Populatia si resursele de munca

Populatia si resursele de munca

Fundamentarea politicilor economice necesita cunoasterea unor aspecte esentiale privind populatia si segmentele acesteia, determinate de modalitati de participare la procesul muncii, de nivelul de instruire, varsta, sex, etc.

Populatia ocupa un loc important in economie, deoarece ea actioneaza atat in calitate de consumator de bunuri si servicii, cat si in calitate de producator al acestora prin forta de munca pusa la dispozitia economiei. Din acest motiv, rezultatele macroeconomice se ordoneaza si ele dihotomic: pentru consum si pentru economii. Partea pentru consum din rezultate se refera nemijlocit la intreaga populatie iar partea destinata economiilor, prin transformare in investitii, are implicatii asupra cresterii economice si implicit asupra nivelului de trai.

Aceste aspecte constituie argumente serioase in favoarea locului important ocupat de populatie si respectiv resursele de munca in teoria economica si statistica macroeconomica.

Natura corelatiei dintre evolutia economiei si cea a populatiei a reprezentat de-a lungul timpului o problema de cercetare si de dispute stiintifice, concretizandu-se in teorii si modele.

Dezbaterea raportului economie-populatie, graviteaza in jurul teoriei malthusiene, a teoriei populatiei optime si a teoriei presiunii creatoare . Tezele elaborate isi regasesc expresia in modele demoeconomice care urmaresc sa puna in evidenta sintetic, influentele reciproce dintre economie si societate.

In istoria populatiei, dinamica din a doua jumatate a secolului al XX- lea reflecta o crestere exploziva a populatiei mondiale, cat si o puternica diferentiere a acesteia pe regiuni in functie de nivelul dezvoltarii economice si sociale. Lumii subdezvoltate, aflata in expansiune demografica i se opune lumea occidentala, dezvoltata, care dupa o scurta relansare a natalitatii isi manifesta tendinta seculara de scadere a fertilitatii incepand cu deceniul opt din ultimul secol al mileniului doi.

Odata cu lansarea conceptului de dezvoltare umana durabila, relatia economie-populatie a devenit un domeniu tot mai frecvent in problematica abordata de politicienii si cercetatorii contemporani.

Analiza pe baza seriilor de date statistice evidentiaza faptul ca populatia si economia, evolueaza in interdependenta. Astfel, populatia influenteaza activitatea economica prin numar, structura, grad de pregatire, iar nivelul de dezvoltare economica influenteaza principalele fenomene demografice, punandu-si amprenta asupra numarului, dinamicii si structurii populatiei.

Relatia dintre dinamica economica si dinamica populatiei s-a schimbat de-a lungul timpului.

Astfel, incepand cu dezvoltarea economica din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si pana la inceputul secolului al XX-lea, tarile dezvoltate au inregistrat ritmuri de crestere ale populatiei mai mari decat cele inregistrate in tarile nedezvoltate.

Dupa al doilea razboi mondial, in evolutia populatiei s-a pus in evidenta pentru prima data, o corelatie negativa intre nivelul de dezvoltare economica si ritmul de crestere al populatiei, situatie care se manifesta si in prezent (ritm mare de crestere a populatiei in tarile slab dezvoltate si unul mic in tarile dezvoltate).

Nivelul si dinamica populatiei totale sunt influentate de fenomene demografice, din care o importanta majora o au natalitatea si mortalitatea, ca expresie a miscarii naturale a populatiei.

De-a lungul timpului, relatia economie-populatie pune in evidenta diferite fenomene, manifestate in economie si societate.

In etapa initiala, de depasire a stadiului de subdezvoltare economica, sporul natural al populatiei creste, ca rezultat al imbunatatirii nivelului de trai.

Trecerea la stadiul de tara dezvoltata este insotit de urmatoarele fenomene:

- tendinta de scadere a natalitatii, datorita diminuarii fertilitatii feminine in grupa 15-20 de ani, ca urmare a prelungirii duratei de scolarizare;

- amplificarea si diversificarea nevoilor materiale si culturale ale familiei ca urmare a nivelului de trai mai ridicat;

- cresterea participarii femeii la viata economico-sociala.

Un alt fenomen manifestat este scaderea mortalitatii in randul populatiei care compenseaza intr-o anumita masura reducerea natalitatii.

Aceste tendinte, au ca rezultat sporirea longevitatii medii si aparitia fenomenului de imbatranire relativa a populatiei.

In acest context, raportul dintre resursele de munca si populatia totala se reduce. Astfel, populatia activa detine o pondere in scadere, fata de populatia totala, revenindu-i un numar sporit de persoane inactive pentru intretinere.

In analizele macroeconomice, un loc important il reprezinta structura pe grupe de varsta a populatiei. Unul din cele mai importante criterii de structurare a populatiei pe grupe de varste il reprezinta participarea la procesul productiei in functie de care intereseaza grupele de varsta: 0-14 ani, 15-64 de ani, 65 ani si peste.

Grupa de populatie cu varsta intre 15-64 de ani reprezinta baza resurselor de munca, ea asigurand forta de munca necesara desfasurarii activitatii economice.

Structura pe varste a populatiei este determinata atat de evolutia generala a populatiei, cat si de mortalitatea specifica pe grupe de varsta.

Structura pe varste prezinta mari diferentieri in functie de nivelul de dezvoltare economica.

In tarile subdezvoltate, populatia din grupa 0-14 ani are o pondere relativ ridicata, in comparatie cu tarile dezvoltate. Aceasta situatie este avantajoasa pentru tarile slab dezvoltate in perspectiva asigurarii pe viitor a resurselor de munca, insa creeaza probleme in domeniul investitiilor sociale (scolarizarea tinerilor, asigurarea locurilor de munca).

Pentru tarile dezvoltate ponderea mare a populatiei din grupa 15-64 de ani le asigura avantaje imediate, insa ponderea mica a populatiei tinere (cu varsta intre 0-14 ani) va determina in viitor o reducere a populatiei din grupa 15-64 de ani cat si imbatranirea relativa a populatiei, prin cresterea numarului persoanelor cu varsta de peste 65 de ani. Deci, in aceste tari se va manifesta pe viitor tendinta de reducere a resurselor de munca.

Toate aceste aspecte pun in evidenta necesitatea cunoasterii principalelor fenomene demografice a numarului si dinamicii totale si a structurii acesteia. Sistemul informational statistic furnizeaza datele necesare analizelor, prin recensaminte si anchete special organizate in randul populatiei.

Cu ocazia recensamintelor se obtin informatii complete cu privire la numarul si structura populatiei, iar pentru perioada dintre recensaminte, indicatorii populatiei sunt determinati pe baza principalelor fenomene care determina miscarea naturala a populatiei (natalitate, mortalitate) si miscarea sociala a populatiei (nuptialitate, migratie, etc.)

Resursele de munca existente la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca, adica acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale care ii permit sa desfasoare o activitate utila in una din activitatile economiei nationale.

Determinarea resurselor de munca are la baza urmatorii indicatori:

- populatia cuprinsa in limitele varstei legale de munca (PVLM);

- populatie cuprinsa in limitele varstei legale de munca, dar inapte de munca (PIN);

- populatia din afara limitelor varstei legale de munca, dar care lucreaza (PAVLML).

Volumul resurselor de munca (RM) se obtine cu ajutorul relatiei de mai jos folosind indicatorii prezentati anterior:

RM=PVLM-PIN+PAVLML

Tabel 1. Balanta resurselor de munca

Potrivit Balantei fortei de munca in resursele de munca se includ urmatoarele categorii de populatie: populatia apta de munca (PAP) si populatie sub si peste varsta legala de munca dar care lucreaza (PAVLML).

RM=PAP+PAVLML

Populatia apta de munca (PAP) este diferenta dintre numarul total al populatiei in varsta legala de munca (PVLML) si numarul populatiei cuprinse in varsta legala de munca dar inapta de munca (PIN);

PAP=PVLML-PIN

Populatia in varsta de munca cuprinde totalitatea persoanelor a caror varsta este cuprinsa intre varsta legala de intrare si varsta legala de iesire din activitate.

Numarul populatiei in varsta de munca depinde de modul de stabilire a limitelor de varsta intre care se considera ca o persoana poate participa la activitatea sociala.

Limitele de varsta de munca sunt stabilite potrivit legislatiei din fiecare tara. Avand in vedere ca in statisticile nationale limitele de varsta de intrare si/sau de iesire din activitate sunt diferite, in comparatiile internationale se utilizeaza limite standard (15-64).

Limitele varstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica a fiecarei tari. Astfel, in tarile mai putin dezvoltate, limita minima a fortei de munca este mai scazuta, iar tarile dezvoltate din punct de vedere economic limita minima este mai ridicata ca urmare a prelungirii duratei scolarizarii obligatorii. Limita maxima poate sa fie mai ridicata atunci cand durata de viata este mai mare, asa cum este cazul tarilor dezvoltate.

Populatia in varsta de munca, deci si resursele de munca se gasesc sub puternica incidenta a fenomenelor demografice: natalitatea,mortalitatea generala si mortalitatea specifica pe grupe de varsta, evolutia demografica in perioada anterioara, etc.

Numarul populatiei in limitele varstei legale de munca determina in mod hotarator nivelul si structura resurselor de munca.

In Romania pentru masurarea potentialului de munca si identificarea proceselor pe piata muncii se folosesc concomitent doua tipuri de instrumente statistice: balanta si ancheta. Acestea folosesc indicatori cu continut mai mult sau mai putin diferit.

Balanta fortei de munca este elaborata anual pe baza datelor de statistica demografica, a celor din surse administrative si a anchetelor.

Balanta cuprinde un pachet de indicatori statistici interconditionati:

- resursele de munca;

- populatia in varsta de munca;

- populatia ocupata civila;

- somerii;

- populatia activa civila;

- populatia in pregatire profesionala si alte categorii de populatie in varsta de munca.

In Balanta resurselor de munca indicatorii sintetici sunt grupati in indicatori ai resurselor de munca si indicatori ai utilizarii resurselor de munca.

Ancheta trimestriala asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO) este folosita pentru obtinerea datelor privind populatia ocupata pe grupe de varsta, nivel de instruire, grupe de ocupatii, statut profesional si pe activitati ale economiei nationale.

Pentru caracterizarea nivelului resurselor de munca se pot folosi si alti indicatori:

- resursele de munca disponibile (RMD);

- populatia potentiala activa (PPA).

Resursele de munca disponibile (RMD) exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea economico-sociala. Marimea lor se determina scazand din volumul resurselor de munca (RM), populatia in varsta legala de munca cuprinsa in procesul de scolarizare (PS);

RMD=RM-PS

Populatia potential activa (PPA) cuprinde populatia in varsta de 15-64 ani, exprimand intr-o forma generala resursele de munca. Acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale .

Resursele de munca stau la baza determinarii fortei de munca.