CARACTERISTICI GENERALE ALE COPIILOR DIN INSTITUTII

Temeiul legal al prezentei copilului in institutie.

Prin "institutie" intelegem, in perspectiva acestui studiu, institutiile/serviciile pentru copilul aflat in dificultate, de tip "centru de plasament" si "camin spital", pentru copilul cu handicap sever.

Prezenta copilului intr-o institutie se justifica prin existenta unei masuri de protectie stabilita de catre o autoritate competenta.

Aceasta autoritate este, in functie de tipul masurii de protectie, pentru copilul aflat in dificultate, Comisia pentru protectia copilului (C.P.C.), respectiv Directia Judeteana pentru protectia drepturilor copiilor (D.J.P.D.C.) si Comisia de expertiza medicala (C.E.M.), pentru copilul cu handicap.

Masuri de protectie se stabilesc pentru copii care se afla in dificultate si pentru copii cu handicap sever. In cazul in care copilul asociaza cele doua tipuri de problematici, masurile de protectie se stabilesc de catre C.P.C. si C.E.M.

Un copil se afla in dificultate daca dezvoltarea, integritatea sa fizica sau morala este periclitata.

Pentru copilul aflat in dificultate legea prevede urmatoarele masuri de protectie: plasamentul, incredintarea si plasamentul in regim de urgenta. 

yPlasamentul este masura de protectie care se impune in situatiile in care securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata in propria familie, din motive independente de vointa parintilor. Aceasta masura se instituie la solicitarea parintilor.

y Incredintarea este masura de protectie care se impune in situatiile in care: parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie sau in cazul in care sunt decazuti din drepturile parintesti si nu a fost instituita tutela de catre autoritatile competente (primar) sau atunci cand copilul a fost declarat abandonat prin hotarare judecatoreasca definitiva. Masurile de plasament si incredintare in institutii se impun, numai in cazul in care au fost epuizate toate posibilitatile de plasare/incredintare a copilului unei familii sau persoane (rude, asistenti maternali profesionisti, alte familii sau persoane).

y Plasamentul in regim de urgenta este masura care se instituie in situatiile in care, parintii copilului pun in pericol securitatea, dezvoltarea si integritatea morala a copilului, prin exercitarea abuziva a drepturilor parintesti sau prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor de parinte.

Plasamentul in regim de urgenta se poate institui si in situatiile in care copilul este gasit, lipsit de supraveghere sau parasit de parinti. Aceasta masura este luata in mod exceptional - datorita urgentei impuse de situatiile mentionate - de catre D.J.P.D.C., la sesizarea oricarei persoane fizice sau juridice.

Daca, plasamentul in regim de urgenta este urmat de masura de incredintare, autoritatile competente (C.P.C) au obligatia de a sesiza instanta judecatoreasca pentru decaderea unuia sau  a ambilor parinti din drepturile parintesti.

La data efectuarii studiului, aceste masuri de protectie puteau constitui singurele temeiuri legale pentru prezenta copilului in institutie dar, in realitate, au fost gasiti si copii care erau in institutie in baza unei masuri de "ocrotire" prevazuta de Legea 3/ 1970 (abrogata in iunie 1997). Situatia semnalata contravine dispozitiilor Ordonanta de urgenta a guvernului (O.U.G.) 26/1997 care a prevazut un termen de 6 luni pentru reevaluarea si redefinirea tuturor masurilor de "ocrotire" stabilite de precedenta lege (Legea 3/1970).

Figura ilustreaza situatia copiilor din institutii in functie de masurile de protectie definite prin lege.

In toate tipurile de institutie, prevalenta cea mai mare o au copiii cu masura de plasament (75,9%), urmata de cei cu incredintare (17,8%). Plasamentul in regim de urgenta este de sub 1%.

Atrage atentia ca, la sfarsitul anului 1999, 3,8% dintre copii continuau sa stea in institutie, pe baza unei legi abrogate iar pentru 1,4% dintre copii nu a fost gasit, la dosarul sau social, documentul care sa permita aflarea masurii de protectie in baza careia acesta se afla in institutie.

Prevalenta copiilor cu masura de plasament este mai mare in centrele de plasament (78,6%) decat in camine spital, unde aceasta inregistreaza doar 50,9% (Figura 2. si

Procentul ridicat de copii in camine spital, cu masuri de protectie luate in baza Legii 3/1970 (21,8%) se explica prin faptul ca, la data efectuarii studiului, aceste institutii se aflau in subordinea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap (S.S.P.H.). Accesul personalului  din DJPDC, in aceste institutii a intampinat multe dificultati in judete, impiedicand reevaluarea vechilor masuri de protectie, in conditiile in care, marea majoritate a copiilor prezentau o problematica asociata (copil in dificultate cu handicap sever).

Distributia procentuala a copiilor aflati in institutii in functie de masura de protectie

Figura 1

Toti copiii

Figura 2

Copii din centre de plasament

Figura 3

Copii din camine spital

2. Reprezentantul legal al drepturilor parintesti

Consecutiv luarii unei masuri de protectie, legea defineste si reprezentantul legal al copilului, pe durata masurii de protectie.

Astfel:

y In cazul masurii de plasament, reprezentantul legal al copilului este intotdeauna cel putin unul dintre parinti. Parintii isi mentin toate drepturile fata de copil, cu exceptia acelora, care nu sunt compatibile cu aplicarea acestei masuri (respectiv, drepturile privind persoana copilului in actele cotidiene, in conditiile in care acesta se afla, intr-o institutie). In consecinta, parintii au dreptul sa mentina un contact permanent si nemijlocit cu copilul pe toata durata plasamentului;

y In cazul masurii de incredintare, drepturile si obligatiile parintesti se exercita de catre Consiliul Judetean sau de Consiliul local de sector al municipiului Bucuresti, prin C.P.C. Aceste autoritati exercita drepturile care revin parintilor - respectiv: dreptul de a incheia acte juridice in numele copilului sau incuviintarea incheierii acestor acte, dreptul de a schimba educatia scolara sau religioasa a copilului. Prin masura de incredintare intr-o institutie rezidentiala din subordinea D.J.P.D.C., acestui serviciu public ii revin fata de copil drepturile si obligatiile parintesti cu privire la persoana acestuia;

y In cazul masurii de plasament in regim de urgenta, drepturile parintesti se suspenda, pana la solutionarea situatiei copilului, adica pana la revenirea acestuia in familie sau pana la luarea masurii de incredintare. Pe durata aceste masuri, drepturile parintesti se exercita de catre aceleasi autoritati, ca in cazul masurii de incredintare.

Este de mentionat ca, in situatii exceptionale, reprezentantul legal al copilului, pentru drepturile care revin parintilor, in cazul masurilor de plasament, poate fi tutorele. Acesta isi poate mentine drepturile fata de copil in cazul in care C.P.C. hotaraste astfel.

Figura 2. prezinta situatia copiilor din institutii in functie de reprezentantul lor legal. Se constata ca pentru 76,1% dintre copiii aflati in institutii, reprezentantii legali ai acestora sunt parintii, care isi mentin toate drepturile si obligatiile fata de copil pe toata durata masurii de protectie.

Prevalenta copiilor ai caror parinti sunt in exercitiul drepturilor parintesti este mai mare in centre de plasament (77,8%) decat in camine spital (60,4%) ( Figurile 2.2. si 2.3

Distributia procentuala a copiilor

in functie de reprezentantul legal al drepturilor parintesti

- CERAB 2000 -

Figura 2.1

Toti copiii

Figura 2.2

Copii din centre de plasament

Figura 2.3

Copii din camine spital

3. Repartitia copiilor pe tipurile de institutii

In mod formal, ca urmare a aplicarii noului cadru legal, tipologia institutiilor de protectie in functie de varsta copiilor nu mai exista. Totusi, in marea majoritate a centrelor de plasament, se pastreaza preponderent, structura de varsta promovata de institutia de tip "leagan", "casa de copii prescolari" si "casa de copii scolari" .

Tabel

Distributia procentuala a copiilor, pe grupe de varsta si tipuri de institutii

- CERAB 2000 -

Aceasta situatie a constituit motivul pentru care, centrele de plasament au fost delimitate, in studiu, si prin caracteristici de varsta, (definitorii pentru sistemul anterior de protectia copilului) devenind - in mod conventional - centre de plasament pentru copilul 0-3ani (CP 0-3ani), centre de plasament pentru copilul prescolar (CP  prescolari), centre de plasament pentru copii scolari (CP scolari ilustrat in Tabelul 3.

Figura 3.2 prezinta distributia copiilor in institutii dupa tipologia anterior definita. Se constata ca, peste jumatate dintre copii, 53,8%, se afla in centre de plasament pentru scolari, 23,4% in centre de plasament 0-3 ani, 13,1% se afla in centre de plasament pentru prescolari si 9,7% in camine spital.

Figura 3.2

Distributia procentuala a copiilor pe tipurile de institutii

- CERAB 2000 -

4.Varsta copiilor din institutii

Cunoasterea structurii de varsta a copiilor din institutii este importanta pentru a evalua progresele realizate in domeniul protectiei copilului, tinand cont, ca de la adoptarea Legii 3/1970, Romania a excelat in institutionalizarea copiilor sub un an si sub 3 ani, din ignoranta si indiferenta, fara a lua in considerare efectele distructive ale deprivarii materne asupra acestora.

Figura 4.1

Distributia procentuala a copiilor din institutii, pe grupe de varsta

- CERAB 2000 -

Datele oferite de studiu sunt in continuare  ingrijoratoare, pentru numarul mare al copiilor 0-3 ani din institutii a caror pondere depaseste 20% din totalul copiilor institutionalizati (Figura 4.1

Aceasta inseamna ca alternativele de protectie, dezvoltate de Serviciile Publice Specializate (S.P.S.), nu sunt inca suficiente pentru a asigura prevenirea si scaderea institutionalizarii rezidentiale a copiilor din aceasta grupa de varsta.

Comparand aceste date cu cele similare din 1996, furnizate de studiul privind "Cauzele institutionalizarii copiilor din Romania" constatam ca situatia, sub acest aspect se mentine neschimbata.

Copiii de varsta scolara, grupele 8-15 ani si peste 15 ani, reprezinta 63% din totalul copiilor institutionalizati, inregistrand o scadere usoara fata de anii precedenti (dupa datele aceluiasi studiu).

5. De unde provine copilul

Per total, 42,4% dintre copiii aflati in institutii provin direct din familie, aproape tot atatia dintr-o alta institutie similara de protectie, 16,4% vin din institutii sanitare, iar sub 1% dintre copii vin din strada sau nu se cunoaste (Figura 5.1

Figura 5.1

Distributia procentuala a copiilor dupa locul de unde a venit copilul

- CERAB 2000 -

In tabelul 5.2 sunt reprezentate sursele de trimitere sau locul de unde au provenit copiii aflati in institutii pe tipuri de institutii.

Tabel 5.2

Distributia procentuala a copiilor dupa locul de unde au venit in institutiile pe tipuri de institutii

- CERAB 2000 -

Dupa cum se remarca, in centrele de plasament 0-3 ani, majoritatea copiilor vin din institutii sanitare (63,6%) - maternitati sau spitale/sectii de pediatrie.

In centrele de plasament pentru copii prescolari cei mai multi copii (47,7%), vin dintr-un alt centru de plasament, probabil foste leagane, si familie (44,2%). In centrele de plasament pentru scolari, majoritatea copiilor vin din familie (52%), iar ponderea copiilor care vin dintr-o alta institutie rezidentiala este de 45,7%.

Acest lucru dovedeste faptul ca dezinstitutionalizarea este inca lenta daca aproape jumatate din copii isi continua institutionalizarea trecand dintr-o institutie in alta.

Pentru copii din camine spital, ponderea cea mai mare o detin cei care vin din alt centru de plasament, probabil foste leagane, pentru ca legea nu permitea plasarea unui copil intr-un camin spital decat dupa varsta de 3 ani.

In raport cu anii precedenti, dupa cum rezulta din studiile anterior efectuate, (vezi "Cauze ale institutionalizarii copiilor in leagane"- 1991- si "Cauzele institutionalizarii copiilor din Romania" - 1996 - ), in centrele de plasament  0-3 ani, ponderea copiilor care provin direct din institutii sanitare a scazut (dar numai in raport cu anul 1991).

Procentul copiilor din leagane care veneau din familie era in 1991 de 12%, in 1996 de 31%, iar in 1999 este de 27%.

Aceasta scadere a ponderii copiilor care vin direct din familie (in 1999 in raport cu anul 1996) in "favoarea" institutiilor sanitare (a veni dintr-o institutie sanitara inseamna abandon in aceste institutii), este grava cu atat mai mult cu cat in 1999 existau deja servicii publice specializate, la care familiile puteau apela pentru evitarea abandonarii copilului in maternitati si spitale/sectii de pediatrie.

Deci, rata abandonurilor nou-nascutilor si a copiilor mici in maternitate si spitale/sectii de pediatrie a crescut in ultimii 3 ani.

Aceleasi studii permit aprecierea ca prevalenta copiilor din centrele de plasament pentru scolari care continua institutionalizarea (venind din alte institutii) a scazut de la 74% cat era in 1996 la 45.7% in 1999.

6. Repartitia copiilor pe sexe.

In toate institutiile de protectie ponderea baietilor este mai mare decat cea a fetelor (Figura 6. si Tabelul 6.2

Acest fapt a reiesit, si din alte  studii efectuate pe copii institutionalizati. Explicatia posibila ar fi faptul ca pentru grupa de varsta 0-3 ani exista o supramorbiditate masculina iar starea de sanatate a copilului constituie inca un motiv de institutionalizare in Romania. Diferenta este in jurul a 10 procente si se mentine astfel in toate tipurile de institutii.

Figura 6.1

Distributia procentuala a copiilor din institutii, pe sexe.

- CERAB 2000 -

Tabel 6.2

Distributia procentuala a copiilor, pe sexe si tipuri de institutii

- CERAB 2000 -

7. Mediul de provenienta al copilului

Pentru a determina mediul de provenienta a familiei copilului (urbana sau rurala) ne-am ghidat numai dupa domiciliul mamei pentru ca, acesta era cel mai frecvent mentionat in documente.

Figura 7.1 arata ca familiile copiilor instutionalizati se distribuie egal in ambele medii ceea ce presupune generalizarea fenomenelor, care determina institutionalizarea copiilor atat in urban cat si in rural.

In studiile anterior mentionate, urbanul furniza cu cateva procente mai multi copii decat ruralul pentru institutionalizare rezidentiala.

Pentru 16,7% dintre copii nu s-a putut stabili, locul de domiciliu al mamei, din lipsa de informatii.

Figura 7.1

Distributia procentuala a copiilor dupa mediul de provenienta  (domiciliul mamei)

- CERAB 2000 -

nota: au fost exclusi copiii cu parinti necunoscuti

8. Distributia copiilor dupa mediul de amplasare al institutiilor.

In alegerea unei institutii pentru copil (ca urmare a stabilirii unei masuri de protectie intr-o institutie rezidentiala) - in contextul in care institutiile sunt de interes judetean- functioneaza, inca si in prezent, criteriul varstei si al disponibilitatii locurilor in institutii, in lipsa unor precizari ale legii care sa impuna criteriul proximitatii, in raport cu domiciliu parintilor. Ca urmare, alegerea devine cu totul  arbitrara, fara a se tine cont de interesului superior al copilului.

Repartitia copilului intr-o institutie care este amplasata in urban sau rural este supusa aceluiasi  arbitrariu.

Din Figura 8. rezulta ca o treime dintre copii se afla in institutii amplasate in mediul rural. Din datele statistice existente se stie ca in mediul rural nu exista institutii pentru copilul 0-3 ani (foste leagane), in schimb exista multe institutii pentru scolari si pentru copilul cu nevoi speciale (foste case de copii cu scoli ajutatoare si camine spital).

Copilul aflat in institutii de protectie din mediu rural este expus riscului de a nu beneficia de ingrijiri/educatie/scolarizare de calitate, din cauza calificarii nesatisfacatoare a personalului si a izolarii fata de familie (acces dificil in zone rurale).

Figura 8.1

Distributia procentuala a copiilor dupa mediul de amplasare al institutiilor

CERAB 2000 -