit procent stiri + Public Afairs. Dar - in principal - se renunta la regula conform careia publicitatea nu trebuia sa depaseasca 18 minute pe ora.

in aceeasi perioada, Europa Occidentala era prinsa in dilema/confruntarea dintre pozitia (cvasi-) monopolista a postului public si aparitia posturilor comerciale, in Marea Britanic, de-abia in anul 1972 este creata Independent Broadcasting Authority - fiind permisa infiintarea posturilor comerciale locale, in Franta (anii 80) Radio France (post public) detine 47 de posturi locale publice, in modelul francez, centralizarea si diversitatea coexista intr-o reteta suficient de originala.

Adevarata 'revolutie', adevaratul impact nu numai asupra celorlalte media, ci, asupra vietii sociale nationale si, in utimele 3-4 decenii globale, avea sa-l realizeze televiziunea.

Televiziunea (gr. tele- departe; lat. videre- a vedea).

Anii 30 ai secolului al XX-lea marcheaza inceputurile televiziunii in Marea Britanie, SUA, Franta si Germania. Statutul financiar si relatiile cu puterile statului urmeaza o traiectorie identica cu a radioului.

'BBC lanseaza emisiuni publice la 2 noiembrie 1936 din studiourile din Alexander Palace din Londra. ()In 1939, 10.000 de receptoare functioneaza in regiunea londoneza, studiourile transmitand 24 de ore de program pe saptamana. Sunt realizate primele reportaje in exterior, incoronarea lui George al Vl-lea este filmata in direct si transmisa de foarte tanara televiziune' [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 287].

in SUA, startul a fost ceva mai lent: in anul 1941 functionau numai 5000 de receptoare, in Franta, ' Barthelemy lanseaza primul program experimental de o ora pe saptamana, emis din Paris, in decembrie 1932. ()in Germania, Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936 constituie momentul fondator. () Jocurile nu sunt filmate numai pentru cinematograf (), ci sunt, de asemenea, televizate si transmise in 5 sau 6 orase germane spre receptoare instalate in public, care aduna 160.000 de telespectatori.' [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 287-288].

Adevaratul avant al televiziunii avea sa se petreaca dupa al doilea razboi mondial, in principal in SUA si in Marea Britanie si - cu o oarecare lentoare, comparativ cu acestea - in celelalte tari dezvoltate. Televiziunea a fost marcata

- ca si in situatia radioului - de relatia dintre acest medium si puterile statului.

in SUA, Federal Communication Commission - impunand 525 de linii -favorizeaza cresterea exponentiala a numarului receptoarelor, de la 10.000 in anul 1945, la 35 de milioane in anul 1961, finantarea - ca si pentru radio

- fiind asigurata exclusiv din publicitate.

in Marea Britanic - cea mai avansata tara europeana in aceasta chestiune - numarul receptoarelor ajunge la aproape 12 milioane in anul 1962. [Jean-Noel Jeanneney, 1997; 287; 290].

Anii 70 - inceputurile societatii postindustriale - aduc in prim-planul impunerii televiziunii drept medium dominant in campul jurnalistic, adevarate revolutii tehnologice: satelitii, trecerea la televiziunea digitala, la televiziunea prin cablu, care conduc la hegemonia retelelor. Era imaginii este planetara conducand la crearea unui sat planetar virtual, poate diferit de acela pe care il anticipa Marshall McLuhan.

Toate aceste date ne determina sa afirmam ca, desi pare atat de simplu 'sa vorbesti' pe intelesul tuturor, mizele fiind mult mai complexe si mai subtile, lucrurile sunt cat se poate de complexe, desi aparentele care se impun sunt acelea ale unei simplitati desavarsite.

in cele ce urmeaza, vom urmari etapele 'construirii' textului de presa. incepand cu cea mai mica unitate, cuvantul, si continuand cu combinarea cuvintelor in enunturi, a acestora in paragrafe; vom aborda modalitatile de organizare a textului in functie de un unghi si de un plan, precum si titrarea, ca rezultate imediate ale atitudinii autorului - neutra sau participativa (ironie, umor, atitudine polemica). Rescrierea si revizuirea textului reprezinta operatiunile de finisare a constructiei, inainte ca ea sa devina un bun public.

Rezumat

Ce este nou? Ce este util? Ce este interesant pentru cititorul meu?

Pentru cine scriu? Ca sa spune ce?

Iata reflexele profesionale ale jurnalistului. El trebuie sa-si puna intre paranteze simpatiile/antipatiile, ideile preconcepute, obisnuintele de gandire, obiceiurile, tabieturile, pentru a se gandi la doua lucruri: la ce se intampla si la cine citeste.

Exprimarea jurnalistica se deosebeste atat de modul de exprimare specific literaturii (fictiunii), cat si de diferitele limbaje de specialitate, imprumutand insa, o serie de marci expresive, cand din literatura, cand din limbajele de specialitate.

Exprimare - in acelasi timp - in buna masura standardizata, datorita difuzarii in masa, ( si datorita multiplicarii canalelor /tipurilor de institutii de presa a caror evolutie istorica am urmarit-o succint), scriitura de presa imbratiseaza, in acelasi timp, o multitudine de forme si continuturi, atatea cate ii ofera realitatea.