Ziarul in Romania post-decembrista

Ziarul in Romania post-decembrista

Regimurile totalitare sunt incompatibile cu libertatea cuvantului. Din perspectiva comunismului mass-media nu a putut fi altceva decat o arma a Puterii, dotata cu misiuni si sarcini precise: educarea maselor, mobilizarea lor pentru indeplinirea unor obiective politice si economice, combaterea dusmanilor, preamarirea realizarilor regimului, etc. Formula lui Lenin devenita clasica in tarile cu regim totalitar comunist spune ca "rolul ziarului nu se reduce la difuzarea ideilor, la educarea politica sau la recrutarea de aliati politici. Ziarul nu e doar un propagandist si un agitator colectiv, el este si un organizator colectiv"[1]. Asadar, in tarile cu regim comunist, datorita capacitatii ei de a atinge mase uriase de oameni, presa era conceputa ca o forma de exercitare si legitimare a puterii. Realizarea acestor obiective nu era posibila fara obtinerea controlului total asupra sisitemului mass-media.

Controlul se putea exercita in doua moduri:

a) prin stapanirea tuturor resusrselor implicate in productia de publicatii si programe audio-vizuale (manopol asupra resurselor financiare si materiale);

b) prin controlarea mesajelor mass-media inaintea difuzarii lor;

In Romania comunista mass-media era in totalitate aservita regimului; avea drept scop formarea "omului nou". In ultimul deceniu al regimului comunist mijloacele de informare in masa devenisera o tribuna de propaganda a cultului familiei Ceausescu.

Libertatea de exprimare a fost primul drept castigat de romani in 1989. evolutia mijloacelor de informare a reprezentat cel mai spectaculos aspect al schimbarilor din romania deoarece:

a) au existat numerosi profesionisti care, in noile conditii oferite de Revolutie, au putut sa se afirme;

b) privatizarea in acest domeniu s-a realizat rapid, inlaturandu-se monopolul statului, care putea fi un mijloc de presiune pentru cei care lucrau in domeniu;

c) mass-media a interesat in mod deosebit clasa politica, indiferent de orientare sau de partidul din care facea parte;

d) Subiectele de presa interesante si senzationale din perioada imediat urmatoare caderii regimului comuunist - viata familiei Ceausescu, problema mortilor revolutiei, problema teroristilor, problema falsificarii istoriei ultimilor 50 de ani - au facut ca tirajul sa fie foarte mare, permitand o consolidare economica a intreprinzatorilor in acest domeniu.

Presa scrisa a cunoscut evolutia cea mai rapida. Daca in 1989 erau 36 de cotidiene, in 1991 numarul lor a crescut la 83, in 1996 cifra lor era de 106, iar in momentul de fata exista peste 150. Cele mai multe ziare se declara independente: "Adevarul", "Evenimentul Zilei", "Jurnalul National", "Ziua", "Gardianul", "Cotidianul", "Libertatea", "Gandul", etc. In paralel cu presa independenta s-a dezvoltat si presa de partid: au aparut ziare precum "Dreptatea", "Azi", "Romania Mare", etc. La fel ca si in cazul celorlalte mijloace mass-media si presa scrisa s-a structurat treptat in publicatii de informatie, de divertisment, educative, etc.

La sefia redactiilor ziarelor post-decembriste au venit pe de o parte "oameni vechi" (care au practicat jurnalismul si inainte de 1989), precum Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu, Mihai Tatulici, Sorin Rosca Stanescu, regretatul Dumitru Tinu, iar pe de cealalta parte alti numerosi profesionisti, carora Revolutia le-a oferit sansa de afirmare.

Perioada de tranzitie in care s-a aflat Romania a marcat si presa scrisa. Ziarele au avut parte de propria lor perioada de tranzitie: pentru unele mai scurta, pentru unele mai lunga. Trecerea de la modelul comunist la modelul occidental nu s-a facut instntaneu. Factorii care au marcat evolutia ziarului ca veritabil structurator si transmitator de informatie au fost:

a) disparitia cenzurii de stat;

b) privatizarea grupurilor de presa;

c) aparitia unui mediu concurential favorabil;

d) accesul facil la informatii interne si externe;

e) debarasarea de modelul comunist;

f) optimizarea informatiei prin adoptarea tehnicilor moderne de redactare a textelor jurnalistice;

g) cresterea cantitativa si diversificarea informatiei transmise, necesara diminuarii handicapului fata de presa audio-vizuala;

h) utilizarea tehnicilor moderne de impresiune si tehnoredactare.

Valoare in presa constituie prezentarea operativa, adevarata, obiectiva si semnificativ cuprinzatoare a faptelor realitatii imediate. Din aceast punct de vedere nu se poate vorbi de valoare in presa scrisa din anii comunismului. Dupa 1989, presa scrisa a evoluat semnificativ pe plan valoric. Principalul factor care a dus la cresterea pe plan valoric a fost maniera obiectiva in care au inceput sa fie tratate faptele relatate. Libertatea de exprimare a facut posibila cresterea valorii informationale a ziarelor, dar a favorizat si dezvoltarea unor genuri de presa nula din punct de vedere valoric. Marea majoritate a cotidienelor transmit informatii utile, reale din realitatea societatii romanesti si internationale, dar in unele cazuri, se face abuz de libertatea de exprimare si astfel se creaza un soi de bombardament cu tot felul de informatii lipsite de utilitate. Receptarea acestor informatii lipsite de utilitate de catre citior se face pe fondul unei grave lipse de cultura, care genereaza perceptia non-valorilor ca valori. O informatie de genul "X (o prersoana publica, o vedeta , un om de afaceri de succes) si a cumparat Y (un automobil, un imobil, etc.) in valoare de Z (o cifra cu multe zerouri).", nu are nici o utilitate reala, dar daca "X" este un exponent al "culturii de strada", atunci aceasta se va dovedi a fi interesanta pentru cititorii cu un nivel scazut de cultura. Deoarece produsele "culturii de strada" se vand bine, multi patroni de presa insista ca in paginile publicatiilor pe care le detin sa fie prezente si astfel de informatii. Valoarea ziarului scade si atunci cand in paginile sale intalnim articole care calomniaza, instiga la ura etnica sau rasiala, la violenta. Puternicul caracter comercial scade la randul lui potentialul informativ deoarece spatiul alocat publicitatii este unul mare.

Dupa Decembrie 1989 s-a remarcat manifestarea unei tot mai accentuate atitudini ziaristice. S-a constatat dupa aceasta data ca informatia transmisa in presa scrisa se bucura in cele mai multe cazuri de un real tratament jurnalistic. Ziarele au capatat in scurt timp o personalitate proprie, deseori asociata cu persoanele aflate la condurea acestora (Ion Cristoiu - "Evenimentul zilei", "Jurnalul national", Cristian Tudor Popescu - "Adevarul", "Gandul", Sorin Rosca Stanescu - "Ziua", Cornel Nistorescu - "Evenimentul Zilei", etc.). Aceste persoane au devenit persoane publice, punctele lor de vedere, in unele cazuri, au devenit curente de opinie, iau parte la dezbateri televizate pe teme variate (societate, politica, cultura). Demisii ca a lui Ion Cristoiu de la "Evenimentul zilei" sau a lui Cristian Tudor Popescu de la "Adevarul" au avut un ecou deosebit in randul opiniei publice, mai ales cand acestea au avut loc pe baza unor presiuni din partea patronilor .

In momentul actual, cea mai mare presiune asupra demersului jurnalistic este facuta de patronatele de presa. Unii patroni de presa fac parte din anumite partide politice sau cercuri de interese in care sunt implicati si oameni politici, si din acest motiv "linia publicatiei" nu trebuie sa contravina intereselor acestora.

Debutul presei post-comuniste din Romania s-a facut cu un amplu proces demitizator, si anume "coborarea pe pamant" a familiei Ceausescu. In paralel cu acest proces a avut loc si un proces mistificare a Revolutiei si de creare a unui nou mit: mitul teroristilor. "Explozia" de vedete de tot felul (de televiziuve, de muzica, sportivi ,oameni de afaceri, etc.) a generat aparitia unor tipuri de publicatii care "aduleaza" aceste "mituri". Exploatand succesul la public al acestor vedete, si faptul ca acestea au devenit un fel de mituri, s-au infiintat tot felul de publicatii care au ca scop redarea cat mai amanuntita a unor aspecte din viata privata si cariera acestora. Aceste publicatii aduleaza "miturile" "culturii de strada", si bineinteles se adreseaza unor persoane cu un grad scazut de cultura. Persoanele "adulate" nu sunt intodeauna exemple bune de urmat, unele au o moralitate si o cultura care lasa de dorit, altele prin atitudinile lor incita la consum de droguri, alcool etc. Inspirandu-se din realitatea sociala imediata presa a contribuit la realizaea unor "mituri" cu eroi negativi precum "parlamentarul care doarme", "judecatorul corupt", etc.

Calitatea ziarului romanesc a crescut si odata cu dezvoltarea tehnicilor de imprimare si tehnoredactare. Privatizarea presei, si implicit aparitia a tot mai multe publicatii, a permis achizitionarea de catre tipografii a unor miloace de imprimare preformante. Datorita tehnicilor de tehnoredactare computerizate si a procedeelor de fotoimpresiune calitatea expresiva a ziarelor si revistelor a crescut substantial si timpul de elaborare a scazut considerabil. Formatul ziarului a fost optimizat, in functie de cerintele pietei. Fotografia color a fost adoptata cu succes si de ziare si folosita din ce in ce mai des. Publicatiile sportive, de exemplu, utiltizeaza fotografii de dimensiuni impresionate, suprafata ilustrata depasind de multe ori pe cea a textului. In paralel cu editiile tiparite multe dintre publicatiile romanesti dispun in momentul actual si de o editie on-line, ceea ce permite cu usurinta lectura unui cotidian romanesc din orice colt al lumii de unde se poate accesa internetul.

Dupa perioada de tranzitie prin care a trecut, dupa etapele dezvoltarii sale ca mijloc modern de informare in masa, in momentul actual putem spune ca presa scrisa romaneasca s-a integrat cu succes in randul presei mondiale Mass-media s-a dovedit dupa 1989 a fi "a patra putere in stat". In acelasi timp, acest rol se poate mentine si consolida in conditiile in care ziaristul reuseste sa informeze si sa analizeze cat mai obiectiv posibil fenomenele din societate. Uneori libertatea cuvantului este folosita in mass-media pentru a calomnia, a face apel la violenta, la ura etnica sau rasiala, la intoleranta. Este cazul ca locul existente in timpul regimului comunist, care a adus mari daune libertatii individului, sa fie luat de responsabilitatea ziaristului

Concluzii

Presa scrisa detine inca in cadrul societatii moderne un rol deosebit de important. Ziarele creeaza curente de opinie, in paginile lor se regasesc informatii importante, sunt accesibile si ofera posibilitatea cititorului de a reveni oricand asupra lecturii unui anume subiect. Ele sunt, poate, cea mai buna oglinda in care se reflecta societetea moderna. Sunt la indemana aproape oricui le doreste, si prezinta un mare avantaj fata de celelate mijloace de comunicare mass-media: consultarea unei arhive de ziare este la indemana oricui. Un abonat, daca dispune de ceva spatiu o poate crea si acasa. O arhiva de presa scrisa se poate intalni la orice biblioteca, pe cand o arhiva video sau audio se acceseaza destul de greu.

Lucrarea de fata si-a propus sa trateze, pe rand, punctele in care ziarul este ancorat in complexul univers social si cultural al lumii de azi. El este unul dintre cei care aduna, structureaza si transmite informatie, tot el este unul dintre cei care creaza si poarta valori. In paginile lui se manifesta o atitudine unica, atitudinea ziaristica, si tot el, inca de la inceputuri a oferit societati eroii de care avea nevoie, si a atras atentia asupra personajelor negative. Inca de la inceputurile sale a fost alaturi de om, atat la bine cat si la rau. A fost si este util, dar in mainile cui nu trebuie poate deveni o arma teribila. Ziarul are un deosebit impact socio-cultural. Acesta contribuie la realizarea unei fresce cat mai exacte a lumii in care traim si este precursorul tuturor celorlalte mijloace de comunicare in masa. Locul si rolul lui in societate este bine definit si deocamdata, in ciuda exploziei celorlalte mijloace de comunicare mass-media, nu are inca un substituent.

Si totusi, ce inseamna pentru om ziarul? Care este pana la urma locul lui? Raspunsul este simplu, si este dat de cele trei coordonate in care acesta este fixat in universul socio-cultural: INFORMATIE, CUNOASTERE, ACTIUNE.

Bibliografie

1. Blaga, Lucian, Geneza metaforei si sensul culturii, Fundatia pentru literatura si arta, Bucuresti, 1937 (fotocopie).

2. Brunel, Pierre, Miturile secolului XX, vol I-II, Ed. Univers, Bucuresti, 2003

3. Cartana, Iulian, Istorie, Ed. Carminis, Pitesti, 2000.

4. Coman, Mihai, Introducere in sistemul Mass-Media, Ed Polirom, Iasi, 1999.

5. Coman, Mihai, Manual de jurnalism, vol I-II, Ed. Polirom, Iasi, 2001.

6. De Fleur, Melvin.L., Ball-Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicarii de masa., Ed. Polirom, Iasi, 1999.