Motivarea - punct de plecare in stimularea energiei umane

MOTIVAREA - PUNCT DE PLECARE IN STIMULAREA ENERGIEI UMANE

Motivarea este un termen general ce descrie procesul inceperii, orientarii si mentinerii unor activitati fizice si psihologice. Cuprinde o serie de mecanisme interne, cum ar fi:

preferinta pentru o activitate fata de alta;

entuziasmul si vigoarea reactiilor unei persoane;

persistenta unor modele (tipare) organizate de actiune pentru indeplinirea unor obiective relevante.

Cuvantul motivare vine din limba latina "movere" - a misca.

Nici un manager nu "a vazut" vreodata motivarea. La fel cum nu se pot "vedea" gandirea, perceptia sau invatarea. Tot ceea ce poate vedea managerul sunt schimbarile in comportare.

Pentru a explica sau justifica schimbarile observate, trebuie identificate interferentele intre diverse procese psihologice, formalizate in cadrul conceptului de motivare. Astfel, motivarea poate fi definita ca "toate acele conditii interne ce reprezinta nevoi, directii, dorinte, motive etc.".

Motivarea este o stare interna ce presupune "mobilitate".

In loc de a utiliza o interpretare formala a motivarii, pentru a cuprinde intr-un sens larg activitatea de management in relatiile cu angajatii, un manager trebuie sa observe comportari si sa perceapa multiplele sensuri ale motivarii.

Astfel, daca un angajat prezinta urmatoarele tipuri de comportament, se poate considera ca el este motivat:

are o prezenta regulata la slujba;

face eforturi deosebite pentru indeplinirea sarcinilor;

se preocupa continuu de imbunatatirea performantelor sale;

isi directioneaza eforturile spre indeplinirea obiectivelor semnificative.

In esenta, trebuie sa observe prezenta, eforturile, persistenta si orientarea catre indeplinirea sarcinilor ale angajatilor si sa intervina daca un angajat nu este suficient de motivat.

Orice comportament are la baza o motivatie. Oamenii au de fiecare data motive pentru tot ceea ce fac sau pentru modul in care se comporta. Comportamentul uman este directionat spre indeplinirea anumitor sarcini si obiective, precum si spre atingerea unor scopuri, centrate pe nevoia de satisfactii.

O nevoie, o dorinta sau un motiv indeplinite conduc la un anumit grad de motivare, iar neindeplinirea produce tensiune (fizica, psihica sau sociologica), frustrare, insatisfactie, conducandu-l pe linia unei angajari intr-un anumit fel de comportament (in general, de cautare a cauzelor) pentru satisfacerea acelei nevoi si, implicit, reducerea tensiunii.

Fig. 1 - Modelul unui proces motivational

Aceasta activitate este indreptata spre un scop si insasi atingerea scopului reprezinta satisfacerea nevoii. De exemplu, o persoana insetata are nevoie de apa si este condusa de starea de sete, motivata fiind de o dorinta, de apa, necesara pentru a-i satisface aceasta nevoie.

In functie de cat de bine este atins scopul, starea interioara se modifica asa cum se prezinta in bucla de reactii. Asadar, motivarea incepe prin conditia de nesatisfacere a unei stari interne si se incheie cu o miscare (actiune) in directia satisfacerii acestei conditii prin intermediul unui comportament indreptate spre scopul respectiv, ca parte a unui proces. Se poate privi motivarea ca un lant de reactie complex ce incepe cu o anumita nevoie si se incheie cu un obiectiv, pe parcurs putand aparea tensiuni - cauzate de dorintele neimplinite - ce conduce la actiune pentru indeplinirea scopurilor si, in final, la satisfacerea nevoilor.

Fig. 2 - Lantul nevoie/ dorinta, satisfactie