PIATA MUNCII SI PARTICULARITATILE SALE

PIATA MUNCII SI PARTICULARITATILE SALE

1.CONTINUTUL PIETEI MUNCII

* Piata muncii - Notiune ce desemneaza intalnirea cererii cu oferta de munca, stabilirea pe aceasta baza a conditiilor pentru angajarea salariatilor, negocierea si fixarea salariilor in functie de performantele celor ce sunt angajati, realizarea mobilitatii salariilor si fortei de munca pe locuri de munca, firme si zone. Pentru ca omul este mai mult decat marfa, piata muncii nu poate fi considerate o piata ca pentru orice marfa. De aceea ocupa un loc aparte in teoria si practica economiei, este cea mai reglementata piata si are cea mai restransa marfa de manifestare a spontaneitatii. Piata muncii nu este omogena, ci se compune din segmente de domenii de activitate, zone economice, meserii, niveluri de calificare.

In acest sens se pot distinge :

a) Piata locala a muncii - subdiviziune geografica cu particularitati pecuniare, de costuri, psihologii, mobilitate care o deosebesc de celelalte.

b) Piata externa a muncii - subdiviziune care se refera la un anumit numar de lucratori, fiecare fiind disponibil sau potential disponibil pentru a ocupa locurile de munca ce se ofera prin competitie. Comportamentul celor ce actioneaza pe aceasta piata si deciziile lor au un caracter rational si se bazeaza pe variabilele economice.

c) Piata interna a muncii - subdiviziune in care cererea si oferta de munca sunt interne fiecarei firme si accesibile direct pietei interne a muncii, insa cu o perceptie diferita a celor din interior in raport cu cei din afara. Aceasta piata priveste ocuparea diferitelor locuri de munca (functii) prin avansare, transfer sau concurs in interiorul firmei, precum si prin competitia dintre cei din interiorul firmei si cei de pe piata externa care, dupa reusita, trebuie sa urmeze o instruire specifica in functie de situatia proprie la momentul respectiv.

Piata muncii poate fi definita ca spatiul economic in care se intalnesc , se confrunta si se negociaza in mod liber cererea de munca (detinatorii de capital , in calitate de cumparatori ) si oferta ( reprezentata prin posesorii factorului munca ) .

In materie de terminologie , stiinta economica actuala utilizeaza atat formularea de piata a muncii cat si pe cea de piata a fortei de munca .Exista argumente care sustin fiecare dintre aceste formulari :

a) relatiile economico - sociale in cadrul carora se desfasoara munca salariata , ca fac necesara utilizarea formularii de '' piata fortei de munca '' .Prezentam in acest sens argumentele aduse de unii specialisti :

- obiectul tranzactiilor pe aceasta piata il constituie , in conditiile contemporane, forta de munca , adica insusirile fizice , intelectuale , competenta , experienta etc . si nu munca - ce este doar utilizarea fortei de munca ;

- beneficiarul foloseste in interesul sau ,in calitate de cumparator , forta de munca , iar intreprinderile angajeaza forta de munca si nu munca ;

* Dictionar de economie -coordonator Nita Dobrota , Editura economica 1999

- obiectul sistemului de protectie sociala , determinat pe baza relatiilor economice din cadrul pietei contemporane vizeaza in mod direct forta de munca si nu munca ;

- optiunea pentru piata fortei de munca implica si recunoasterea caracterului de marfa al fortei de munca , inclusiv pentru tarile europene

b) formele concrete de manifestare a relatiilor economico - sociale implicate de munca salariata , impun utilizarea formularii de piata a muncii , cu urmatoarele argumente :

- piata fortei de munca are o sfera mai limitata , desemnand , dupa toate aparentele numai oferta de forta de munca ;

- piata muncii include impactul dintre cerere si oferta , ca elemente principale ale ei , precum si reglementarea raporturilor de munca sub toate aspectele lor : durata muncii , concediile de odihna platite , recrutarea , conditiile de angajare si licentiere , conditiile de munca , dreptul la greva , drepturile de salarizare , etc ;

- actiunea de vanzare cumparare nu se realizeaza numai la angajare - licentiere , ci se afirma in fiecare zi in procesul muncii ;

- piata muncii reflecta un amplu proces de umanizare care s-a produs , in primul rand , in sfera muncii.

Segmentarea pietei muncii

Teza potrivit careia piata muncii nu are un caracter unic, ci se compune dintr

o piata primara, care se formeaza si actioneaza in mod specific, fiind dominata de marile firme care isi pastreaza salariatii timp indelungat si de o piata secundara, in cadrul careia raporul cerere-oferta are caracter permanent, general si concurential. Cele doua piete sunt considerate ca neavand legaturi intre ele pentru ca solicita meserii si mai ales un nivel de pregatire foarte diferit, purtatorii cererii de munca au situatii complet diferite si mecanismele de functionare nu sunt aceleasi.

Segmentarea pietei muncii se concretizeaza in:

a)     stratificarea locurilor de munca dupa mai multe caracteristici importante, cum ar fi : nivelul salariilor, masura in care este garantata cariera, nivelul mediu de calificare, perspectivele de a promova conditiile de munca. Cand toate acestea sunt favorabile se considera ca este vorba despre piata primara, iar cand sunt nefavorabile, despre piata secundara a pietei muncii.

b)     Stratificarea salariatilor dupa vechimea prezentei pe piata muncii, nivelul mediu de pregatire, rata sindicalizarii, gradul de stabilitate a comportamentelor si aspiratiilor. Cand acestea sunt avantajoase salariatiilor, este vorba de piata primara, iar cand nu, de piata secundara. Se delimiteaza astfel doua moduri de utilizare a muncii salariate si doua tipuri de salariati. Un segment de salariati cu vechime, sindicalizati, bine integrati pe piata primara, cu perspective de promovare si cele mai bune salarii ceea ce accentueaza stabilitatea aspiratiilor. De cealalta parte, forta de munca din sectorul secundar, fara acces pe piata primara, stabil pregatita si putin sindicalizata, fara perspectiva de promovare, cu comportamente putin stabile, toate acestea formand un cerc vicios cu numeroase directive.

Segmentarii pietei muncii i se mai spune si dualismul pietei muncii.

Piata muncii trebuie poate fi privita intr-o dubla ipostaza :

- de piata derivata - sub aspectul dimensiunii si structurii ocupationale , profesionale , teritoriale a cererii de munca si , prin intermediul acesteia , asupra sistemului de invatamant , formare profesionala initiala si continua , pe intreaga durata a vietii active a individului ;

- de piata principala din punctul de vedere al formarii ofertei de munca , sub aspect cantitativ si structural - calitativ al potentialului de munca , al intrarilor - iesirilor de pe piata muncii, a structurii demografice si ocupational - profesionale si de calificare .

Piata muncii in desfasurarea sa pe meserii sau specialitati. Intrucat meseriile si specializarile nu sunt substituitile intre ele decat in mica masura, se considera ca piata muncii functioneaza pe segmentii fiecarei meserii sau specializare constituind un segment.

2 FUNCTIILE SI PARTICULARITATILE PIETEI MUNCII

Piata muncii are particularitati naturale sau dobandite datorita carora se diferentiaza net de celelalte piete , imprimandu-i practic atributul de piata principala , fundamentala : este piata celui mai important factor de productie , cu importante caracteristici demo - socio - psihosociale si educational-formative ; piata negociata , contractuala si , ca atare , piata cea mai imperfecta , mai putin concurentiala , in care mecanisme ale pietei libere conlucreaza cu reguli , conventii , norme juridice , principii etice etc . ; o piata cu tendinte de rigidizare .

* Mecanismul de functionare a pietei muncii reprezinta un ansamblu de legaturi intre partenerii individuali autonomi , ca viitori salariati , si patronatele autonome care solicita si utilizeaza munca salariata , precum si legaturile si negocierile dintre reprezentantii acestor doua parti , adica organizatiile de sindicat si organizatiile patronatelor , care se deruleaza dupa reguli predeterminate.

Asupra functionarii pietei muncii isi exercita influenta deopotriva factori economici , cat si factori de natura social - institutionala.Factorii economici isi pun amprenta in special asupra cererii de munca.

Fiind un factor de productie , cererea de munca apare ca o cerere derivata . Aceasta inseamna ca volumul si structura de calificare a cererii de munca sunt determinate de cererea finala de bunuri si servicii , nivelul costurilor salariale , dar si de starea sistemului tehnologic exprimata prin nivelul productivitatii muncii si al consumurilor intermediare.

Oferta de munca este modelata simultan de factori economici ( nivelul salariului , ca pret al muncii ) , dar si de factori sociali sau institutionali .In functie de prioritatea acordata uneia sau alteia dintre grupele de factori , in literatura economica exista o diversitate de pareri asupra naturii si modului de functionare a pietei muncii.

In procesul de dezvoltare si functionare a economiei nationale, piata muncii indeplineste functii importante, de ordin economic, social-economic si educativ:

a) alocarea eficienta a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, profesii, teritoriu in concordanta cu volumul si structura cererii de munca;

b) unirea si combinarea fortei de munca cu mijloacele de productie

c) influenta asupra formarii si repartizarii veniturilor

d) functie sociala- contribuie la formularea si orientarea climatului de munca si de protectie sociala

* Ungureanu Emilia (coordonator ) ,Economie politica ,Editura Didactica s Pedagogica R.A. 2005

e) functie culturala -furnizeaza informatii pentru procesul de orientare profesionala, recalificarea si reintegrarea fortei de munca si actioneaza prin mecanismele sale asupra acestui proces

Actiunile si schimburile care au loc pe piata muncii privesc o marfa de un fel deosebit

care, prin particularitatie sale - fiziologice, psihologice, sociale si morale - se deosebeste de celelalte marfuri. Ca urmare, piata fortei de munca prezinta o serie de particularitati, in raport cu celelalte piete, intre care cele mai importante sunt astfel analizate in literatura economica :
1) In primul rand ea este o piata cu un grad ridicat de rigiditate si de sensibilitate si prin aceasta ea conditioneaza atat echilibrul economic cat si pe cel social politic. Rigiditatea si sensibilitatea ei rezulta nu numai din particularitatile ofertei, din particularitatile demo-economice, biofiziologice si psihosociale ale marfii care circula pe aceasta piata, ci si din ponderea mare si intrepatrunderea ridicata a laturilor economice si sociale. Literatura economica si sociala subliniaza tot mai frecvent ideea ca in conditile actuale dreptul la munca, la alegerea libera a profesiei si locului de munca este un drept fundamental al omului intr-o societate demografica.

Asigurarea locului de munca, alegerea si exercitarea libera a profesiei reprezinta in egala masura un act economic si unul de justitie sociala, de echilibru social. Referindu-se la acest aspect cunoscutul economist francez Lionel Stoleru remarca : *''Problema cheie a vietii economice este incercarea de a realiza fiecare moment corespondenta intre nivelul de echilibru al bunurilor si serviciilor si nivelul ocuparii depline, niveluri pe care nici un mecanism natural nu le face sa coincida. Ori aici nici o greseala nu se poate tolera, deoarece nu se glumeste cu ocuparea deplina ; nici o civilizatie nu ar suporta ca o parte a membrilor sai sa gaseasca o munca regulata si un venit normal in timp ce alta este condamnata la mizerie pentru ca nu i se ofera nici o posibilitate de a castiga un salariu; aceasta este nu numai o problema de echilibru economic, ci si una de dreptate, de echilibru social si politic. ``*

2) In al doilea rand, datorita complexitatii factorilor si proceselor mentionate, piata muncii este mai complexa, mai organizata si mai reglementata in raport cu celelalte piete. Tranzactiile care au loc pe aceasta piata nu sunt relatii numai de vanzare-cumparare, iar agentii

economici nu sunt numai cumparatori si vanzatori. Piata muncii reprezinta un cadru in care se interactioneaza si se confrunta mai multi agenti economici si parteneri sociali : salariatii si intreprinzatorii, organizatiile patronale si sindicatele ca reprezentanti ai primelor categorii de agenti si statul, fiecare dintre acestia cu roluri si functii bine determinate ;

3) Mecanisme de actiune ale pietei muncii.Aceste particularitati imprima anumite trasaturi tranzactiilor cu factorul munca , spre deosebire de tranzactiile cu ceilalti factori de productie :

- munca nu poate fi vanduta sau cumparata decat inchiriind capacitatea de munca a proprietarului ;

- contractul de angajare a factorului munca este strict determinat de anumite reglementari legislative cu caracter de interdictie , cumparatorul nu dispune in totalitate de ,, marfa '' sa ; el nu o poate utiliza pentru prestarea activitatilor specificate in contract si in limita timpului de munca convenit ;

- detinatorii fortei de munca au mai putine posibilitati de utilizare alternativa a acesteia ( munca in propria gospodarie , recreere ) , dar ei se pot sustrage pietei cu o parte din acest potential pentru anumite perioade de timp ;

* LIONEL STOLERU L'echilibre et la croissance economique , Dunod , Paris , 1969

- tranzactiile cu forta de munca sunt legate de criteriile de preferentialitate ale posesorilor acestei ,, marfi '' inzestrarea nativa , educatia , orientarea profesionala , stilul de

viata , modelul cultural , motivatiile valorice etc. ;

- munca este singurul factor de productie cu autoorganizare : posesorii fortei de munca se constituie in sindicate , cu scopul de a influenta conditiile tranzactiilor pe piata muncii ;

- sindicatele , reprezentand factorul munca organizat , negociaza direct continutul normativ al institutiilor pietei muncii : conditiile de munca , nivelul salarizarii , durata timpului de lucru , criteriile de promovare si participare , clauzele disponibilizarii , garantarea protectiei sociale , dreptul legal la greva etc ;

- sindicatele pot utiliza o strategie de monopol , monopson sau oligopol , ori pot recurge , prin forta lor sociala , la tactica de intimidare a partenerilor ;

- sindicatele pot determina numeroase abateri de la regulile pietei , ceea ce deformeaza modelul rational de comportament pe piata muncii .

3 IMPERFECTIUNILE PIETEI MUNCII

Datorita mecanismelor de actiune ale acestei piete, care ii ofera un grad mai ridicat de imperfectiune pe aceste niveluri in raport cu alte forme de piata apar anumite imperfectiuni.

Pe de o parte salariul, ca pret al muncii, libera concurenta, productivitatea marginala actioneaza intr-un cadru reglementat dinainte acceptat de toti participantii (agentii economici).

Pe de alta parte salariul nu mai reprezinta unica parghie de reglare a volumului ocuparii si utilizarii eficiente a fortei de munca, iar marimea salariului nu mai rezulta doar din actiunea mecanismelor pietei, ci si din reglementari economico-juridice importante adoptate in fiecare etapa. Se releva, nu fara temei, ca piata contemporana a muncii este o piata contractuala si participativa in care negocierea si contractul de munca joaca un rol esential in determinarea cererii si ofertei de munca.

Procesele de ocupare si utilizare a fortei de munca sunt ajustate nu numai prin dinamica raportului oferta-cerere, ci si cu ajutorul altor mecanisme aflate la indemana firmelor, colectivitatilor locale sau ale statului. In acest sens au functionat mai multi factori :

a)              extinderea, mai ales dupa aparitia Organizatiei Internationale a Muncii, a unor sisteme de reglementari pe plan national si international, a unor institutii si legi care reglementeaza raporturile de munca si problemele ocuparii ;

b)             cresterea gradului de organizare a agentilor economici, a intreprinzatorilor si salariatilor, activitatea sindicatelor, negocierile dintre sindicate, patronat si stat exercita o mare influenta asupra ocuparii, marimii si miscarii salariului, asupra duratei muncii, asupra protectiei sociale;

c)              politicile de ocupare a fortei de munca.

Formarea si functionarea pietei de munca reprezinta o componenta importanta a

procesului de tranzitie la economia de piata. Acesta este un proces complex si dificil, la care trebuie sa participe toate categoriile de agenti.