Titlul interogativ

Titlul interogativ

Foarte comod, de aceea, probabil, atat de des intalnit, este titlul interogativ, in anii din urma a fost declansata de catre unii teoreticieni ai presei occidentale, o adevarata ofensiva impotriva interogatiilor din titlu. Evident, titlul interogativ nu a disparut din presa occidentala, doar din acest motiv. Din ziarele romanesti nici atat, dimpotriva, parca este peste tot.

Dar de ce aceasta campanie impotriva titlului interogativ?

intai de toate, principiul invocat este acesta: cititorul asteapta raspunsuri, nu intrebari. Apoi, cititorul se simte interpelat, iar acest lucru poate descuraja eventuala lectura, pentru ca nu stie sa raspunda. Daca stie sa raspunda, cu atat mai mult nu citeste, pentru ca stie despre ce este vorba, intrebarea din titlu mai poate lasa impresia ca jurnalistul insusi nu stie (sau nu poate, sau nu vrea) sa raspunda. Si atunci, ce cauta textul in pagina? in fine, nu este deloc obligatoriu ca o interogatie, inca din titlu, sa trezeasca curiozitatea. (Cu totul alta este situatia intrebarilor din lead-ul problematizat. Cititorul este deja 'prins' in text. Continua lectura, tocmai pentru a afla raspunsurile).

Sa urmarim cateva exemple, si sa incercam sa controlam efectele titlurilor interogative, incercand, totodata, 'sa intram in situatia cititorului normal', adica, mimand lectura grabita, partial atenta, superficiala:

Profesori in greva foamei?

in conditiile lecturii grabite a titlurilor (asa se citesc, de regula, ziarele!) - intrebarea nu trezeste nici o reactie. Daca profesorii se afla (deja) in greva foamei, atunci era preferabil sa se afirme, ba chiar, sa se exclame. Daca nu sunt in greva foamei, titlul astfel formulat nu-si are rostul. Iar daca vor fi in greva foamei, iarasi forma afirmativa, fie si cu 'este posibil in enunt, ar fi fost mai directa.

Iata acum o avalansa de intrebari intr-o aceeasi pagina intai:

Editorialul: 'Nu ne intereseaza?

Reactii posibile: Cine? / Ce sa ne intereseze? Cine suntem noi, acestia, in care autorul ma include fara sa-mi ceara consimtamantul?

Alaturi, in interiorul paginii:

'/l fost Stefan-cel-Mare comunist?

Raspuns posibil: Nu a fost. si ce-i cu asta?

in dreapta, sus:

'Procuratura militara nu-i Vitona Lipan?

Subtitlul adauga ceva, care ii ofera cititorului cat de cat, unele elemente:

'in Piata Victoriei s-a jucat baza, iar A. Frumusanu si A. Crainiceanu au murit.'

Titlul insa Evident, procuratura militara nu este Vitoria Lipan, dintr-o suta de motive. Procuratura nu este personaj de roman. Procuratura nu este nevasta oierului Nechifor Lipan. Procuratura nu este taranca. Vitoria Lipan isi face singura dreptate, dupa ce a adunat dovezile. Sarcina procuraturii este doar aceea de a aduna probele (dovezile), pentru a-i stabili pe vinovati. Pe scurt, titlul este absurd! Iar aceasta pagina intai este ratata. 7)

Sau, o alta avalansa de intrebari:

Editorialul: 'Da si mie - Pana cand?'

Cineva cerseste, probabil. Cine?

Cineva raspunde: 'Pana cand?. Este un raspuns la 'Da s j mie' 1 Este o continuare a celei dintai replici?

in stanga, jos, supratitlul:

'Stanga si dreapta guvernamentala

Titlul:

'Deplangem sau nu deplangem?¹

Reactii posibile: Ce / Pe cine sa deplangem? Ce / Pe cine sa nu deplangem? Conjunctia sau anuleaza intrebarea. Ori deplangem,

ori nu deplangem.

Si, in fine, eu, cititor, nu fac parte nici din 'stanga', nici din 'dreapta' guvernamentala.

in interiorul paginii, in dreapta:

'Unde este «averea» scriitorilor?

Cea mai grabita reactie posibila: Nu stiu (si nici nu ma intereseaza).

Reactie mai atenta: ghilimelele imi impun descifrarile: asa-zisa avere, o avere aparenta, deci, averea nu exista.

Atunci, unde sa se afle ceva care nu exista? Nicaieri! Titlul este absurd pentru ca enunta ceva de felul 'Unde se afla ceva care nu existasi care, automat, nu poate fi nicaieri? 8)

Iata o alta vitrina plina cu intrebari:

Editorialul:

Stanga-mprejur?

Sa vizualizam putin miscarea: Cine ordona? Cui? Admitand ca cineva efectueaza miscarea, acest lucru inseamna revenirea la pozitia initiala. Care pozitie initiala? De cand? A cui?

Interiorul paginii. Supratitlul:

'Accelerarea procesului inflationist

Titlul:

'Este necesara si actuala o reforma monetara?

Sapou:

'Argumentarea in favoarea reformei monetare exista, dar.. .[dar, ce?] . Nu schimbarea banilor, ci reforma de structura a economiei poate stopa criza. . Binomul cancelarului Helmuth Kohl, plus capitalul.' 9)

in primul rand: succesiunea supratitlu - titlu - sapou este greoaie. Cititorul asteapta prea mult timp ca sa 'intre' in text.

Apoi, intrebarii din titlu ii urmeaza un sapou sibilinic:

1. Am amendat deja punctele de suspensie;

2.Ce este (care este?) binomul cancelarului Helmuth Kohl?

Ultimul titlu, in stanga sus:

Supratitlu: 'De la trimisul nostru special m Federatia Rusa.'

Titlu: 'De bine sau de rau? [sic!] 10)

in acest punct al discutiei, se impune o alta observatie: in fata unei intrebari in titlu, reactia poate fi de perplexitate sau, in loc sa trimita spre text, naste alte intrebari.

O alta succesiune greoaie este ordonarea supratitlu - titlu - sapou -subtitlu.