Etape tehnice si tipuri de sondaj

Etape tehnice si tipuri de sondaj

Origine.

Sondajul a izvorat dintr-o imposibilitate practica: a interoga in mod individual o intreaga populatie ce ne intereseaza, si dintr-o posibilitate statica: a descrie intregul prin parte. Imposibilitatea practica de fapt rezida in faptul ca un recensamant complet antreneaza o organizare materiala si cheltuieli importante, iar exploatarea si publicarea rezultatelor necesita timp indelungat. Mai mult, nu se poate dispune de personal suficient pentru a culege si altceva decat informatii usor accesibile: stare civila, semne exterioare etc. Sondajul, dimpotriva, fiind mai redus, cere sume si intervaluri de timp mai reduse.

Se disting doua scopuri principale urmarite frecvent prin sondaje:

a avea estimarea parametrilor unei populatii date, de exemplu media de varsta a candidatilor la admiterea la o facultate; a verifica o ipoteza statistica privitoare la o populatie, de exemplu, "70% dintre familii au televiziune prin cablu?"

Apare astfel evident ca, in cazul sondajelor, se abandoneaza descrierea si observatia completa, precum si riscurile acesteia adaugandu-se insa alte surse posibile de eroare.

Anchetele prin sondaj se aplica in numeroase domenii pe care le distingem astfel:

-dupa obiectul de studiu: studiul consumului, opiniei, audientei spoturilor publicitare;

-dupa natura unitatii statistice observate: consumator, automobilist, exploatator agricol, punct de vanzare;

-dupa tehnica de esantionare: aleatorie, empirica;

-dupa metoda de observatie utilizata: observatie directa, ancheta prin interviu, ancheta prin corespondenta;

-dupa caracterul ocazional sau permanent al studiului: anchete despre somaj realizate periodic, uneori chiar pe acelasi esantion, sau o singura data.

Limite si avantaje

Anchetele prin sondaj sunt adaptate studiului populatiilor numeroase si suficient de fractionate. Ele nu prezinta interes in cazul unei populatii reduse si sunt fragile deoarece indivizii care compun populatia sunt de categorii diferite. Populatia studiata trebuie sa fie suficient de bine definita si localizata. Sondajul aleatoriu impune chiar o lista completa a indivizilor care compun populatia, de la care se stabileste esentialul. Anchetele sunt evident si strict dependente de posibilitatile de raspuns ale persoanelor interogate.

In plus, sondajele fiind fondate pe legea numerelor mari, extrapolarile trebuie realizate pe esantioane suficiente. In absenta experimentarii veritabile, chiar daca anchetele vor releva unele corelatii, nu va trebui sa concluzionam decat cu mare prudenta, pe baza relatiilor de cauzalitate.

In ciuda acestor limite metoda sondajului ofera mari avantaje. Ea permite studiul domeniilor dinafara recensamintelor si statisticilor administrative: fidelitatea consumatorilor fata de o marca comerciala, fata de un partid politic. Astfel, cercetatorul este mult mai liber in definirea conceptelor ce formeaza obiectul cercetarii sale. Sondajele depind de reguli foarte precise, insa metoda este indeajuns de maleabila pentru a se adapta diverselor scopuri. In sfarsit, reprezinta singura tehnica ce permite culegerea informatiilor cuantificate pe colective importante.

Principii si conditii.

Chiar inainte de a cunoaste regulile statistice aplicabile, se pare ca, la o simpla analiza, ipoteza conform careia se poate extrapola de la parte la intreg va fi mai intai functie de natura intregului, a elementelor observate si apoi de metoda utilizata pentru selectionarea acestor elemente.

Ceea ce studiaza stiintele umane reprezinta o mare varietate, tradusa prin prezenta caracteristicelor mai numeroase decat cele datorate doar hazardului, iar dificultatea provine din evolutia constanta a acestor particularitati. S-a comparat totalitatea caracteristilor populatiei cu o urna mare, in care s-ar introduce bilele mai multor urne mai mici, fara a le amesteca suficient. Insa pentru a avea o idee corecta a ansamblului trebuie ca bilele fiecarei urne mici sa fie reprezentate in esantion.

In ceea ce priveste metoda utilizata pentru selectie, adica pentru alegerea esantionului, problema se pune astfel: cum sa se desemneze persoanele de interogat? De aici decurge raspunsul la o alta intrebare esentiala: cum sa construiesti, pornind de la observatiile individuale, o estimare corecta, adica sa extrapolezi judicios rezultatele esantionului la populatie? Aici intervine problema reprezentativitatii esantionului.

Alegerea (selectarea) esantionului.

Metoda utilizata pentru a constitui un esantion a suscitat un conflict, astazi putin atenuat, intre organismele statistice si institutele de opinie. Institutele estimeaza ca unica metoda valabila, stiintifica, riguroasa este aceea care permite utilizarea calculului probabilitatilor, alegerea esantionului realizandu-se dupa legile hazardului. In acest caz, sondajul este calificat drept probabilistic. Institutele de opinie practica sondajele prin alegere rationala sau prin procentaje. In acest caz, sondajul este empiric.

Sondajul empiric. Metoda procentelor.

Termenul de "alegere rationala", care pare a exprima o superioritate metodologica, nu trebuie sa induca in eroare. Alegerea despre care e vorba nu pune in joc decat un rationament empiric, lipsit de orice rigoare stiintifica. Acest mod de desemnare a esantioanelor rezida in ideea ca diversele variabile atasate individului nu sunt interdependente. De exemplu, cand un esantion se identifica cu populatia din care este selectat (in ceea ce priveste distributia anumitor variabile bine alese, el este putin diferit de populatia respectiva si in ceea ce priveste distributia variabilelor necontrolate.

Sa presupunem ca studiem frecventa la cinematograf a populatiei adulte din Constanta. Se va admite ca modul de utilizare a timpului liber este in legatura cu sexul, varsta si categoria socio-profesionala, variabile pentru care dispunem deja de bune statistici. Aceste categorii multiple trebuie cunoscute deoarece proportiile si relatiile lor impun structura interna a esantionului. Acesta trebuie sa constituie un model redus al populatiei totale.Vom alege indivizii esantionului astfel incat sa fie reprezentate caracteristicile intregii populatii, adica distributia in functie de sex, varsta si categorie socio-profesionala sa fie uniforma. Anchetatorul va primi un tabel indicand procentajele de respectat, adica numarul persoanelor ce trebuie interogate si care prezinta caracteristicile cerute. In afara de aceasta limitare, el este liber a interoga pe oricine va dori.

Inconveniente si avantaje.

Pe plan stiintific, fata de aceasta metoda exista rezerve serioase. Un esantion poate reprezenta pe hartie reductia exacta a populatiei din anumite puncte de vedere, insa ulterior poate fi complet deformat prin munca anchetatorului. Sa ne imaginam ca acesta reuseste sa respecte procentele impuse dar, pentru a-si economisi fortele, va interoga persoanele

asteptand la usile cinematografelor. Esantionul ar fi astfel evident deviat.

Se poate prevedea un anumit numar de aspecte de respectat: dispersia geografica, excluderea oamenilor ce se cunosc unii cu altii etc. Nu mai ramane decat ca insusi anchetatorul sa introduca alti factori decat hazardul, in caz ca are tendinta sa interogeze numai persoanele cele mai usor de abordat etc.

Daca metoda procentajelor este, din punct de vedere stiintific, fara mare valoare, experienta dovedeste ca aceasta ofera informatii foarte satisfacatoare si ca este metoda cea mai comoda. Ea necesita fara indoiala existenta unor statistici corecte, detaliate si actuale, insa nu si o baza completa de sondaj. In sfarsit, metoda este mai putin costisitoare, anchetatorul muncind de aproape doua ori mai repede decat atunci cand i-ar fi impusa o lista de persoane.

In general, trebuie sa se cunoasca tipul de erori de temut pentru fiecare gen de ancheta si in functie de scopul cercetarii.

Metoda itinerariilor.

Metoda itinerariilor prezinta avantajul de a nu necesita o baza completa de sondaj, suprimand inconvenientul libertatii prea mari a anchetatorilor. Utilizata adesea pentru a desemna esantioane pe familii sau pe locuinte, ea consista in a impune fiecarui anchetator un itinerar precis, indicandu-i-se punctele interviului. In acest caz, reprezentativitatea esantionului va depinde de persoana ce stabileste planul sondajului, cu rol de hazard.

Sondajul aleatoriu sau probabilistic.

Oricat de paradoxala ar parea asocierea acestor doi termeni, sondajul stiintific este cel ce se supune hazardului.Termenul de hazard nu semnifica fantezie sau improvizatie. Studiul marilor cantitati (numere) arata ca hazardul insusi prezinta regularitati. Tehnica sondajului aleatoriu permite sustragerea esantionului fata de o alegere arbitrara sau personala si de a se recurge la o adevarata tragere la sorti. Aceasta se defineste prin faptul ca fiecarei unitati din populatie ii sunt acordate sanse egale de a face parte din esantion. Vom spune ca am efectuat un sondaj probabilistic daca selectia poate fi asimilata unei alegeri intamplatoare, adica daca se poate compara alegerea facuta cu selectia, cu ochii legati, cu bilele perfect amestecate dintr-o urna si fiecare bila avand aceiasi probabilitatte de a fi aleasa intamplator.

Inainte de a se recurge la o esantionare, trebuie stiut la ce se va referi selectia de operat. Metoda aleatorie cere sa dispunem de o baza de sondaj, enumerand fara omisiune si fara repetitie totalitatea indivizilor ce compon populatia, deoarece, dupa specialisti, sondajul este in mod esential un mijloc de descoperire a caracteristicilor necunoscute ale unei populatii cunoscute. Asadar trebuie cunoscute caracteristicile intregii populatii ce constituie baza sondajului, pentru a se regasi in esantion. Aceasta baza poate fi constituita din liste, repertoare, registre sau fisiere complete sau actualizate.

Metoda ariilor.

Daca nu exista o baza de sondaj sau aceasta este incompleta, se poate utiliza metoda ariilor, folosita adesea in domeniul anchetelor agricole. Punctul de plecare il constituie o harta geografica sau fotografii aeriene pe care sunt delimitate arii ce vor reprezenta tot atatea unitati. Daca harta este cadrilata, se poate folosi patratul ca arie-unitate. Totodata, aria poate avea suprafete si forme variabile; in rural ea va fi limitata de linii naturale, mai usor de regasit pe teren; la oras se vor lua in considerare grupuri de case. In sfarsit, mai putem adopta ca arie-unitate, o circumscriptie administrativa (canton, comuna, parcela din cadastru).

Daca baza (lista disponibila, suprafata divizata in arii) incadreaza unitati numerotate, este usor de procedat la o tragere la sorti. Pentru aceasta se utilizeaza in mod curent tabele cu numere aleatorii. In caz ca unitatile nu sunt numerotate se poate realiza un sondaj sistematic (selectionarea pe o fisa a centimetrilor sau decimetrilor sau dupa o progresie aritmetica). Aceasta metoda este interesanta cand nu suntem siguri ca unitatile listei sunt aranjate aleatoriu in raport cu caracteristica de studiat.

Oricare ar fi procedeul intrebuintat, trebuie sa existe o veritabila tragere la sorti, adica sa se acorde tuturor unitatilor intregii populatii sanse egale pentru a apartine esantionului.

Diverse tipuri de sondaj probabilistic. Sondajele complexe:

-Sondajul pe grupuri.

-Sondajul pe mai multe grade.

-Sondajul pe mai multe faze.

Sondajul pe grupuri.

El decurge din ideea prezenta mereu in mintea staticianului, de a-si simplifica neincetat munca si a-i reduce costul. Tragerea la sorti nu se va mai aplica unitatilor individuale, ci ansamblurilor sau grupurilor de unitati invecinate care, datorita proximitatii, faciliteaza munca de anchetare. Sondajul pe arii, analizat mai profund, nu este decat un caz al sondajului pe grupuri. Toate unitatile cuprinse in aria trasa la sorti sunt supuse chestionarii.

Tot astfel vom interoga toti locuitorii unui imobil, toti elevii unei scoli, toti exploatatorii agricoli ai unei comune etc. Inconvenientul acestei metode consta in corelatia dintre caracteristicile unitatilor aceluiasi grup. Aceasta corelatie impune un esantion mai important pentru obtinerea unei precizii determinate dinainte.

Sondajul pe mai multe grade.

Din moment ce am fost constransi de a alege un esantion de grupuri (absenta repertoriului unitatilor elementare), nu este necesar a supune anchetei toate elementele fiecarui grup tras la sorti. Pornind de la acest sondaj de prim grad, este posibil a trage la sorti un al doilea esantion (al doilea grad) si tot asa, dezagregarea oprindu-se la nivelul dorit.

Sondajul pe mai multe faze

In acest caz este vorba de combinarea mai multor sondaje, fractiunile de sondaj variind, insa unitatile ramanand aceleasi.

In general, ne multumim cu doua faze. Sa presupunem ca trebuie sa efectuam o ancheta privind consumul pe un esantion de familii. Datorita costului sau destul de ridicat, acest tip de ancheta nu se poate realiza decat asupra unui numar limitat de familii.

In plus, un esantion selectat prin sondaj elementar ar contine mai ales familii de mijloc. Familiile ale caror resurse sunt anormal reduse, ca si cele din paturile instarite, nu ar figura decat in numar foarte restrans, constituind grupuri prea putin numeroase pentru a face obiectul analizelor valide. De aceea vom fi nevoiti a recurge la un sondaj in doua faze, unitatea sondajului raminand familia. In prima faza, se extrage un mare esantion de familii pe care il supunem unei anchete rapide, in care fiecare familie indica totalul resurselor sale. In a doua faza, acest mare esntion este stratificat in functie de totalul indicat.

In straturile extreme, esantionul integral este supus chestionarului. In straturile intermediare, se aplica procente variabile, determinate astfel incat sa fie interogat un numar de familii suficient analizei.

Procedeul esantionului reprezentativ (master-sample).

In general, este de dorit a obtine rezultatele unui sondaj in cel mai scurt timp. Or, intocmirea unei baze de sondaj cere timp. Avem interesul de a utiliza aceiasi baza pentru mai multe anchete, de unde si ideea de a pregati dinainte materialele necesare eventualelor sondaje si de a constitui un esantion model (principal). O problema foarte importanta este asadar actualizarea acestei baze de sondaj.

In Franta, INSEE a intocmit un astfel de esantion destinat anchetelor de opinie.E vorba de un esantion de alegatori, ceea ce restrange semnificatia rezultatelor. Actualizarea se face annual, ca si pentru listele electorale.

Sodajul stratificat

In vederea reducerii cheltuielilor sondajului se organizeaza adesea esantionari complexe permitand cu un minim de observatii, obtinerea estimarii cu cea mai slaba marja de eroare. Se vorbeste astfel de sondajul stratificat. Populatia de sondat este divizata in straturi, fiecare strat constituind un subansamblu, de unde se extrage un esantion. Aceasta stratificare este legitima de fiecare data cand dispersia trasaturii studiate(pe langa valoarea medie) este mai redusa in grup decat in cadrul populatiei totale. Altfel spus, straturile, pentru trasatura retinuta, trebuie sa fie mai omogene decat ansamblul. Un studiu prealabil permite cunoasterea acestui aspect. In plus, pentru fiecare strat, esantionul trebuie ales la intamplare.

Stratificarea pune o noua problema: trebuie considerate esantioane de aceiasi importanta in fiecare strat? In general exista doua modalitati de a proceda:

-Fractiunea sondata constanta, de exemplu 1/10, bineinteles cu conditia ca esantioanele sa ramana de marime suficienta.

-Fractiunea sondata variabila, ca metoda de preferat deoarece antreneaza cea mai scazuta marja de eroare a esantionarii. Daca, de exemplu, am distins doua straturi aproximativ egale, insa unul este foarte omogen iar celalalt foarte eterogen. Pentru primul, un esantion redus va fi suficient pentru a estima caracteritica, avand un risc redus de eroare; in timp ce al doilea va necesita un esantion mult mai important pentru atingerea aceleiasi precizii. In opinia specialistilor, fara exceptie, rezultatele unui esantion stratificat vor comporta mai putine greseli de esantionare decat cele ale unui esantion cu marime identica, insa luat la intamplare din ansamblul populatiei.

Reprezentativitatea esantionului.

Este imposibil a raspunde la intrebarea " cati anchetati trebuie interogati pentru ca rezultatele anchetei sa fie corecte?" pusa sub aceasta forma, deoarece ea presupune a fi rezolvat un anumit numar de dificultati referitoare la diferite notiuni. Mai intai, ideea preciziei sau corectitudinii rezultatelor ce comporta un sens larg: absenta erorii si un simt tehnic mai limitat, unindu-se cu notiunea de validitate sau reprezentativitate a esantionului.

Precizia rezultatelor si notiunea de eroare.

Precizia, corectitudinea (in sens larg) sondajului implica conformitatea rezultatelor sale cu realitatea . Ea va depinde de o mai mica sau mai mare posibilitate de a evita erorile, adica de un anumit numar de elemente.

Primul element priveste domeniul studiat, omogenitatea sa mai mare sau mai mica. Un sondaj pentru verificarea calitatii unui produs industrial pune mai putine probleme decat un sondaj pentru cunoasterea opiniei francezilor despre Europa.

Al doilea element priveste gradul de precizie cautat. Pentru pronosticul electoral, importanta mizei, publicitatea rezultatelor si confruntarea cu realitatea obliga la luarea tuturor precautiilor pentru obtinerea unui rezultat precis. Elementul statistic este preponderent. In cazul unei anchete de opinie este vorba mai degraba de cautarea unei indicatii, esentialul negasindu-se in statistica, ci in cercetarea insasi. Acest lucru ne aduce la un al treilea element important.

Al treilea element se refera la natura scopului urmarit sau de informatii de cules. Regasim aici notiunea de eroare relativa. Adica este vorba de o informatie usor de obtinut (sunteti celibatar, vaduv, divortat) sau de o informatie mai complexa (sunteti pentru un regim prezidential?). In functie de obiectul anchetei, riscurile erorii sunt mai mari sau mai mici.

In sfarsit, al patrulea element se refera la natura erorilor. Erorile ce pot denatura rezultatele unui sondaj au naturi diferite si se situeaza in momente diferite. Ele pot aparea independent de orice precautie luata in legatura cu esantionul: erori privind redactarea intrebarilor, erori de ancheta sau ale anchetatorului.

Distingem eroarea de masurare- provenind in urma observatiilor eronate asupra indivizilor din esantioane (erori sistematice sau accidentale)- si eroarea de esantionare propriu-zisa. Acestea doua formeaza impreuna eroarea totala.

Daca reprezentam pe laturile unui unghi drept lungimile corespunzatoare erorii de esantionare (EE) si erorii de masurare (EM), eroarea totala (ET) va fi reprezentata de ipotenuza triunghiului dreptunghic. Acesta este asadar superioara erorii de esantionare si celei de masuratoare.

Rezulta de aici doua consecinte importante:

1.Este inutil a consacra mari eforturi in scopul reducerii erorii de esantionare, din moment ce eroarea de masurare este importanta. Avantajul relativ al metodei probabilistice fata de metodele empirice de esantionare este cu atat mai scazut cu cat variabila studiata sau domeniul de analizat sunt mai dificil de observat corect.

2.Tot asa, este inutil a consacra mari eforturi in scopul reducerii erorii de masurare din moment ce riscul erorii de esantionare este important.

La toate acestea trebuie sa adaugam erorile provenind din chestionar, ale anchetatorului si ale anchetei.