ECHILIBRUL PIETEI MUNCII INTR-UN MODEL TEORETIC

ECHILIBRUL PIETEI MUNCII INTR-UN MODEL TEORETIC

Raportul dintre cererea si oferta de forta de munca prezinta o importanta esentiala pentru echilibrul pietei muncii, iar prin legaturile dintre aceasta piata si piata bunurilor si serviciilor pentru echilibrul macro-economic. Privind lucrurile la scara intregii economii, acest raport, chiar daca se realizeaza prin mecanisme de piata - indeosebi prin salarizare - se identifica cu corelatia dintre nevoia sociala de munca (cererea globala) si resursele de munca disponibile (oferta globala) si reprezinta o latura esentiala a ocuparii si cresterii economice. Echilibrul macroeconomic implica, in mos necesar si echilibrul pietei muncii, iar acesta din urma are mare importanta economica si social-politica.

Echilibrul pietei muncii poate si trebuie sa foe abordat din mai multe puncte de vedere:

a) echilibrul functional, care defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de munca si cresterii productivitatii muncii in conditii strict determinate de productie

b) echilibrul structural, care exprima modul de distribuire a fortei de munca pe sectoare, ramuri, activitati, profesii, calificari teritorii etc., in conditii date ale nivelului productiei, tehnicii si productivitatii muncii

c) echilibrul intern intre nevoia sociala de munca si resursele de munca, conditionat si acesta de nivelul productiei si al productivitatii

Legatura dintre productie (Y), pe de o parte si cantitatea de forta de munca (L) si

productivitatea muncii (ω), pe de alta parte se poate exprima printr-o functie de productie :

Y = f (L, ω)

Rezulta, prin urmare, ca la un nivel dat al productivitatii muncii, volumul productiei este in functie de volumul muncii prestate sau de numarul celor ocupati. Folosirea intregului potential de munca al economiei reprezinta un factor al cresterii produsului si venitului national, iar cresterea productivitatii muncii suplimenteaza aceste posibilitati de sporire a productiei.

Fig. 1.2 * ; fig. 1.3 * ; fig. 1.4 * ; fig 1.5 * ; fig 1.6 * ; fig 1.7

* Bacescu M ,Bacescu - Carbunaru A , Macroeconomie si politici macroeconomice, Editura ALL Educational ,Bucuresti ,199

In conditiile determinate ale volumului si ritmului de crestere a productiei sau venitului national si respectiv al productivitatii muncii din confruntarea cererii si ofertei sau a nevoii de munca si a resurselor disponibile de munca rezulta nivelul ocuparii de echilibru a fortei de munca

Punctul A din acest grafic (aflat la intersectia dreptelor Wt si Lt, adica a productivitatii muncii si populatiei ocupate in momentul t) reprezinta ocuparea de echilibru, adica volumul ocuparii resurselor de munca compatibil cu nivelul productivitatii muncii, pentru un volum de activitate dat (productie, venit national).

Din modul in care se pot combina factorii respectivi din punctul de vedere al ocuparii fortei de munca pot rezulta trei situatii :

a)     oferta si cererea de munca sunt egale, caz in care ocuparea de echilibru (facand abstractie de structura ofertei si cererii) este egala cu ocuparea deplina;

b)     oferta de forta de munca (resursele de munca) este mai mica decat cererea (nevoia sociala), caz in care dezechilibrul imbraca forma deficitului fortei de munca, iar ocuparea de echilibru necesita fie resurse de munca suplimentare (la nivelul cresterii economice dorite sau asteptate), fie o crestere mai accentuata a productivitatii muncii;

c)     oferta de munca (resursele dispinibile) depasesc cererea (nevoia sociala), in acest caz nivelul ocuparii de echilibru fiind inferior celui al ocuparii depline iar o parte a fortei de munca ramanand fara utilizare.