Protecția salariatelor care au nascut prin legii speciale

Protecția salariatelor care au nascut prin legii speciale

1. Concediul pre si postnatal

Potrivit prevederilor art. 118 din Legea nr. 19/2000[1], asiguratele au dreptul, pe o perioada de 126 de zile calendaristice, la concediu pentru sarcina și lauzie, perioada in care beneficiaza de indemnizație de maternitate. De aceleași drepturi beneficiaza și femeile care au co nasc in termen de 9 luni de la data pierderii calitații de asigurat. Deși legea nu il definește, in practica, pentru aceasta perioada se utilizeaza noțiunea de concediu de maternitate, datorita faptului ca indemnizația aferenta acestei perioade se numește ,,indemnizație de maternitate". Concediul de maternitate se acorda femeii insarcinate inainte și dupa naștere, in scopul asigurarii bunei evoluții a starii de sanatate a mamei și a copilului. Reglementarea concediului de maternitate are ca obiectiv evitarea depunerii de catre asigurata a unui efort constant prin activitatea desfașurata zi de zi in slujba unui angajator.

Prin urmare, concediul de maternitate este compus din doua concedii distincte: unul pentru sarcina, iar cel de-al doilea pentru lauzie. Cele 126 de zile pot fi luate in doua etape: 63 de zile inainte de naștere și 63 de zile dupa naștere. Concediile pentru sarcina și lauzie se pot compensa intre ele, in funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare. Concediul medical pentru maternitate se acorda, in exclusivitate, pentru sarcina și nu pentru afecțiuni care pot internveni pe parcurdul sarcinii, fara legatura cu aceasta. Potrivit prevederilor lit. B a Anexei nr. 3 la Ordinul ministrului muncii, solidaritații sociale și familiei nr. 399 din 16 iulie 2004 pentru aprobarea instrucțiunilor privind completarea și eliberarea certificatelor de concediu medical pe baza carora se acorda indemnizații asigurațiilor din sistemul asigurarilor sociale de stat, publicat in M.Of., partea I, nr. 714 din 6 august 2004, concediul medical pentru sarcina se acorda din a 63-a zi anterioara datei estimate a nașterii, dar nu mai devreme de 84-a zi anterioara acestei date. În cazul femeii cu handicap concediul medical pentru sarcina, daca solicitanta prezinta certificatul de persona cu handicap, emis potrivit legii. În cazul in care, intre data nașterii și data estimata a nașterii copilului, exista un interval mai mare de 21 de zile calendaristice, asigurata beneficiaza de concediu medical pentru sarcina mai mare de 63 de zile calendaristice. În aceasta situație asigurata nu va putea beneficia, dupa nașterea copilului, de cele 42 de zile calendaristice din concediul medical pentru lauzie, ceea ce conduce la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului numai dupa parcurgerea acestei perioade. Certificatele de concediu medical pentru sarcina se elibereaza pentru cel mult 30 de zile calendaristice, de medicul de familie și/sau de medicul de specialitate obstetica-ginecologie care ia in evidența și urmarește pe parcusul sarcinii gravida, cu anunțarea medicului de familie prin scrisoare medicala. În cazul in care femeia gravida se afla in alta localitate, prelungirea concediului medical pentru sarcina pana la 63 de zile calendaristice se poate face și de medicul de specialitate obstetica-ginecologie din localitatea respectiva, cu anunțarea medicului curant al gravidei prin scrisoare medicala. Certificatul de concediu medical pentru lauzie se elibereaza de medicul de specialitate obsetica-ginecologie din unitatea sanitara unde a nascut femeia, de medicul care a asistat naștera sau de medicul de familie, pentru perioade de maximum 30 de zile calendaristice, iar prelungirea concediului medical se face de medicul de familie care are in urmarire lauza. Potrivit art. 5 din Legea concediului paternal, nr. 210/1999 in cazul decesului mamei copilului in timpul nașterii sau in perioada concediului de lauzie, tatal copilului beneficiaza de restul concediului neefectuat de catre mama.[3] Perioadele sus-menționate se pot compensa intre ele, in funcție de recomandarea medicului curant și de opțiunea persoanei beneficiare. Asigurata care, pana la data nașterii copilului, a beneficiat de concediul medical pentru sarcina pe o perioada mai mica de 63 de zile calendaristice anterioare datei estimate a nașterii sau nu a beneficiat deloc de acest drept este indreptațita sa solicite și sa beneficieze, dupa data nașterii copilului de numarul de zile pana la completarea celor 126 de zile calendaristice, respectiv de numarul maxim de zile prevazut de lege. În cazul in care copilul se naște mort sau moare dupa naștere, in perioada de lauzie, indemnizația de maternitate cuvenita se acorda pe durata concediului medical pentru lauzie .

Concediul postnatal obligatoriu, prevazut la art. 2, lit. G din ordonanța de urgența cuprinde pedioada 42 de zilie calendaristice dupa data nașterii copilului, din timpul concediului de naștere și lauzie, acordat conform prevederilor Legii nr. 19/2000[5] cu modificarile și completarile ulterioare. Perioada concediului postnatal a fost stabilita obligatoriu la 42 de zile deoarece inainte de apariția Legii 577 (din 22 decembrie 2003, publicata in M. Of. nr. 1 din 5 ianuarie 2004, care aproba Ordonanța nr. 9 din 2003, ce modifica Legea 19 privind sistemul public și alte drepturi de asigurari sociale) au existat cazuri in care medicii au acordat toate cele 126 de zile de concediu de maternitate inainte de naștere. În prezent, in cazul apariției unor astfel de cazuri, persoana aflata in aceasta situație nu va primi nici un fel de remnunerare pe perioada concediului postnatal.

Pe perioada concediului postnatal obligatoriu, mama beneficiaza de indemnizație de maternitate, acordata in condițiile Legii nr. 19/2000, cu modificarile și completarile ulterioare, in baza certificatului de concediu medical eliberat conform reglementarilor legale in vigoare. Cuantumul lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din baza de calcul stabilita ca medie a veniturilor lunare realizate in ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical inscrise in certificatul de concediu medical, pe baza carora s-a datorat sau, dupa caz, s-a achitat contribuția individuala de asigurari soiciale in lunile respective, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare.[6] Pentru calculul indemnizațiilor de asigurari sociale se iau in considerare numarul de zile lucratoare pentru care s-a datorat sau, dupa caz, s-a achitat contribuția individuala de asigurari sociale și/sau numarul de zile din perioadele asimilate stagiului de cotizare din lunile din care se constituie baza de calcul. La stabilirea numarului de zile lucratoare din luna in care se acorda dreptul de asigurari sociale se iau in vedere prevederile legale cu privire la zilele de sarbatori legale in care nu se lucreaza. Indemnizația de maternitate se suporta integral din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate,[7] aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 399/2006, cu modificarile ulterioare, reglementeaza concediile si indemnizatiile pentru maternitate, pentru ingrijirea copilului bolnav, precum si cele de risc maternal, enumerate in cadrul art. 2 alin. (1) lit. c)-e). Astfel, potrivit art. 23 alin. (1), asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcina si lauzie, pe o perioada de 126 de zile calendaristice, beneficiind de indemnizatie de maternitate pe perioada respectiva.

De asemenea, conform art. 26 alin. (1), ele au dreptul, la concediu si indemnizatie pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani; durata de acordare a acestei indemnizatii este, potrivit art. 29, de maximum 45 de zile calendaristice pe an pentru un copil.

Concediul de risc maternal

Orice opera de protecție, a mamei și a copilului, trebuie incadrata in principiile moderne ale medicinei sociale.[9] La sfarsitul anului 2003 pentru prima data in țara noastra au fost puse bazele legislative pentru acordarea concediului și indemnizației de risc maternal. Tot ce implica ideea de risc trebuie tratat cu o mai mare grija și necesita o protecție sporita, iar riscul maternal reprezinta un motiv consistent pentru a le fi acordate mamelor drepturi suplimentare. Pe de o parte reglementarile legale adoptate cuprind o mulțime de masuri și condiții cu caracter obligatoriu pe care angajatorii trebuie sa le asigure femeilor gravide, iar pe de alta parte ele se constituie și ca masuri speciale și drepturi de protecție sociala specifice pentru femeile care sunt salariate, se afla in starea de graviditate, sunt mame, lauze sau care alapteaza și care au cetațenie romana sau al unui stat membru al Uniunii Europene sau sunt cetațeni ai altor state cu domiciliul in Romania.

Concediul de risc maternal definit, de art. 2 lit. h din ordonanța de urgența, este concediul pe care poate sa il solicite o salariata care se afla in una dintre situațiile prevazute de art. 2 lit. c-e din ordonanța de urgența, in cazul in care angajatorul, ca urmare a evaluarii riscurilor prezente la locul de munca al salariatei, nu poate din motive justificate in mod obiectiv, sa dispuna masura modificarii condițiilor și/sau programului de munca al acesteiea sau masura repartizarii ei la alt loc de munca, fara riscuri pentru sanatatea sau securitatea sa și/sau a fatului ori a copilului.[11]

Ordonanța de urgența definește categoria persoanelor careia ii este destinata. Astfel, sunt subiecte ale masurilor de protecție speciala:

- salariata gravida, adica femeia care anunța in scris angajatorul asupra starii sale fiziologice de graviditate și anexeaza un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care sa ii ateste aceasta stare;

- salariata care a nascut recent identificata legal cu femeia care și-a reluat activitatea dupa efectuarea concediului de lauzie și solicita angajatorului in scris masurile de protecție prevazute de lege, anexand un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data la care a nascut;

- salariata care alapteaza adica femeia, care la reluarea activitații dupa efectuarea concediului de lauzie, iși alapteaza copilul și anunța angajatorul in scris cu privire la inceputul și sfarșitul prezumat al perioadei de alaptare, anexand documente medicale eliberate de medicul de familie in acest sens. Salariatele menționate mai sus au obligația de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care sa le ateste starea.

În cazul in care o salariata se afla in una dintre situațiile menționate mai sus și desfașoara la locul de munca o activitate care prezinta riscuri pentru sanatatea sau securitatea sa ori cau repercusiuni asupra sarcinii și alaptarii, angajatorul este obligat sa il modifice in mod corespunzator condițiile și/sau orarul de munca ori, daca nu este posibil, sa o repartizeze la alt loc de munca fara riscuri pentru sanatatea sau securitatea sa, conform recomandarii medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.

Daca angajatorul, din motive justificate in mod obiectiv, nu poate sa indeplineasca aceasta obligație, salariatele respective au dreptul la concediu de risc maternal, dupa cum urmeaza:

a) inainte de data solicitarii concediului de maternitate, stabilit potrivit reglementarilor legale privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale, salariatele gravide;

b) dupa data revenirii din concediul postnatal obligatoriu, salariatele care au nascut recent și salariatele care alapteaza, in cazul in care nu solicita concediul și indemnizația pentru creșterea și ingrijirea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la 3 ani.

Concediul de risc maternal se acorda salariatelor gravide inainte de solicitarea concediului de maternitate, acesta se poate acorda, in intregime sau fracționat, pe o perioada ce nu poate depași 120 de zile, de catre medicul de familie sau de catre medicul specialist. Acesta va elibera in acest sens un certificat medical. Eliberarea certificatului medical se va face in condițiile in care salariata s-a prezentat la consultațiile prenatale și postnatale, conform normelor Ministerului de Sanatații.

Este foarte important de reținut ca acest concediu nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevazute de legislația privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale. (art. 10 din OUG nr. 96/2003).

Concediul si indemnizația de risc maternal se acorda, conform art. 31 din Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurari sociale de sanatate,   fara condiție de stagiu de cotizare.

Indemnizația de risc maternal se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat și are un cuantum care este egal cu 75% din media veniturilor lunare realizate in cele 10 luni anterioare solicitarii, pe baza carora s-a achitat contribuția de asigurari sociale de stat.

Exista posibilitatea intregirii perioadei de 10 luni anterioare solicitarii, atunci cand nu este indeplinita condiția realizarii de venituri pe o asemenea durata, prin raportarea la salariu minim pe economie, corespunzator perioadei creditate. Concediul și indemnizația de risc maternal se acorda, conform art. 31 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurari sociale de sanatate, fara condiție de stagiu de cotizare. Indemnizația de risc maternal se platește salariatei lunar de catre angajator cel mai tarziu odata cu lichidarea drepturilor salariale pe luna in care se acorda concediul de risc maternal. (art. 11 din O.U.G. nr. 96/2003).

Acordarea concediului de risc marternal, in condițiile impuse de O.U.G. nr. 96/2003, așa cum a fost ea aprobata prin legea 25/2004, presupune producerea urmatoarelor efecte in cadrul relațiilor de munca dintre angajator și salariata gravida, cea care a nascut recent și salariata care alapteaza:

- suspendarea contractului individual de munca din inițiativa salariatului pe toata durata concediului de risc maternal. În acest context, concediul de risc maternal se alatura cazurilor de suspendare a contractului individual de munca din inițiativa salariatului prevazute de art. 51 din Codul muncii.

- pe durata concediului salariata are dreptul la indemnizație de risc maternal, care se suporta din bugetul asigurarilor sociale;

- durata concediul de risc maternal reprezinta perioada asimilata stagiului de asigurare;

- in condițiile in care s-a solicitat și s-a acordat concediul de risc maternal, salariata nu mai poate solicita concediul și indemnizația pentru creșterea și ingrijirea copilului pana la implinirea varstei de doi ani, sau, in cazul copilului cu handicap, pana la 3 ani.[13]

Concediul de risc maternal nu poate depași 120 de zile și va fi acordat in funcție de situația specifica a salariatei:

- În situația femeii gravide, salariata poate beneficia de acest tip de concediu in urmatoarele condiții: inainte de concediul de maternitate, respectiv inainte cu cele 63 de zile de nașterea copilului; daca solicia dispensa pentru consultații prenatale care nu se pot efectua decat in timpul programului de lucru, cu condiția ca acestea sa nu depașeasca 16 ore pe luna; reducerea cu 25% a duratei normale de lucru daca nu poate indeplini durata norma de munca;

- În situația in care salariata a nascut recent, poate cere concediul de risc maternal daca au trecut minim 42 de zile calendaristice de la naștere și nu a solicitat concediul și indemnizația pentru creșterea copilului pana la implinirea varstei de doi ani. De asemenea, ea mai poate beneficia de anumite facilitați la locul de munca, ca de exemplu doua pauze de alaptare de cate o ora fiecare in timpul programului de lucru sau reducerea duratei normale de lucru cu doua ore zilnic;

- În situații speciale, ca de exemplu munca de noapte sau in condiții insalubre sau greu de suportat salariata insarcinata sau in perioada de alaptare va trebui transferata la un alt loc de munca unde timpul de lucru este ziua și in condiții normale, menținandu-i-se salariul de baza brut lunar.

Evaluarea riscurilor prevazuta de ordonanța de urgența este de natura particulara, in raport cu evaluarea care se realizeaza in cazul oricarui salariat aflat la același loc de munca.

Concediu pentru creșterea și ingrijirea copilului

Concediul pentru creșterea și ingrijirea copilului reprezinta concediul acordat, la cerere, oricaruia dintre parinți pentru creșterea și ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani.

Indemnizația pentru creșterea și ingrijirea copilului constituie o alta forma de sprijin banesc ce se acorda mamelor salariate. Acest tip de indemnizație se acorda, la cerere, in contiunarea indemnizației in caz de matenitate sau oricand pentru ingrijirea copilului, pana cand acesta implinește varsta de doi ani. Pana la 31 decembrie 2003, cuantumul indemnizației reprezinta 85% din media veniturilor lunare din ultimele șase luni, pe baza carora s-a stabilit contribuția individuala de asigurari sociale in lunile respective. Începand cu 1 ianuarie 2004, ea se acorda pentru persoanele care au indeplinit condiția de a avea cel puțin zece luni stagiu de cotizare realizat in ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului. Pentru femelile care nasc dupa aceasta data, indemnizația era in cuantum fix de 85% din salariul mediu brut lunar prognozat pentru anul urmator, prevazut de Legea bugetului de asigurari. Datorita dificultaților de susținere a masurilor de protecție sociala platite din bugetetul de stat, in anul 2010, prin Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificarile și completarile ulterioare, in scopul menținerii totuși a Acordarii unor drepturi, s-a reglementat diminuarea cuantrumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%.

În vederea eficientizarii programului de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de inserție lunar, acesta a fost reanalizat tinandu-se cont de durata de acordare și de principiile de finanțare din alte state membre ale UE care au indemnizații similare. Situația economica actuala impune utilizarea eficienta a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea plații indemnizației pentru creșterea copilului sau, dupa caz, a stimulentului de inserție lunar, rezultand necesitatea regandirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al condițiilor de eligibilitate, precum și al cuantumurilor acordate.

OUG 111/2010[14] reglementeaza drepturile care se acorda persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 ianuarie 2011.

Art .2: (1) Începand cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activitați independente, venituri din activitații agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 573/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile și completarile ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia opțional de urmatoarele drepturi:

a) concediu pentru creșterea copilului in varsta de pana la un an, precum și de o indemnizație lunara;

b) concediu pentru creșterea copilului in varsta de pana la 2 ani, precum și de o indemnizație lunara.

(2) Indemnizația lunara prevazuta la alin. (1) lit. a) se stabiliște in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi mai mica de 600 lei și nici mai mare de 3400 lei lunara.

Pentru copilul cu handicap concediul pentru cresterea copilului se acorda pana la implinirea de catre acesta a varstei de 3 ani. De aceasta indemnizație beneficiaza și mamele care infiaza sau adopta copii, au fost numite tutore, au copii incredințați spre creștere și educare sau primiți in plasament familial, pana la implinirea de catre copii a varstei de doi ani.

Potrivit art. 5 alin. 1 cuantumul indemnizaților lunare se majoreaza cu 600 lei pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleți sau multipleți, incepand cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.

Totodata, potrivit art. 213 alin. (2) lit.c) din Legea nr. 95/2005 privind reforma in domeniul sanatatii[15], cu modificarile si completarile ulterioare, sunt asigurate persoanele aflate in concediu pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, pe durata cat se afla in aceasta situatie, cu plata contributiei din alte surse, in conditiile legii.

Prin O.U.G. nr. 124/2011 se introduce o modalitate de calcul unitara se stabilește ca toate prestațiile sociale sa se raporteze la un indicator social de referința (ISR). Astfel, raportarea la ISR nu scade cuantumul prestațiilor (indemnizație pentru creștera copilului, stimulant de iserție, alocație de stat pentru copil), iar in prezent valorarea ISR a fost stabilita la 500 de lei.

Stimulentul de inserție este suma de bani pe care o acorda statul persoanei care incepe sa realizeze venituri impozabile inainte de expirarea concediului pentru creșterea copilului.

Conform art. 7 persoanele care au optat sa beneficieze de concediul in pentru creștera copilului in varsta de pana la un an precum și de o indemnizație lunara au dreptul la un stimulent de inserție in cuantum lunar de 500 lei pentru perioada ramasa pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani.

Conform art. 25 din O.U.G. 111/2010, este interzis angajatorului sa inceteze raporturile de munca sau de serviciu in cazul salariatei/salariatului care se afla in plata stimulentului de inserție. Se cunoaște, de asemenea, ca angajatul revenit din C.C.C., nu poate fi concediat pe o perioada de pana la 6 luni, perioada consderata de acomodare. Plata stimulentului de inserție inceteaza cu ziua urmatoare celei in care: copilul a implinit varsta de 2 ani, respective 3 ani in cazul copilului cu handicap, beneficiarul nu mai realizeaza venituri supuse impozitului și nici nu se afla in C.C.C., a avut loc decesul copilului.

Calculul și plata indemnizațiilor de asigurari sociale se fac pe baza certificatului medical eliberat in condițiile legii, care constituie ordin de plata, sau, dupa caz, pe baza cererii, insoțita de documentele doveditoare.

Perioada concediului de creștere și ingrijire a copilului se adauga la vechime in munca, dar și la perioada asimilata stagiului de cotizare in sistemul asigurarilor sociale.

Din cele aratate, rezulta ca Romania dispune in prezent de un sistem coerent, modern și aliniat exigențelor aquis-ului comunitar.