Indexarea si compensarea salariilor

INDEXAREA SI COMPENSAREA SALARIILOR

Indexarea salariilor.

Pentru a suplini cresterea costului vietii in majoritatea tarilor cu economie de piata a fost instituit un sistem un sistem de indexare a salariilor.

Indexarea este considerata "una din modalitatile si procedeele practice de organizare si realizare a progresiei salariilor in raport cu rezultatele productiei firmei, ramurii si ale economiei in general"; prin intermediul sau se realizeaza corelatia dintre salarii si preturi, dintre salarii si costul vietii, dintre salarii si productivitate, dintre salarii si venitul national, dintre salarii si cresterea economica. Functia principala a indexarii este "prevenirea eroziunii puterii de cumparare", atenuarea efectelor inflatiei asupra nivelului de trai.

Exista din acest punct de vedere asemanare intre indexarea si compensarea salariilor, ambele avand acelasi rol. De altfel, asa cum vom arata in continuare, de multe ori ele au fost reglementate (si acordate) impreuna, uneori confundandu-se.

In tara noastra, indexarea ca si compensarea, pana la adoptarea Hotararii Guvernului nr. 210/1996 a privit salariile personalului societatii comerciale cu capital majoritar de stat, regiilor autonome si institutiilor publice.

In cazul celorlalte unitati, precum societatile comerciale cu capital privat, protectia sociala a salariatilor nu s-a asigurat in mod direct prin intermediul indexarii, ci prin cel al stabilirii salariului de baza minim brut pe tara. Dar, s-a recomandat ca masurile cu privire la indexarea salariilor la societatile comerciale cu capital majoritar de stat sa se aplice si unitatilor cu capital majoritar privat, cooperatiste si obstesti in scopul protectiei sociale a salariatilor.

In scopul analizei evolutiei efective si prognozate a preturilor de consum si drept consecinta, pentru determinarea coeficientilor de indexare avand in vedere evolutia acestor preturi si a productiei la nivelul economiei nationale, prin Hotararea Guvernului nr.843/1991 a fost infiintata Comisia nationala pentru indexare. Aceasta este un organ consultativ care supune Guvernului propuneri cu privire la indexarea salariilor, ajutorului de somaj, pensiilor de asigurari sociale de stat, militare si I.O.V.R., inclusiv de urmas si a altor venituri ale populatiei (art.1).

Indeplinirea sarcinilor sale se realizeaza prin exercitarea urmatoarelor atributii:

a) analizeaza evolutia efectiva si prognozata a preturilor de consum pe baza informatiilor furnizate de Ministerul Finantelor si Comisia Nationala pentru Statistica;

b) propune spre aprobare coeficientii de indexare a veniturilor ajustabile cu ajutorul indexarii, avand in vedere evolutia preturilor de consum si a productiei la nivelul economiei nationale, precum si asigurarea mentinerii veniturilor reale ale populatiei, in limitele convenite si in conditii de echilibru;

c) face propuneri pentru perfectionarea metodologiilor care stau la baza calculului efectiv si prognozat al evolutiei preturilor de consum, recalcularii veniturilor cu ajutorul indexarii si elaborarii bugetelor de familie;

d) prezinta Guvernului, patronatului si sindicatelor informari periodice referitoare la principalele efecte ale masurilor de ajustare a veniturilor cu ajutorul indexarii.

Compensarea salariilor.

Legat de indexare se afla compensarea salariilor. De altfel, ca regula, compensarea a fost reglementata pana in prezent nu individual, ci impreuna cu indexarea salariilor. Ea nu a fost insa prevazuta cu aceeasi ritmicitate ca indexarea.

Compensarea reprezinta suma de bani cu care se majoreaza salariile individuale, ca urmare a cresterii preturilor de consum si a tarifelor la produsele si serviciile la care se retrage subventia.

Compensatia face parte din salariu, fara a fi inclusa in salariul de baza, si se acorda proportional cu timpul lucrat in program normal de lucru. Ea se cuprinde in fondul de salarii si se ia in calcul, potrivit legii, la stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu salariul si, respectiv, cu fondul de salarii, cumulandu-se, in vederea impozitarii, cu celelalte drepturi salariale. Compensatia se ia in calcul la stabilirea indemnizatiei pentru concediul de odihna. Ea are caracter de spor permanent in sensul prevederilor Legii nr. 49/1992.

In cazul cumulului de functii, compensatia se acorda o singura data, la unitatea unde persoana in cauza isi are functia de baza. Persoanele care cumuleaza fractiuni de norma in vederea realizarii unor norme intregi beneficiaza de compensatie proportional cu fractiunea de norma, pana la realizarea compensatiei integrale stabilite potrivit art. 5 din hotarare. In acelasi mod se procedeaza si in cazul pensionarilor de invaliditate de gradul III incadrati in munca.

In Romania sunt supuse indexarii-compensarii urmatoarele categorii de venituri:

salariile de baza;

ajutorul de somaj;

ajutorul de sprijin pentru somerii care au depasit 270 de zile;

pensiile de asigurari sociale de stat;

pensiile alimentare si I.O.V.R.;

bursele elevilor si studentilor;

ajutoarele sociale prevazute de lege;

ajutoarele cuvenite sotiilor militari in termen;

indemnizatiile si sporurile ce se acorda invalizilor, veteranilor, vaduvelor de razboi;

indemnizatiile pentru insotitorii invalizilor in gradul I de invaliditate din cadrul asigurarilor sociale de stat;

indemnizatiile invalizilor militari de gradul I;

alocatiile de stat pentru copii;

alocatiile de intretinere pentru minorii dati in plasament familial sau incredintati unor familii sau persoane.

Indexarea reprezinta suma rezultata din aplicarea unui procent la salariul de baza. Compensarea reprezinta o suma fixa ce se acorda indiferent de marimea salariului

Indexarea-compensarea se poate acorda in suma fixa sau, calculata cu ajutorul unui coeficient, in mod proportional cu salariul de incadrare (de baza). Suma fixa acordata ca indexare-compensare se determina pe baza cheltuielilor medii ale familiilor de salariati si pensionari, rezultate din bugetele de familie pe anul precedent, a indicilor preturilor produselor si tarifelor serviciilor, a salariului de baza mediu si a pensiei medii.

Intre 1 iulie 1991 si 1 mai 1993 indexarea-compensarea cu suma fixa a fost inlocuita cu cea propotionala, revenindu-se la 1 mai 1993 la indexarea-compensarea cu suma fixa: 10160 lei lunar brut pe salariat. Incepand de la 1 octombrie 1993 salariile la intreprinderile cu capital majoritar de stat si la regiile autonome au fost indexate cu 17,8%, iar ale personalului bugetar cu 22,5%. Prin Hotararea Guvernului nr. 208/1998 privind indexarea salariilor s-a stabilit pentru personalul din sectorul bugetar indexarea lunara a salariilor de baza prin cresteri procentuale cu 5% in luna martie si cu inca 5% in luna aprilie, iar incepand cu luna mai prin cresteri procentuale cu cate 2,5% in fiecare luna. Cu cresterile procentuale aratate mai sus se indexeaza si sporurile si indemnizatiile acordate in suma fixa persoanalului din sectorul bugetar.

In cazul regiilor autonome, companiilor nationale, societatilor nationale si societatilor comerciale, modul concret de indexare a salariilor prin cresteri procentuale lunare se stabileste pe baza intelegerii intre partile reprezentate, potrivit legii, la incheierea contractelor colective de munca, fara a depasi cotele lunare prevazute pentru personalul din sectorul bugetar.

Costurile suplimentare cu forta de munca determinate de indexarea-compensarea salariilor (cresterea de salarii si, respectiv, a contributiilor pentru asigurari sociale si somaj) se suporta de fiecare angajator in parte si, ca urmare, acesta poate sa majoreze salariile prin indexare-compensare numai in functie de posibilitatile sale financiare. In cazul personalului din sectorul bugetar, indexarile si compensarile stabilite de Guvern sunt obligatorii, intrucat fondurile necesare sunt asigurate de la buget. Mai trebuie observat ca majorarea salariilor in celelalte sectoare de activitate decat sectorul bugetar se realizeaza si cu ocazia negocierii anuale a contractului colectiv de munca. Ca urmare, indexarea-compensarea salariilor in unitatile economice nu poate fi obligatorie, intrucat cei doi parteneri sociali pot avea in vedere la stabilirea majorarii acordate cu ocazia negocierii salariilor nu numai cresterea productivitatii muncii, ci si scaderea puterii de cumparare a salariilor, determinata de inflatie, si deci majorarea respectiva, in multe cazuri, include practic, total sau partial, si indexarea.