Stirea

Stirea

Ax fi cu neputinta sa ne imaginam presa fara informatie. Fara ea, nici un alt gen nu ar mai fi posibil. La baza oricarui discurs jurnalistic se afla o stire generatoare de curiozitate (stii ce s-a intamplat ?). Ordonarea in genuri si specii se face pornind tocmai de la raportarea ziaristului la stire (eveniment) - gradul de subiectivitate si de implicare a jurnalistului in discurs : Cine ? (interviul, portretul), Ce ?, Unde ? (reportajul, descrierea, relatarea), De ce ?, Cum ? (ancheta, comentariul etc). Putem, de asemenea, sa clasam stirile dupa continut (politice, economice, sportive, mondene etc),

dupa scop (de informare, utilitare, de divertisment), dupa structura (narative, explicative, descriptive etc).

Definitie

In orice dictionar, stirea se rezuma doar la sinonime: veste, noutate etc. Mult mai pretentioasa - dar la fel de vaga, din pacate - este definitia data de Micul dictionar de jurnalism (1998):

Text succint de agentie, de ziar, de radio sau tv, care reprezinta o prima «vizare a unui fapt socialmente semnificativ.

Definitia continua si mai ridica ceva din valul neclaritatii atunci cand aminteste de calitatile stirii:

Respectarea legilor proximitatii si a interesului uman; proeminenta perso­nalitatii implicate in eveniment, conflictul (razboaie, lupte politice, intreceri sportive etc), numarul persoanelor implicate in eveniment» deopotriva cu numarul persoanelor care suporta consecintele evenimentului.

Ce este un "fapt socialmente semnificativcum si cine stabileste gradul de semnificare, cum se masoara interesul uman - toate acestea par a depinde doar de inspiratia ziaristului si de decizia redactionala.

Mult mai clar si mai lamuritor ar fi sa spunem ca valoarea de stire a unui fapt este data de cateva trasaturi definitorii: faptul trebuie sa fie nou, sa intereseze cat mai multa lume si, mai ales, sa fie recent. La toate acestea, trebuie sa mai adaugam o trasatura extrem de importanta: faptul trebuie sa fie real si, obligatoriu, verificabil.

Sintetic si cu darul preciziei nuantate, Michel Voirol (1992) subliniaza o distinctie fundamentala: daca in stire informatia se raporteaza Im fapte, in comentariu, raportarea se face la idei.

Iu orice caz, despre orice tipologie a stirii ar fi vorba si indiferent de criteriile abordate (informatie furnizata de la fata locului sau informatie prelucrata in birou), trebuie sa incepem cu inceputul - cu depesa de agentie.

Stiri de agentie

Adeseori nesemnate» stirile de agentie presupun o munca ingrata si monotona. Tipicul redactarii nu se schimba practic niciodata si, pentru un ziarist ambitios, dornic de afirmare, agentia pare o ne meritata pedeapsa. In realitate, fara staruinta " stilistului' de a colinda o zi intreaga pentru a obtine o informatie oficiala sau o declaratie, intregul mecanism redactional al unui cotidian s-ar bloca. Daca nu ne dorim aceasta munca, ar trebui macar sa o respectam¹.

Flash (prioritate 1). Este primul anunt al evenimentului. Lapidar, fara nici un alt amanunt de context, se rezuma la 2-3 cuvinte. Conteaza ca faptul (intamplarea) sa aiba un caracter exceptional: "Brejnev a murit'. Este deopotriva un anunt, dar si o promisiune de informare ulterioara. Idealul unei asemenea stiri il reprezinta exclusivitatea, lucru dificil de atins in lumea tehnologizata si globalizata de astazi.

Buletinul (prioritate 2). Reprezinta dezvoltarea minima a unui flash, prin circumstantieri privind locul si cauzele evenimentului, prin consemnarea unor scurte reactii oficiale.

Urgent (prioritate 3). Se realizeaza prin dezvoltarea unui buletin in 5-15 randuri (aproximativ 150 de cuvinte).

Lead sau dezvoltare (prioritate 4). Reprezinta un text de ansamblu, care ofera ultimele detalii ale evenimentului, intarind (reluand chiar) toate depesele anterioare.

Sinteza (prioritate 5). Cuprinde toate aspectele in timp si spatiu ale aceluiasi eveniment. Ca si lead-vX, sinteza poate fi decupata in mai multe depese, in functie de necesitatile redactionale. Defectul unor repetitii suparatoare si lipsa unei cronologii stricte par a fi inerente unei redactari febrile, cu ochii pe ceas.

Depesa incepe si se termina cu un anumit cod. De pilda, la inceput: FRA0121 3 I 0146 / AFP-NP81. Tradus, acest cod vrea sa insemne: FRA = difuzat clientilor francezi; 0121 = numarul de ordine; 3 = ordin de prioritate; I = international; 0146 = numar de cuvinte; AFP-NP81 = numarul sistemului informatic. in final, putem intalni: JFL/JLP T/ () AFP 220826 IAN 05, ceea ce inseamna: JFL = initialele autorului; JLP = initialele redactorului care a finisat din birou depesa; 220826 = ziua si ora; JAN 05 = luna si anul (vezi M. Voirol, 1992, pp. 42-44). Sa mai precizam faptul ca autorul depesei nu trebuie sa respecte piramida inversata (poate plasa informatia de baza la sfarsit), iar textul nu are titlu. Forma finala, gazetareasca, se decide in birou, de catre un redactor specializat.

Fileul (filet). Este un termen luat din franceza, care s-ar traduce aproximativ prin "stire dezvoltata'. Evitam insa aceasta traducere, pentru ca exista mai multe tipuri de stiri dezvoltate. Fileul este o informatie scurta (nu depaseste 20 de randuri), fara comentariu, dar care, prin importanta, justifica un titlu separat si o dezvoltare ceva mai lunga. Daca fileul raspunde mai ales intrebarilor: Cum ? si De ce ?, stirea obisnuita se centreaza pe intrebarile: Cine ?, Ce ?, Cand ? si Unde ?. Redactata cu mai multa grija decat depesa, stirea de tip filet este adesea publicata ca atare de catre clientii agentiei, chiar daca opereaza modificari de titrare.

Mouture (un fel de montaj). Impune o munca de birou si consta in a reuni mai multe informatii (din aceeasi sursa sau din surse diferite) intr-un singur articol. Caracteristici:

nu se confunda cu sinteza;

important este ca alaturarea stirilor sa fie centrata pe acelasi eveniment;

chiar daca in text se poate simti stilul casei, acesta trebuie sa ramana neutru, strict informativ;

presupune obligatoriu rescrierea stirilor aditionate;

dimensiunea variaza intre 20 si 100 de randuri. Daca subiectul impune o dezvoltare mai ampla, indicata ar fi redactarea mai multor articole, cu unghiuri de abordare cumva diferite;

o importanta si imperativa cerinta este omogenitatea scriiturii. La asta se adauga ierarhizarea corecta a informatiei, citarea fidela si abilitatea de a invecina informatii diverse, uneori contradictorii;

necesita atentie la elementele de legatura si la pastrarea tonului neutra.

Alte riscuri:

Se poate confunda cu fileul, dar este un text mai amplu.

Atribuirea sursei este obligatorie, dar este permisa si o atribuire codata:

sursa oficiala - organism care nu vrea sa se implice, dar vrea sa colaboreze;

sursa din anturajul... - sursa isi pastreaza o portita de scapare in cazul in care este deconspirata;

surse bine informate (ojf the record) - sursa ofera informatii, dar fara a fi citata in vreun fel;

in anumite medii - opinie generala;

teva sfaturi privind montajul

Stabilim dosarul folosind mai multe surse.

Citim totul pentru a ne face o prima idee.

Redactam nomenclatura diverselor categorii de informatii.

Ierarhizam informatia in subdosare.

Redactam o stire scurta, cu informatia esentiala.

Dezvoltam aceasta stire intr-un filet.

Dezvoltam fiecare secventa informativa.

Verificam exactitatea numelor, a toponimelor etc.

Revedem titlul.

Datam si mentionam sursele.

Erori ale stirii

Oricat de imperativa ar fi obiectivitatea in stire, aceasta ramane deseori doar dezirabila. Sunt numeroase cazuri cand in redactarea informatiei se introduce subtil, cu intentie, elemente de comentariu, judecati de valoare sau minimalizari. De pilda, formule de genul: organizatia autointitulata, partid extremist, ultranationalistul, autoproclamata regiune, pretinsul lider etc. Corect si deontologic ar fi ca aceste formule sa fie prezentate prin distantare: considerat de unii extremist, ultranationalist etc. De asemenea, riscul comentariului involuntar creste prin folosirea unor verbe mini-malizante: a pretins, a evitat sa comenteze, nu a fost in masura sa

O mare si de neiertat eroare este ca informatia de la care plecam sa fie

ori speculativa, ori proiectata intr-un viitor incert:

Conservatorii bistriteni se pregatesc pentru scrutinul din 2008 si negociaza o eventuala fuziune cu PUNR. "Alianta DA si PSD sunt formatiuni uzate. Cu siguranta, electoratul va cauta alternative noi fi modalitati noi', a declarat Ionel Tompa, liderul PC Bistrita-Nasaud. Conservatorii considera ca, datorita fostilor membri PSD si PRM care au ales sa intre in Partidul Conservator, formatiunea politica astfel formata va avea un cuvant greu de spus la viitoarele alegeri din 2008 (Curentul, 13 ianuarie 2006, p. 3).

Lipsita de prea mari virtuti informative, stirea de mai sus contine nenumarate erori:

opinia unei filiale politice conteaza prea putin. Importanta este decizia luata la centru;

pana in 2008 se pot intampla multe - in primul rand, alegeri anticipate, mult dorite de presedintele Basescu si de partidul sau, PD ;

citatul nu este relevant si nu aduce nici un argument in favoarea afirmatiei;

nu are nici o legatura cu fuziunea faptul ca unii membri PRM sau PSD au intrat in Partidul Conservator.

Ceea ce intereseaza presa locala devine cel putin plictisitor pentru presa centrala. Este vorba despre legea proximitatii, care functioneaza diferit in cele doua cazuri:

Prof. dr. Cristian Dragomir a fost ales, miercuri seara, cu majoritate de voturi, din primul tur, rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie "Gr.T. Popa' din Iasi, transmite corespondentul Mediafax. Astfel, prof. dr. Dragomir, care este seful Clinicii III Chirurgie din cadrul Spitalului "Sf. Spriridon', a fost votat din primul tur de 32 din cei 55 de membri ai Senatului universitatii iesene. Urmatorii candidati, prof. dr. George Pandele si prof. dr. Marin Burlea, au fost votati de 14 si, respectiv, opt alegatori, un vot fiind anulat. Rezultatul alegerilor de miercuri seara urmeaza sa fie comunicat Ministerului Educatiei si Cercetarii, care va hotari daca noul rector va fi validat in functie (Curentul, 13 ianuarie 2006, p. 12).

Observatii:

pentru un ziar national, stirea putea fi restransa, in cel mai bun caz, la prima informatie : prof. dr. Dragomir a fost ales rector al UMF Iasi, cu

precizarea ca, astfel, s-a stins un conflict mai vechi la nivelul conducerii universitatii iesene;

foarte multe si inutile precizari de functii, titulaturi, denumiri, numar de voturi valide sau anulate, ziua alegerii etc.;

numele contracandidatilor este lipsit de importanta;

precizarea ca Ministerul va fi anuntat si ca el o sa valideze alegerile este usor de anticipat si, prin urmare, superflua.

Prin comunicate de presa, ziaristii se pot lasa manipulati, daca nu citesc cu atentie textul si se grabesc sa-1 publice ca atare sau cu mici modificari. Daca intr-un asemenea comunicat, liderii minerilor din Valea Jiului protes­teaza impotriva mentinerii arestarii lui Miron Cosma si cer eliberarea lui, amenintand cu o greva de proportii, ziaristul trebuie sa ia act de acest avertisment, dar, la fel de bine, trebuie sa fie atent si sa nu publice o afirmatie strecurata aparent nevinovat: "in caz contrar, conducerea sindi­catelor miniere din Valea Jiului nu-si asuma nici o raspundere pentru dezordinea sociala si eventualele pagube materiale ce vor insoti mani-festarile de protest'. In fapt, autorii comunicatului doresc sa se derespon-sabilizeze prin intermediul presei, sa-si pregateasca un argument pe care sa-1 foloseasca in eventualitatea unui proces.

bl stire, este o mare greseala sa nu fie mentionata sursa. Lipsa de atribuire deschide larg poarta manipularii si a speculatiilor de tot felul. Asa se explica ceea ce s-a intamplat la un moment dat in presa romaneasca, asediata de stiri ce aveau la baza surse juridice. Cazul Patriciu sau cazul casei din strada Zambaccian au tinut prima pagina a ziarelor in mod artificial datorita neprofesionalismului presei. Cand o informatie nu are o sursa precisa, cand faptul incriminat este inca in faza de cercetari, presa nu trebuie sa transforme stirea respectiva intr-un eveniment. Deontologic si corect ar fi ca stirea sa nu fie publicata.

O mai veche butada avertizeaza pe viitorul jurnalist: "Un satelit nu este pe orbita pana nu se anunta oficial! , Restul este comentariu si informatie insuficient verificata. Aceasta lectie de rigoare nu mai este valabila in zonele de conflict, in cazul unor autoritati ostile sau in cazul unei catastrofe naturale, cand situatia si estimarile pierderilor umane se pot schimba de la o ora la alta. in aceste circumstante, orice sursa (chiar zvon) este de luat in seama, eu conditia sa se precizeze ca informatia nu a fost confirmata oficial.

Tipologia stirii

Stiristul are o munca grea si ingrata. Rareori isi semneaza articolele, rareori le vede publicate pe prima pagina. Succesul si admiratia cititorilor apartin altora - comentatori politici, corespondenti de razboi.

Visul oricarui jurnalist de stiri este scoop-ul - informatia-bomba, in exclusivitate. Sa fim realisti, intr-o lume hipertehnologizata, in care totul este la vedere si transmiterea stirii se face aproape concomitent cu produ­cerea evenimentului, nimeni nu poate fi cu adevarat primul, nimanui nu i se recunoaste acest drept. Se zice ca un corespondent al ziarului The Guardian, fiind cu masina la granita dintre Afganistan si URSS, a observat o coloana de tancuri sovietice. Neavand posibilitatea de a obtine informatii lamuritoare sau pur si simplu din indolenta, ziaristul a ezitat sa transforme descoperirea sa in stire. A doua zi, toate agentiile de presa anuntau invadarea Afganistanului de catre rusi. Ziaristul respectiv tocmai ratase sansa vietii lui.

Chiar daca pare elementar sa accepti ideea ca "stire este orice afli astazi si nu stiai inainte', in realitate, nimeni nu poate spune ce este cu adevarat o stire. In ce consta esenta ei ? Noutate ? Ce fel de noutate ? Interes ? Ce fel de interes ? Discutand despre faptul divers, am spus ca cititorul este interesat in mod paradoxal de o noutate pe care el deja o stie: crime, violuri, accidente rutiere, incendii sau banci jefuite. Nu faptul se schimba si aduce noutate, ci contextul (uman, social, geografic). Presa se comunica pe ea insasi, decide si impune evenimentul. Ea stabileste "agenda' si preocuparile cititorilor, exagerand importanta unui telefon dat de pri-mul-ministru procurorului-sef Ilie Botos sau minimalizand gestul necinstit al presedintelui Basescu de a obtine ilegal o casa din fondul de stat. in aceste conditii, fara criterii clare si functionale, mai putem vorbi despre o tipologie a stirii ? Cu pragmatismul lor binecunoscut, americanii simplifica lucrurile si disting intre stirile puternice si cele slabe. Ken Metzler merge mai departe si propune, in cunoscuta sa carte, Newsgathering, cinci tipuri de stiri:

Hard news contin evenimente foarte importante. Sunt stiri sobre si grave, fara elemente de senzational.

Soft news sunt stiri mai interesante, dar mai putin importante. Evoca aspecte care privesc viata intima a unei personalitati, incidente sau curiozitati.

Siraight news prezinta faptele asa cum sunt, fara elemente de culoare, ce tin de interesul uman, de divertisment.

Spot news evoca intamplari neasteptate: accidente, incendii, procese celebre.

Feature news prezinta subiecte abordate cu intentia sa distreze. Faptele sunt prezentate mai pe ocolite, insa nu fara o anume nuanta ironica.

Reducand criteriile taxonomice la impactul produs asupra cititorului, scoala americana distinge intre:

New$ issue, care prezinta o problema importanta, despre care se discuta in contradictoriu.

News event, adica stirile de tip eveniment. Sunt prezentate incidente specifice, care apar ca rezultat al unei situatii de moment. De pilda, iubitorii de animale cer vehement Primariei sa renunte la campania de eutanasiere a cainilor comunitari.

tn esenta, criteriile de clasificare sunt strans legate de criteriile de alegere a subiectului stirii². Ne gandim la actualitate (ce este nou?), la semnificatie (gradul de amploare al repercusiunilor evenimentului in timp si spatiu; un exemplu ar fi consecintele asasinarii printului austriac la 28 iunie 1914, fapt care a declansat primul razboi mondial), la gradul de interes (interesul uman si distanta psihologica).

Structura stirii

Fara a insista prea mult asupra elementelor de scriitura, trebuie sa remarcam ca, in stire, regasim toate exigentele si marotele discursului jurnalistic: obiectivitate, claritate, simplitate, concizie, onestitate, adevar, precizie, noutate, interes uman.

Pentru a fi simplu si concis, trebuie intai de toate sa fii riguros. In stire, aceasta rigoare presupune ca:

lead-ul (atacul) sa fie simplu, direct si clar. Acesta reprezinta chiar informatia principala - ce anume s-a intamplat;

amplificarea (eventual, explicarea) lead-uiw;

contextul necesar intelegerii evenimentului;

elementele de decor (background) reprezinta detalii mai putin importante, care pot fi eliminate fara sa afecteze esenta informatiei.

Ajungem astfel la planul piramidei inversate, in care elementele majore ale evenimentului (Cine ?, Ce ?, Unde ?, Cand ?) sunt plasate la inceput, cele minore sau explicative fiind, de regula, rezervate finalului: Cum ?, De ce ?.

Mai trebuie sa remarcam faptul ca, din ratiuni multiple, ziarele rescriu stirile in stilul casei, preluand chiar modelul audiovizualului, redundanta si atacul in forta (se incepe cu numarul mortilor, si nu cu accidentul).

Cateva sfaturi

Atribuiti si precizati sursa. Exceptie fac evenimentele notorii: accidente, cataclisme, evenimente politice oficiale, conflicte militare supuse cenzurii. In acest ultim caz, s-ar cuveni ca ziaristul sa dea versiunile ambelor forte aflate in conflict, precizand daca informatia a fost sau nu confirmata de o sursa independenta.

Renuntati la exactitatea rigida: ora, momentul zilei, numele victimelor, adrese, precizari biografice etc. Exemplu: "Ieri, la pranz, 100 de elevi grevisti de la patru licee bistritene (Grupul Scolar Sanitar, Liceul «Liviu Rebreanu», Liceul Industrial Nr. 2, Liceul «Muresanu») au protestat in fata Inspectoratului Scolar din localitate'.

Evitati citarea colectiva: "Grevistii ne-au declarat: «Asa nu se mai poate»'.

Nu folositi cifre mari. Ele se rotunjesc. Precizia exagerata nu intereseaza pe cititor. Decat sa transcriem pana la ultimul leu suma alocata din buget invatamantului, mai bine si mai usor de retinut este sa transformam suma in procente: 4 % din PIB.

Renuntati la etichetari: "Asasinul Vasile Gabor a fost achitat de Tribunal'. Implica elemente de comentariu indirect si inseamna o incalcare deonto­logica (de pilda, te substitui Justitiei). Pana la sentinta definitiva, inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie.

Sesizati contradictiile logice: "Un tanar din Sibiu a fost lovit ieri seara de un TIR. Ranitul este in afara oricarui pericol'. Prin urmare, tanarul nu a fost lovit, ci doar acrosat de masina.

Renuntati la formule senzational iste, generatoare de pleonasm: atmo­sfera incendiara, crima oribila* accident cumplit etc.

Renuntati la supratitluri cu vadit caracter de comentariu, fie el ironic sau nu: "Cu voie de la Bruxelles ? ' sau "Vatafii expertilor contabili si judiciari au modificat ilegal legislatia' (Curentul, nr. 3383, p. 1).

Este greu de inteles si de acceptat ca o stire dezvoltata sa aiba sapou :

Desi nu se pot hotari ce sa faca - daca sa ramana sau nu la guvernare -, conservatorii au reusit totusi sa stabileasca data la care va avea loc Biroul Permanent al partidului pentru 21 ianuarie* in aceasta sedinta vor discuta viitoarea lor pozitie si vor incerca sa ajunga la un punct comun. Pana atunci, reprezentantii PC sunt impartiti in doua tabere care vor incerca sa convinga arbitrii, adica pe membrii Biroului Permanent, sa ramana sau nu la putere' (Curentul, 13 ianuarie 2006, p. 2).

Planul stirii

Ca orice text de mici dimensiuni, stirea nu ridica prea mari probleme de constructie. In cele mai multe cazuri, informatia se ordoneaza simplu, descrescator, dupa planul piramidei inversate.

Schema canonica a acestui plan arata ca stirea trebuie sa inceapa cu faptul cel mai important (Ce s-a intamplat ?), lasand la sfarsit precizarile sl elementele de background, in asa fel incat, indepartand finalul din diferite motive (de exemplu, din lipsa de spatiu tipografic), esenta informativa a stirii sa nu se piarda.

Nu orice abatere de la rigorile piramidei inversate reprezinta neaparat o greseala, cata vreme practica audiovizualului (structural pleonastica) impune alti pasi de constructie. Stirea poate sa inceapa cu o concluzie, cu un element de decor spectaculos, cu o intrebare retorica sau cu o intrebare de tip ghicitoare. De asemenea, stilul casei sau moda presei de senzatie poate duce la o incalcare a acestui plan, cu efecte pe care nu dorim sa le mai comentam: atac ironic, elemente de comentariu, uimiri si sublinieri senza-tionaliste, contopirea titlului cu atacul etc.

Revolta noastra pare inutila. Practica presei impune regula, iar teoria o consemneaza. Asa se face ca Michel Voirol (1992, p. 59) vorbeste despre planul-clepsidra (o informatie circulara, care incepe si se termina cu un fapt important), iar Jose de Broucker aminteste de piramida comuna (informatie in care contextul este plasat la inceput).

Sa recapitulam

O stire buna trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte :

raspunde la intrebarile : Cine ? , Ce ?, Cand ? , Unde ? (eventual, Cum ?, De ce ?);

atribuie : De unde stii ? ;

evita opinia si, cu atat mai mult, umorul ori sanctiunea.

Defecte curente ale stirii:

subinformarea: limba de lemn, politete excesiva, folosirea jargoane lor;

etichetarea: citatul trunchiat, prejudecata, ideile de-a gata, ruperea din context;

suprainformarea: acordarea importantei unor subiecte in dauna altora, altfel spus, banalizarea efectelor dramatice, crearea confuziei prin detalii nesemnificative;

parainformarea: informatia reala se substituie prin detalii cu semni­ficatii indoielnice, reduse;

pseudoinformarea: publicitate mascata sau propaganda.

Stire vs fapt divers

Nu putem ignora acest tip de stire, mai ales ca presa noastra o promoveaza cu o insistenta demna de o cauza mai nobila. Nu ne ascundem iritarea fata de proliferarea acestui gen in mass-media romaneasca, dar nici nu putem refuza sa recunoastem ca exista.

Multe confuzii creeaza faptul divers. Specifica presei populare, ea isi justifica prezenta prin pretentia partial corecta a editorilor: "Asa cere cititorul'. Care cititor si ce anume cere el nimeni nu ne spune. Mai mult chiar, televiziunile noastre private se intrec in a inlocui stirea adevarata cu faptul divers. Orice repros pare neavenit. in definitiv, faptul divers nu este o stire? Nu ne da o informatie interesanta despre oameni, despre ceea ce s-a intamplat intr-o zi? Fara a contesta dreptul faptului divers la existenta, sa incercam sa o delimitam cat mai corect de stirea jurnalistica autentica.

Teoretic vorbind, diferentele sunt greu de stabilit. Amandoua tipurile de stiri respecta legea proximitatii si exigentele genului: concizie, claritate, interes uman.

Totusi, trebuie sa recunoastem ca exista o diferenta intre un asasinat politic si o crima comisa din gelozie. Una reprezinta o stire, cealalta - un fapt divers. Ce anume le deosebeste ? Raspunsul este dat de un teoretician al textului, Roland Barthes (1964), care constata ca diferenta nu consta in tematica, ci in structura. Altfel spus, asasinatul politic trimite la (implica) o situatie extensiva, in timp ce faptul divers se rezuma la el insusi, la o situatie intensiva. Asasinatul politic este, deci, o informatie partiala, o informatie ce trebuie continuata printr-un interviu, o ancheta sau un reportaj. In faptul divers, informatia este, dimpotriva, totala. Orice adaos este inutil.

Asadar, stirea reprezinta o structura deschisa, in timp ce faptul divers este, prin definitie, o structura inchisa. Aproape nimic nu mai poti adauga faptului divers: o crima inexplicabila, o sinucidere, gasirea unei sume mari de bani etc. "Palatul de Justitie intra in reparatii capitale' poate fi o stire. "Palatul de Justitie intra in reparatii capitale dupa o suta de ani' reprezinta un fapt divers, fie si din cauza contextului implicit al eveni­mentului.

Identificam doua procedee majore de creare a faptului divers.

O relatie de cauzalitate aproape aberanta : "A murit din cauza rasului'. Faptul divers trebuie sa starneasca uimirea cititorului mai accentuat decat stirea. Cu cat faptul divers este mai indepartat de o situatie comuna si reala, cu atat va fi mai interesant.

Inexplicabilul: fenomene paranormale, unele crime si sinucideri etc.

Faptul divers suspenda brutal intrebarea De ce ? pentru simplul fapt ca o implica. Cineva a rapit un copil. Nu pentru bani, cum s-ar crede, ci dintr-o dragoste nefireasca. O sursa de inspiratie nelimitata pentru faptul divers este reprezentata de cauzalitatea neobisnuita: un englez intra in Legiunea Franceza pentru ca nu mai vrea sa petreaca Revelionul cu bunica sa, un copil este pretins de doua mame etc.

Roland Barthes ia in discutie o cazuistica bogata, identificand numeroase procedee de creare a faptului divers (antiteza, apropierea contrariilor etc), dar concluzia este aceeasi: inventiva, intensa si uimitoare, informatia vehiculata de faptul divers se rezuma la ea insasi. Faptul divers duce invariabil la o grava saracire a informatiei.