Calitatea vietii - imagine a evolutiei pieteii muncii

Calitatea vietii - imagine a evolutiei pieteii muncii

Nevoile de consum ale populatiei constituie elementul principal in determinarea activitatilor umane iar evolutia lor a avut loc in stransa dependenta cu nivelul si structura productiei de bunuri materiale si servicii.

In perioade caracterizate prin schimbari radicale, ca cele pe care le cunoaste tara noastra in prezent, nevoile de consum nesatisfacute contribuie, alaturi de alte fenomene asupra starii de spirit in sens negativ, provocand relatii contradictorii, nelinisti sociale.

Actuala stare de lucruri din tara noastra se distinge printr-o serie de fenomene iesite din comun, greu de suportat de unele categorii de populatie. Societatea romaneasca cunoaste de mai multi ani o situatie deosebita in ceea ce priveste gradul de satisfacere a nevoilor individuale de consum. Intre aceste nevoi si posibilitatile de satisfacere s-a manifestat o discrepanta evidenta, ale carei proportii au crescutcontinuu ca rezultat al ineficientei economiei centralizate care a diminuat continuu atat satisfacerea nevoilor biologice de baza cat si a celor psiho-sociale, populatia fiind frustata de posibilitatile satisfcerii aspiratiilor si preferintelor oferite de actualul nivel european de civilizatie.

Calitatea vietii reprezinta un domeniu de cea mai mare importanta in societatea contemporana. Metodologia de cercetare, indicatorii de operationalizare, precum si concluziile de ordin teoretic privitoare la calitatea vietii au o semnificatie deosebita si pentru exprimarea inegalitatilor sociale existente, a dimensiunilor acestora.

Conceptul de "calitate a vietii" a fost definit pentru prima data de sociologul Arthur Schlesinger si economistul John Kenneth Galbraith, fiind ulterior dezvoltat de viitorologul Bertrand de Jouvenel. Discutiile pe marginea acestui concept nu au fost epuizate, acceptandu-se totusi ideea ca, in principal, "calitatea vietii" cuprinde, ca una din componentele organice, "nivelul de trai material si cultural al populatiei".

Una din definitiile care se apropie in mare masura de ceea ce ar trebui sa intelegem prin "calitatea vietii" exprima continutul acesteia prin totalitatea conditiilor naturale, tehnico-economice, social-politice si culturale care permit fiintei umane sa foloseasca bunurile si serviciile pentru asigurarea integritatii sale biologice, sociale si spirituale, sa-si organizeze existenta in conformitate cu aspiratiile sale.

Categoria "calitate a vietii" are, dupa cum se poate constata din cele de mai sus, o arie mai larga de investigare comparativ cu notiunea "nivel de trai", abordand deopotriva calitatea mediului inconjurator, starea demografica, calitatea conditiilor de munca si odihna, nivelul si evolutia veniturilor, nivelul si structura consumului, calitatea conditiilor de locuit, starea de sanatate, instruirea si nivelul de educatie si cultura, ca si conditiile mediului social-politic.

Intalnim paralel si notiunea de "mod de viata", intelegand prin aceasta modul in care oamenii isi organizeaza viata cotidiana in activitatea de munca, in familie, in viata civica si timpul liber, cu alte cuvinte, modul de a se hrani, a se imbraca, a locui si a-si realiza aspiratiile personale in raport cu sistemul de valori si norme dominante in comunitatea respectiva.

Unii cercetatori inclina sa defineasca calitatea vietii prin elementele cuantificabile.

In literatura ultimelor decenii a devenit pe deplin argumentat faptul ca, pentru intelegerea adecvata a modului cum traiesc oamenii, calitatea vietii lor, este necesara utilizarea unui set cat mai diversificat de indicatori, iar acestia trebuie sa surprinda nu numai elementele globale, ci si aspectele care privesc gospodariile, familiile si viata personala, inclusiv dimensiunea subiectiva de perceptie a starilor existente, precum si gradul de satisfactie resimtit, eventual de frustare.

John Kenneth Galbraith afirma in lucrarea "New Industrial State" - Boston, Haughton Mifflin Company 1967, ca "ceea ce conteaza nu este cantitatea de bunuri pe care le avem, ci calitatea vietii". Prin urmare o economie dezvoltata, cu valori inalte ale P.I.B. per capital nu indica automat o calitate inalta a vietii pentru toti cetatenii si in privinta tuturor aspectelor implicate". Bazandu-ne pe imaginea integralista a omului si coordonandu-se cu economia, cu demografia si cultura, conceptul de calitate a vietii se formuleaza in raport cu bunastarea individului si societatii. Numai ca aceasta se face intr-o suita de imagini mai precise, cuantificabile si corelate cu obiectivele atat de variate ale proceselor social-economice.

Problema egalitatii sanselor, alaturi de problemele mediului social, au generat o noua conceptie asupra calitatii vietii. Premisa teoretica a modului de abordare a problematicii calitatii vietii se bazeaza pe urmatoarele trei considerente: 1) oamenii difera fundamental intre ei din punct de vedere al nevoilor si prioritatilor; 2) oamenii nu trec in mod obligatoriu la nevoi superioare, atunci cand cele inferioare sunt satisfacute; 3) numarul celor care prefera sa-si foloseasca forta bratelor in loc de puterea mintii este inca foarte mare.

Conditia umana, pozitia sociala, stilul de viata, cultura, valorile si aspiratiile se cer deci abordate in contextul calitatii vietii, fara insa a fi desprinse din conceptul nivelului de trai. De aceea, conexiunea care se realizeaza obligatoriu intre calitatea vietii si nivelul de trai are menirea de a ilustra legatura puternica care exista intre variabilele calitatii vietii si indicatorii de apreciere a nivelului de trai.

Cercetarea si cunoasterea calitatii vietii porneste de la o serie de principii dintre care amintim:

a) Calitatea vietii nu trebuie apreciata doar prin masuratori ale veniturilor, beneficiilor sociale, bunurilor de capital. Ea trebuie apreciata printr-o lista completa de indicatori.

b) Pentru obtinerea unui tablou cat mai fidel al calitatii vietii, trebuie comparate conditiile de viata ale diferitelor grupuri de populatie. Acest fapt presupune existenta unor date la nivel individual, care apoi sunt agregate la nivel national pentru a compune grupe de populatie dupa calitatea vietii lor.

c) Calitatea vietii trebuie descrisa ca un tot unitar, specificandu-se insa raporturile dintre diferite segmente ce caracterizeaza domenii diverse. Cu toate acestea, este imposibila descrierea normativa a calitatii vietii, deoarece nu se poate calcula un indice al calitatii vietii la baza caruia sa stea o metoda general acceptata si care sa permita combinarea unor factori diversi si contradictorii.

d) Analiza comparata a calitatii vietii pe plan international impune asigurarea unitatii metodologice de calcul printr-o corelare a definitiilor si analizelor. Acestea trebuie sa prezinte diferentele din fiecare tara privind grupurile socio-economice, diferitele categorii de familii si grupe de varsta.

Cu toate impedimentele pe care le ridica reflectarea cifrica a dimensiunilor calitatii vietii, totusi, eforturile de a gasi formulari cat mai aproape de realitate sunt concertate atat la nivelul fiecarei tari, cat si la cel al organizatiilor internationale.

Sistemul indicatorilor de apreciere a calitatii vietii se bazeaza, in general, pe trei elemente de comparabilitate:

- conceptual, masuratorile referindu-se la acelasi concept;

- statistic, ceea ce presupune utilizarea acelorasi metode de inregistrare si de cuantificare;

- interpretativ, folosindu-se acelasi sistem de valorizare.

Aceste rigurozitati teoretice, avand profunde implicatii practice, vor fundamenta promovarea pe o perioada indelungata a unei politici sociale cu o larga arie de cuprindere. Ea se va manifesta pe urmatoarele coordonate:alocarea de fonduri mari pentru educatie; existenta unui important sector public (necesar sistemului social); restrangerea inegalitatilor intre categoriile sociale; rata inalta a mobilitatii fortei de munca; o cat mai completa inzestrare a gospodariilor populatiei cu inventar casnic.

Indicatorii calitatii vietii sunt de nivel individual dar se manifesta la nivelul resurselor publice si al investitiilor.

In general, ilustrarea unei inalte calitati a vietii se face prin trecerea in revista, cu multa rigurozitate, a unor fenomene, cum ar fi:

- dezvoltatrea economica; descresterea ocuparii fortei de munca in sectorul agricol; cresterea puternica a sectorului serviciilor; existenta unui sector public puternic, care va asigura premisele mentinerii in limite decente a calitatii vietii in perioadele critice; complexa dezvoltare a invatamantului, ca sursa a cresterii economice; nivelul relativ inalt al cheltuielilor pentru binele social (ca procente din produsul social brut).

Exprimarea acestor fenomene este deseori greoaie si incorecta, dand nastere la deficiente ce se manifesta atat la nivel national cat si international. Dintre acestea mentionam:

- la nivel national, dificultatea determinarii venitului se declanseaza odata cu necesitatea definirii conceptului de venit, indicarea surselor lui de formare, determinarea venitului ilegal. La nivel international, dificultatile legate de conceptul venit se vor repercuta asupra dificultatilor de comparabilitate intre tari, decurgand din variatiile ratelor de schimb, din transferul de siguranta sociala, diferit de la o tara la alta.

- dificultatile ce provin din modul de analiza a inegalitatilor sociale se reduc la comparatii intre categoriile de muncitori-salariati, intre situatiile materiale ale minoritatilor. Aici nu se ia in calcul fenomenul multidimensional al saraciei. Una dintre limitele teoriei economice a calitatii vietii este aceea ca ea nu ia in considerare elementele ce caracterizeaza saracia, considerata prin natura sa un mod de viata, ale carei aspecte variate nu pot fi apreciate separat de calitatea vietii. Se impune deci, integrarea notiunii de saacie sub forma unui grup de indicatori specifici ce caracterizeaza aceasta stare.Reconceptualizarea "saraciei" presupune insa abordarea ei astfel incat sa incorporeze un model al omului si al comportamentului sau, atunci cand se afla in aceasta situatie.

Printre preocuparile de solutionare a dificultatilor mentionate se inscriu si cele referitoare la perfectionarea sistemului de indicatori care reflecta calitatea vietii.

Se apreciaza ca PIB nu furnizeaza nici o informatie asupra distribuirii bunastarii. Pe de alta parte, se contureaza si opinia conform careia pretul platit de populatie pentru cresterea PIB a devenit deosebit de ridicat.

O alta dificultate de exprimare a calitatii vietii decurge din faptul ca nu toate componentele calitatii vietii pot fi masurate in bani. Pentru rezolvarea unora din aspectele aratate, pe linga contabilitatea nationala s-a dezvoltat si un sistem de contabilitate sociala, care este axata pe cercetarea calitatii vietii, cu scopul de a furniza descrieri amanuntite si simultane asupra conditiilor de viata ale indivizilor si gospodariilor. Astfel, s-a ajuns la inlocuirea indicatorului produs intern brut cu alti indicatori.

In toate aceste masuri se poate observa preocuparea pentru trecerea de la evaluarile cantitative ale calitatii vietii la cele de ordin calitativ. Ilustrarea o face insusi faptul ca, diferite organizatii internationale (inclusiv O.N.U.) au elaborat un sistem de indicatori sociali ai calitatii vietii, iar O.E.C.D.-ul face recomandari precise privind fundamentarea si nominalizarea unui numar de 33 de astfel de indicatori.

La baza acestor fundamentari, au stat studii si masuratori la nivel individual si la cel de gospodarie, la care se adauga totalitatea aspectelor legate de populatie, economie, educatie, conditii de munca, locuinta, mediu inconjurator, transport, timp liber, relatii sociale si mobilitate sociala.

Problematica calitatii vietii contine urmatoarele obiective teoretice si practice:

a) formularea scopului calitatii vietii, scop subordonat satisfacerii armonioase si simultane a nevoilor umane;

b) evidentierea cat mai precisa a resurselor si multiplicarea lor, ceea ce vizeaza asigurarea fondurilor necesare atingerii scopurilor calitatii vietii;

c) cresterea eficientei programelor sociale;

Tranzitia de la economia supercentralizata la cea a liberei initiative aduce elemente noi in ceea ce priveste calitatea vietii, inclusiv posibile implicatii negative, ceea ce face necesara o politica sociala, de protectie generala si pe grupuri de populatie.

Indicatorii calitatii vietii se ocupa de reactiile subiective ale oamenilor la procesele economice si sociale, afective si cognitive atitudinile, modelele, comportamentale, evaluarile.

O caracteristica importanta a calitatii vietii o constituie faptul ca elementele sale componente sunt puternic individualizate. De exemplu, conditiile precare de munca nu pot fi suplinite printr-un nivel inalt al veniturilor pentru a se ajunge astfel la valori medii in ceea ce priveste calitatea vietii de munca. Un venit inalt nu poate compensa lipsa unei locuinte bune, starea negativa de sanatate sau un mediu social patologic, pentru ca in ansamblu sa rezulte valori medii acceptabile.

Intr-o exprimare sintetica, domeniul calitatii vietii este definit ca "valoarea pentru om a vietii sale", masura in care conditiile vietii ofera omului posibilitatea satisfacerii multiplelor sale necesitati, gradul in care viata este satisfacatoare pentru om.

Conform Manualului ONU care isi propune sa fie un ghid, pentru construirea indicatiilor sociale au fost elaborate o serie de lucrari romanesti de catre diverse institutii avizate in acest sens, vizand sistemul de indicatori ai calitatii vietii, luand in considerare faptul ca domeniul calitatii vietii se defineste prin ansamblul conditiilor fizice, economice, sociale,culturale, politice, de sanatate, in care traiesc oamenii, continutul si natura activitatilor pe care le desfasoara, caracteristicile relatiilor si proceselor sociale la care participa bunurile si serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul si stilul de viata, evaluarea gradului in care imprejurarile si rezultatele corespund asteptarilor populatiei, starile subiective de satisfactie, insatisfactie, fericire, frustrare cat si elemente ca: participare, afectum, status, respect, putere, securitate, libertate, autorealizare, frumusete, creativitate.

In aceasta acceptiune ne propunem in continuare sa prezentam construirea unui set de indicatori relevanti si operationali ai calitatii vietii, care sa reflecte intreaga problematica, fara a fi insa foarte numerosi si cu adevarat operationali, relativ usor de acoperit cu date. Selectia noastra cuprinde circa 100 de indicatori, chiar daca domeniul de care ne ocupam se dovedeste a fi extrem de complex, si totodata vom evidentia si factorii calitativi si cantitativi de influenta ai acestora.

Populatia - constituie subiectul oricarei analize sau cercetari sociale, fie ca interesul se indreapta spre cunoasterea modului in care traieste aceasta sau spre nevoile, aspiratiile, optiunile sau alte aspecte ce o pot caracteriza. Din multitudinea indicatorilor din domeniul populatiei,pentru calitatea vietii au o relevanta deosebita aceia care exprima procese cumulative, de aceea retinem in analiza noastra urmatorii indicatori vizand populatia:

- Populatia totala a Romaniei;

- Rata anuala de crestere a populatiei Romaniei;

- Durata medie a vietii;

- Mortalitatea infantila;

- Gradul de imbatranire al populatiei.

Mediul natural. Impactul negativ al dezvoltarii asupra mediului natural a facut ca acesta sa fie considerat o componenta a calitatii vietii, fiind inclus in cercetarile acestui domeniu prin intermediul urmatorilor indicatori:

- Proportia din populatia tarii ce locuieste in zone puternic poluate;

- Calitatea conditiilor naturale de viata (evaluare).

Asezarile umane, calitatea mediului construit, asigurarea unor conditii optime de viata, echiparea cu mijloace tehnice, deplasarea de la o localitate la alta sunt elemente ce se iau in considerare la analiza modului cum traiesc oamenii, de ce facilitati dispun.

Locuintele. Conditiile de locuit ale populatiei constituie una din cele mai importante componente ale calitatii vietii populatiei. Statistica locuintelor si a conditiilor de locuit urmareste sa caracterizeze gradul de asigurare a populatiei cu locuinte, pe total populatie, pe categorii sociale,in profil teritorial, pe medii (urban-rural), etc, caracteristicile tehnice si de confort ale locuintelor in raport cu normele gienico-sanitare si cerintele unui trai civilizat si gradul de inzestrare edilitara, sistematizarea centrelor populate si inzestrarea acestora cu unitati de deservire social-culturala.

Indicatorii asigurarii populatiei cu locuinte sunt de asemenea importanti in caracterizarea calitatii vietii populatiei. Acesti indicatori urmaresc sa caracterizeze baza materiala, cedetermina in masura hotaratoare conditiile de locuit. In cadrul acestora amintim: fondul de locuinte existent la sfarsitul fiecarui an calendaristic,cu indicarea numarul locuintelor, numarul camerelor de locuit si suprafata locuibila exprimata in m2, numarul locuintelor nou construite (terminate) in cursul anului.

Baza materiala reprezentata prin indicatorii fondului de locuinte trebuie corelata cu populatia ce beneficiaza de acest fond locativ. Ca urmare se determina o serie de indicatori medii sau structurali, care intregesc imaginea conditiilor de locuit ale populatiei. In cadrul acestora enumeram:

- Suprafata medie de locuit ce revine unei persoane (m.p.);

- Numar mediu de persoane ce revin pe o camera de locuit;

- Proportia populatiei ce traieste in constructii cu destinatie de locuinta in total populatie;

- Proportia persoanelor ce locuiesc in constructii improvizate, cu grad avansat de uzura sau in cladiri cu alta destinatie;

- Proportia locuintelor in care revin trei sau mai multe persoane pe o camera fata de total locuinte;

- Proportia locuintelor (apartamentelor) ocupate de doua sau mai multe gospodarii in totalul locuintelor;

- Proportia populatiei ce dispune de suprafata locativa sub norma sanitara admisa fata de total populatiei;

- Consum de energie electrica in sectorul casnic;

- Proportia locuintelor care dispun de instalatie de apa potabila;

- Confortul locuintelor (evaluare).

Acesti indicatori, pentru a fi concludenti, trebuie stabiliti separat pe medii (urban-rural) si in profil teritorial, precum si pe categorii sociale, in functie de venit, marimea familiilor si structura pe varste si sexe a acestora.

Un loc important in analiza conditiilor de locuit il ocupa si indicatorii privind cheltuielile pentru construirea, intretinerea si folosirea locuintelor.

Conditiile de confort si starea igienico-sanitara a locuintelor completeaza imaginea formata prin analiza bazei materiale si cheltuielilor pentru utilizarea locuintei. De altfel, gradul de confort al locuintei este un indicator foarte sugestiv al nivelului de civilizatie. Analiza conditiilor de confort si starea igienico-sanitara apeleaza la un sistem de indicatori meniti sa oglindeasca materialele din care sunt construite locuintele, suprafata locativa disponibila, accesul la facilitatile care asigura conditiile decente de locuit.

Calitatea si confortul locuintei, gradul sau de echipare cu mijloace tehnice reprezinta o alta serie de indicatori.

Mediul social. In practica sociala se analizeaz o serie de indicatori care vizeaza calitatea relatiilor sociale.

Familia, situatia acesteia, solidaritatea si coeziunea ei, precum si individul ca entitate sunt elemente relevante pentru calitatea vietii populatiei.

Ocuparea. Un alt domeniu vizat in analiza calitatii vietii este ocuparea, prin statutul de ocupat individului asigurandui-se un confort si o stabilitate materiala relativa care confera o alta perspectiva si atitudine asupra mediului social si economic in care traieste.

Calitatea vietii de munca si odihna. Conditiile de munca si odihna constituie o latura importanta a investigatiilor in domeniul calitatii vietii populatiei. Acest interes se datoreaza faptului ca munca reprezinta sursa principala de venit si deci este baza materiala a standardului de viata. Principalele aspecte ce fac obiectul statisticii conditiilor de munca si odihna vizeaza gradul de ocupare a fortei de munca si pregatirea profesionala, studiul conditiilor asigurate la locul de munca, conditiile de odihna si de refacere a capacitatii de munca, studiul bugetului de timp al salariatilor si altor categorii de populatie.

Resursele macroeconomice pentru calitate vietii pot fi exprimate, de exemplu prin nivelul de dezvoltare atins de societate concretizat in evaluarea P.I.B. anual ca expresie sintetica a calitatii vietii.

Veniturile, din punct de vedere al surselor de formare, distributia lor si nivelul minim sau pragul de saracie sunt principalele aspecte care ne intereseaza in analiza calitatii vietii.

De aceea, veniturile populatiei obtinute intr-o anumita perioada de timp constituie unul din elementele esentiale pentru caracterizarea calitatii vietii populatiei.

De nivelul veniturilor depinde in mare masura nivelul si calitatea consumului de produse alimentare, nealimentare si servicii. Trebuie sa observam totusi ca nivelul consumului dintr-o anumita perioada este in functie si de acumularile de venituri din perioadele precedente, regasite in cea mai mare parte sub forma bunurilor de folosinta indelungata si alte bunuri personale ale populatiei, dupa cum, o parte a consumului se poate efectua si pe seama unor venituri ce se vor realiza ulterior (imprumuturi, credite, etc. cu rambursarea din veniturile viitoare).

Consumul poate fi considerat ca o componenta finala a calitatii vietii, de aceea, in caracterizarea calitatii vietii, un rol privilegiat revine studiului laturilor cantitative si calitative ale consumului de bunuri materiale si servicii. Daca veniturile populatiei, prin cuantumul lor, evidentiaza partial potentialul de consum, trebuie retinut faptul ca acesta nu se confunda cu veniturile obtinute intr-o perioada de timp, din moment ce el se poate realiza pe seama unor valori acumulate sau in contul unor venituri viitoare (din credite, imprumuturi, etc)

In sens larg, prin 'consum al populatiei' se intelege utilizarea, pentru nevoi individuale sau colective, a bunurilor materiale (alimentare sau nealimentare) si servicii (transport, servicii casnice, reparatii si intretinere, servicii P.T.T.R., servicii de gospodarie comunala, etc). Consumul populatiei reflecta, asadar, un aspect esential si direct al conditiilor de viata.

Serviciile pentru populatie. Pe langa bunuri materiale, alimentare si nealimentare, populatia apeleaza pentru asigurarea existentei la o gama variata de servicii, ale caror volum si calitate ilustreaza calitatea vietii sau standardul de viata de care beneficiaza colectivitatea umana.

De altfel ponderea activitatilor desfasurate in sfera serviciilor ca si ponderea populatiei ocupate in afara serviciilor sunt indicatori esentiali ce ilustreaza gradul de dezvoltare al societatii.

Invatamantul si nivelul cultural al populatiei

Nivelul cultural al populatiei in ansamblul sau este unul din elementele esentiale ale progresului. Pentru caracterizarea nivelului cultural se urmaresc doua aspecte definitorii: nivelul cultural dobandit - oglindit in principal prin nivelul de instruire - si actiunile promovate pentru raspandirea in mase si ridicarea nivelului de cultura generala, a cunostintelor tehnico-profesionale ale populatiei. In cadrul indicatorilor utilizati pentru caracterizarea nivelului cultural deosebim indicatorii nivelului de instruire, indicatorii procesului de invatamant si indicatorii actiunilor cu caracter cultural-educativ.

Studierea aspectelor legate de procesul de invatamant se realizeaza cu ajutorul unui sistem de indicatori ce se refera pe de o parte la baza materiala a invatamantului si de cadrele didactice disponibile, iar pe de alta parte, la activitatea de educatie si instruire propriu zisa prin urmarirea pe forme de invatamant, a populatiei ce urmeaza cursurile scolilor de diverse grade ca si a numarului anual de absolventi.

Starea de sanatate a populatiei si sistemul de asistenta medicala si de ocrotire a sanatatii populatiei .

Starea de sanatate a populatiei cumuleaza influente mai mult sau mai putin indepartate, directe sau indirecte ale modului de viata, motiv pentru care acest aspect are o importanta majora in aprecierea calitatii vietii atinsa de o anumita colectivitate.

Pentru aprecierea conditiilor materiale ce influenteaza starea de sanatate, a influentei factorilor social-economici si sanitari, in analiza calitatii vietii se foloseste un sistem de indicatori, grupati in functie de aspectele specifice pe care le sesizeaza si anume: indicatorii accesibilitatii populatiei la asistenta sanitara, indicatorii starii de sanatate si indicatorii bilantului vital al populatiei.

Cultura. In afara unitatilor de invatamant, atat in mediul urban cat si in mediul rural exista o retea de unitati cu caracter cultural ce desfasoara actiuni ce se adreseaza intregii populatii cum ar fii: cluburi, case de cultura, camine culturale, biblioteci, edituri, cinematografe, radioul, televiziunea, etc.

Ca si in cazul procesului de invatamant, indicatorii procesului de raspandire a culturii pot fi grupati in doua categorii: indicatorii bazei materiale si a factorilor ce mijlocesc procesul de raspandire a culturii si indicatorii activitatilor culturale si bugetul de timp alocat de populatie pentru activitati cultural-educative.

Institutii de stat si de ordine publica specificate prin indicatorii:

- Proportia infractiunilor cu autori cunoscuti;

- Activitatea institutiilor administratiei de stat (evaluare);

- Rezolvarea problemelor populatiei (evaluare).

Mediul politic conturat cu ajutorul indicatorilor urmatori:

- Procent de participare la vot;

- Proportia populatiei adulte incadrate in partide politice;

- Calitatea conducerii societatii (evaluare);

- Participarea la luarea deciziilor (evaluare).