Structuri expresive ale presei scrise

Structuri expresive ale presei scrise

Incercarea de a delimita un stil propriu ziarului si de a cauta in substanta lui elementele sensibilului si inteligibilului nu este o intreprindere usoara, exista puncte de vedere diametral opuse incepand cu contestarea existentei autonome a unui astfel stil si terminand cu complicate interpretari ale formelor sale specifice de manifestare, ca si cu reductii simplificatoare, care nu iau in considerare ziarul in ansamblul sau, ci numai unele parti sau functii primare.

Oriunde l-am gasi si recunoaste, stilul este rezultatul unei lucrari a omului de recompunere a naturii in forme imaginate de el, in constructii elaborate intr-o conceptie originala sau traditionala. Omul da forma lucrurilor si in conformitate cu legile frumosului. Ca atare, fiecare act creator are valente estetice. Aceasta nu inseamna ca orice munca, orice productie de obiect material sau lucrare intelectuala constituie creatie. Stil, conform explicatiilor din "Dictionarul explicativ al limbii romane" , inseamna si limbaj. Tudor Vianu explica cele doua "intentii" ale limbajului printr-o anumita calitate a comunicarii: intentia reflexiva (ce "elibereaza o stare sufleteasca individuala", deci transmite o informatie despre ceea ce simte, nu numai despre ceea ce stie) si caracterul tranzitiv (de a comunica pur si simplu ceva) .

In cazul in care privim obiectul cercetarii noastre prin prisma asertiunii tot ce este cultura este creatie, atunci trebuie sa recunoastem ziarul ca act de cultura, si implicit de creatie. Iar daca artistii erau in viziunea lui Platon "talmaci ai zeilor", ziaristi isi merita titlul de talmacitori ai puternicelor societatii moderne in prozaicul, dar terifiantul univers al informatiei.

Ziarul, ca imprimat este si un produs industrial, dar tehnica imprimeriei se poate inscrie, ca stil, numai in planul design-ului. Redactarea si compozitia grafica sunt produse ale unei munci intelectuale de alt tip decat productia industriala, chiar daca nevoile de rationalizare si eficienta impun, in elaborarea presei, unele tehnici de tip industrial: furnizarea stirilor si comentariilor prin marii colectori si furnizori de informatie, care sunt agentiile de presa, selectia si punerea in pagina a stirilor dupa criteriul comercial al interesului ce-l prezinta pentru cititor etc.

Desi nu este un obiect cu finalitate esentialmente estetica, ziarul poarta o complexitate de valori, cuprinse intr-un ansamblu eterogen in care primatul apartine valorii politico-sociale si celei etico-culturale. Cu toate acestea el incorporeaza si elemente de creativitate cu finalitate estetica. Articolele si fotografiile marilor profesionisti ai presei scrise sunt creatii autentice in sfera publicisticii, valoarea lor putand fi delimitata de suportul material traditional, ziarul, putand deci exista ca unicate in carti de reportaj, comentarii, expozitii de fotografie artistica etc.

Stilul publicistic este caracterizat de lucrarile ziaristice de exceptionala valoare incorporata de presa unei epoci, asa dupa cum stilul, maniera de a fi a unei anume arte sunt date de marile ei personalitati. Exista apoi un aspect specific fiecarei publicatii, in seria ei de aparitii si al fiecarui numar de ziar, care impresioneaza cititorul, aspect determinat nu de valorile alogene, ci de un limbaj jurnalistic specific, lingvistic si nonlingvistic.

Presa cultiva emotia faptului de viata iar ideile sunt comunicate intr-o forma care uneori vizeaza sensibilul. Alegerea subiectului de catre ziarist se face in primul rand pe criterii de actualitate si proximitate. Caracterul de impresionabilitate il da emotia produsa cititorului de ineditul si autenticitatea faptului de viata, dar si de unghiul din care acesta este tratat de catre ziarist. Acesta din urma este mai obiectiv decat artistul, dar nu atinge nivelul de obiectivitate al omului de stiinta pentru ca de multe ori vorbeste ca un tribun, pasionat de ideile pentru care militeaza.

Stilul presei se manifesta si in exprimarea nonlingvistica specifica fiecarui numar de ziar, in ansamblul textelor, fotografiilor, liniilor de colonaj, in punerea in scena a semnelor grafice, in iconografie care isi propune sa fie o structurare armonioasa, grupata in jurul unor centre de prim interes.(Anexa 8) Asa cum in radio se comunica semnificatii si prin intonatie, pauze, fluenta sau nonfluenta vorbirii, prin zgomote de fond sau ilustratie muzicala, iar in televiziune prin gesturi, mimica, ritmul de miscare al imaginii, ziarul comunica cu cititorii si prin modul de paginare, imprimare si tinuta grafica. Combinarea in modalitati diferite la nivelul textelor, al rubricilor si paginilor de ziar, la nivelul intregii publicatii a unui anume tip de litera, a unor anume spatieri a literelor si cuvintelor, dimensionarea mai mica sau mai mare a corpului literei, incadrarea, culoarea literei (caracterului), sublinierile, numarul, marimea si ritmarea titlurilor, dimensiunile si relevanta fotografiilor ofera posibilitati largi de miscare in campul semantic si estetic al limbajului presei. Succesiunea alineatelor, desenul si plasamentul vignetelor, albitura, punctuatia, marimea semnaturilor si situarea lor in pagina se inscriu in aceiasi modalitate nonverbala de comunicare.

La ora actuala stilul ziaristic modern diversifica dinamic paginarea dupa tipul publicatiei si momentul aparitiei. Exista insa si orientari generale, precum preferinta pentru coloana ingusta, intensificarea tonalitatii, a dimensiunii si constructiei titlurilor, iluminarea paginii prin albitura, extinderea microilustratiei, delimitarea prin culoare a materialelor, prin modularea anumitor structuri in grafia paginii. Tehnoredactarea si paginarea computerizata permit realizarea unui numar enorm de combinatii de "punere in pagina" intr-un timp scurt, permitand cu usurinta modificarea aspectului unui ziar in functie de dorintele editorului.

Toate inovatiile se fac insa raportat la niste reguli rezultate din experienta jurnalistica si cercetarile presologice care au demonstrat influenta ziarului asupra psihologiei, a simtului estetic si a capacitatilor fiziologice ale cititorului (mai ales asupra functiilor sale vizuale). Legile proportiei stabilesc ca mansetele scurteaza pagina, ca spatiul alb pe negru pare mai mare si invers, ca prin coloana lata se "scurteaza" pagina, iar prin cea ingusta se "lungeste", ca titlul si ilustratia se cer echilibrate cu textul. Legile contrastului de culoare, dimensiune, orientare verticala sau orizontala sunt utilizate pentru a scoate in evidenta un stil sau altul, legile compensatiei alatura materiale mari, paginate orizontal cu altele scurte, paginate vertical. Referitor la contrastele de culori cele mai des intalnite sunt cele de tipul: caracter alb pe fond rosu, caracter albastru sau negru pe fond alb. Nu se folosesc pentru titluri contrastele slabe, precum ar fi combinatia  rosu-verde. Particularitatile grafice sunt legate de formatul publicatiei, litera de tipul de coloana (litera mare in coloana lata, litera mica in coloana ingusta). Individualizarea paginilor se face prin rubricizare.

Exista si o diferentiere nationala a stilului si expresivitatii paginii de ziar. Astfel variantele englezesti imbina paginarea verticala cu cea in trepte (metoda Mayer, vertical incrucisata). Modelul german traditional este structurat vertical si paginat in bloc, cu coloane late. In stilul latin clasic, presa franceza si italiana utilizeaza formatul mare al paginii cu titluri de dimensiuni impresionante, etajate, tratate in culori tari. Presa romaneasca folosea, inainte de 1990, combinatii diferite, imbinind structura verticala cu cea orizontala, cu predominanta covarsitoare a textului. In momentul de fata situatia e cu totul alta, existand ziare (mai ales cele cu tematica sportiva) in care imaginea este predominanta.

De mare imortanta pentru stilul publicatiei, prin rolul pe care il are in structura estetica a paginii, in arhitectura ei grafica este fotografia de presa, un gen de ziaristica in imagini. Ca gen fotografia se adreseaza si rationalitatii, comunicand citiorului, operativ, un fapt, o noutate, o idee. Dar uneori imapctul ei asupra emotvitatii este mult mai mare.

Stilul presei de buna calitate este un stil dinamic. Acest dinamism este asigurat, intre altele, de lizibilitatea lui, de caracterul polemic al unor articole, de jocul grafic al titlurilor, subtitlurilor, de asezarea paragrafelor, de ilustrarea cu desene si fotografii, de modul de diferentiere al colonajelor, etc. Nu este imortanta structura cantitativa a frazei, ci evitarea repetitiilor, asigurarea claritatii exprimarii, inchegarea unui stil bazat pe "talentul" de a "manevra" limbajul astfel incat acesta sa poata informa si impresiona cat mai mult.

Celebra replica a lui Sir Winston Churchill, "Concentreaza minimum de informatie in maximum de cuvinte" , prin care caracteriza cu ironie un oponent din Parlament, a facut nemuritor principiul lizibilitatii, principiu fundamental al comunicarii jurnalistice (in esenta al comunicarii in general). Stilul presei scrise este deci caracterizat, in mare parte, de principul maximum de informatie in minimum de cuvinte. Stilul presei scrise, stilul ziaristic, nu permite cuvinte parazitare, de prisos. Motorul lecturii unui text jurnalistic este lizibilitatea lui. Aceasta consta in calitatea unui text de a favoriza intelegerea lui. Pentru a obtine maximum de lizibilitate trebuie respectate anumite reguli, avand in vedere: numarul cuvintelor din propozitie sau fraza, simplitatea textului, alegerea justa a cuvintelor, constructia logica/fireasca a articolului. Un studiu interesant din anii 1940-1950 a incercat sa masoare lizibilitatea unui text. Pentru aceasta exista mai multe formule, dintre care indicele de lizibilitate a lui Gunning este cea mai simpla si mai usor de aplicat. Acest indice se bazeaza pe lungimea megie a frazei si pe cuvintele dificile ale textului:

I=(NM + % CD) x 0,4, unde

I = valoarea indicelui;

NM = Numarul Mediu de cuvinte al unei propozitii sau fraze;

CD = procentajul de Cuvinte Dificile sau estimate ca atare;

= factorul corelativ stabilit prin experimente;

Daca rezultatul trece de 12, textul nu este suficient de lizibil pentru cititorul standard. Cifra 12 reprezinta asa numitul fog index, "indicele cetos", ceea ce inseamna ca textul nu este inteles de 75-80% din populatia SUA.

Expresivitatea ziarului este data si de stilul propriu (stil adoptat si in televiziune) de a cultiva un paradox al sensurilor cuvintelor. Titlurile reprezinta unul dintre criteriile dupa care un cititor alege un ziar. Din acest motiv redactiile acorda o mare imortanta titlurilor, folosind in acest sens o paleta larga de posibilitati, de la procedee grafice deosebite, pana la nastrusnice inovatii lingvistice. Aceste inovatii sporesc expresivitatea stilului, printr-un joc elaborat al antitezelor, parafrazarilor, oximoroanelor, a jocurilor de cuvinte, a semnelor de punctuatie.

Limbajul presei cultiva un paradox al sensului cuvintelor, un joc spiritual antitezelor acre sporeste expresivitatea stilului. Frecvent folosit in presa este si contrastul fotografic obtinut prin alaturarea unor imagini care opun pauperilor opulenta magnatilor finantei, viata de fatada si cea intima a vedetelor, risipa dementiala a societatii de consum si specrtul foametei in lumea subdezvoltata. Contrastul este ales in tonuri tari, socante, vizand reactia emotiva a privitorului.

O caracteristica unica a stilului fiecarui ziar este si editorialul. Fiecare editorialist imprumuta ziarului ceva din stilul propriu, din modul prersonal de a observa si comenta faptele. In jurul ziarului se formeaza astfel un curent de opinie. Modul in care un subiect este tratat in editorial devine in multe cazuri un punct de vedere sustinut de cititori. Editorialul prin forma sa libera, nesupus unei reguli stricte de elaborare poarta un mesaj lingvistic deosebit, cu rezonante deosebite in randul citiorului.

Orice pagina de ziar poarta deci atat un mesaj lingvistic, cat si unul iconic, pri ambele transmitand, in acelasi timp informatie. Aspectele semantice denotative ale mesajului lingvistic, cat si ale celui iconic (imagistic) se refera la codul simbolic, inteligibil, obiectivabil, traductibil, iar estetice conotative la diapazonul afectiv, la un cod al sensibilului. Textele ziarului nu se adreseaza deci exclusiv ratiunii, dupa cum nici grafica, fotografia, aspectul lui iconic nu se adreseaza exlusiv sensibilitatii. Imbinarea mesajelor si a sensurilor acestora face un ziar care poseda, din punctul de vedere al acestei lucrari, un stil specific, stilul ziaristic.