Text-pagina ziarului. Ierarhizarea textelor in pagina ziarului

Text-pagina ziarului. Ierarhizarea textelor in pagina ziarului

Ierarhizarea informatiei in pagina ziarului prin pozitionare si grafica ramane in continuare un indiciu foarte important pentru cititor, chiar daca, in fapt, orientarea lui se realizeaza mai intai, aparent, la intamplare, apoi, reflex.

Reflexele lecturii se realizeaza printr-o serie intreaga de obisnuinte (stereotipuri de lectura): ziarul poate fi citit zilnic, la aceeasi ora; in interiorul ziarului, cititorul isi alege 'locurile stiute', adica rubricile.

Chestiunea este cu atat mai evidenta pentru pagina intai, un fel de 'vitrina' a ziarului. Pentru ca, de regula, survolarea ziarului incepe cu aceasta. Continua fie cu ultima pagina, fie cu paginile impare (paginile nr. 3, 5, 7 etc.) si apoi, cu paginile din stanga (paginile nr. 2, 4, 6 etc.). Asa cum la nivelul textului, soarta contractului de lectura jurnalist-cititor se joaca in titrare si in paragraful

initial, la nivelul ziarului, ca macro-text, soarta acestei relatii se joaca in pagina intai. Expresia curenta: 'este un eveniment de pagi na intai - nu este intamplatoare.

De ce anume are nevoie un titlu ca sa capteze atentia cititorului? Care ar fi calitatile lui?

Calitatile titlului

Un titlu bun are nevoie, intai de toate, de 'forta cuvantului semnal'. Aceasta depinde de 'frecventa folosirii cuvantului, de posibilitatea ca el sa fie perceput fara efort de decodare. Sensul lui trebuie sa fie clar, lipsit de echivoc. Si mai trebuie sa coincida cu posibilitatile cititorului mediu.' Aceasta coincidenta ' declanseaza reflexul alertei mintii si nevoia de a sti mai mult.

Un titlu mai trebuie sa fie concis, sa contina cuvinte concrete, iar formularea sa fie simpla.' [Jacques Douell, 1987; 68-69]

Titlul trebuie sa fie concis (unii autori propun drept limita maxima - 7 cuvinte), pentru a putea fi perceput dintr-o singura privire. Apoi, cu cat titlul este mai scurt, cu atat el poate beneficia de litere mai mari in ziar. In fine, un titlu concis risca mai putin sa spuna mai mult decat ofera textul.

A folosi cuvinte concrete in titlu inseamna, printre altele, a renunta la abrevieri (sigle) (cu exceptia acelora unanim cunoscute, tip ONU, UE, UNESCO, NATO etc.). De asemenea - a devenit un truism - abstractiunea il alunga pe cititor. Asadar, cuvintele de specialitate, 'ismele' (dadaism, abstractionism, proletcultism etc.), cuvintele rare (arhaisme, neologisme, cu atat mai mult, barbarismele, regionalisme) si deci, putin cunoscute, cuvintele polisemantice ar trebui evitate in titlu.

in fine, in acest context, a formula simplu inseamna a renunta la aglomerarea substantivelor si a adjectivelor, la apozitii, la atributive, la subordonate in general, la propozitii incidente. Cu cat exprimarea in titlu este mai directa, cu atat impactul lui este mai mare.

in plus, in titlu este nevoie sa apara cuvantul / cuvintele cheie folosite in text. Poate sa apara drept titlu, chiar propozitia cheie a textului.

Pe scurt, constructia sintactica cea mai directa in titlu este subiect -predicat (la diateza activa!) - complement.

De notat, de asemenea, ca citatul in titlu este folosit mai ales pentru interviuri.

Iar titlul reportajului ar putea exprima impresia dominanta a autorului.