Obiectivele contabilitatii salariilor

Obiectivele contabilitatii salariilor

Factorul munca reprezinta un element determinant in procesul de creare a bogatiei. De aceea, noutatile tehnologice si din societate au determinat redefinirea rolului factorului uman in cadrul oricarei organizatii, in particular al intreprinderii, preocupate de o mai buna gestiune a "resurselor umane".

Prezenterea factorului munca in documentele contabile trebuie sa reflecte rolul personalului in intreprindere, insa integrarea fiintei umane in universul valorilor economice si reflectarea acesteia in contabilitate ridica numeroase probleme conceptuale si metodologice, dar, in aceeasi masura, filosofice si morale.

Cresterea preocuparilor teoretice si metodologice, legate de reflectarea in contabilitate a capitalului uman si a modului cum acesta participa la crearea bogatiei, a facut posibila conturarea unui nou domeniu, contabilitatea resurselor umane, care isi asuma trei functii majore :

sa furnizeze o informatie cifrica privind costul si valoarea indivizilor ca resurse ale unei organizatii;

sa serveasca la luarea unor decizii, in special cele privind recrutarea si formarea personalului, adica sa furnizeze un mijloc de evaluare a politicilor de gestiune a resurselor umane;

de a motiva decidentii in ce maniera sa adopte o perspectiva a resurselor umane, adica sa incite patronii sa-si "imagineze" salariatii ca o resursa a organizatiei, resursa ce poate sa-si sporeasca valoarea sau sa se deprecieze, in functie de modul cum este gestionata.

Pentru a putea fi contabilizat capitalul uman trebuie comensurat valoric. Notiunea de valoare a capitalului uman nu este aceeasi pentru diferiti parteneri ai intreprinderii. Astfel, administratorii firmei sunt interesati de costul resurselor umane[1], pe cand investitorii prefera cunoasterea valorii resurselor umane, ca o componenta a valorii globale a elementelor necorporale ale firmei (o parte din valoarea fondului comercial).

Politica de remunerare a factorului munca constituie un element in motivarea si integrarea personalului in intreprindere si se afla in legatura directa cu costul factorului munca suportat de intreprindere.

Costul factorului munca sau cheltuielile de personal includ ansamblul remuneratiilor brute acordate personalului cat si cheltuielile cu caracter social suportate de intreprindere (cum sunt cotizatiile patronale la asigurarile sociale, la fondul de somaj).

Deoarece cheltuielile sociale suportate de patronat sunt destinate sa finanteze actiuni sociale in favoarea personalului cum sunt indemnizatii de boala, indemnizatii de somaj, pensii si pensii complementare, acestea pot fi considerate o " forma indirecta de salarii ".