Tehnici de ancheta

Tehnici de ancheta

Ancheta, ca metoda specifica stiintelor socioumane, presupune un schimb de informatii, mai exact, o comunicare intre cercetator si anumite "elemente" (indivizi umani) ale "realitatii sociale" investigate, primul fiind cel care, prin intermediul chestionarului, provoaca un comportament verbal din partea celor din urma. Transmiterea informatiei de la persoanele chestionate spre cercetator se poate realiza, in principiu, prin doua modalitati fundamental diferite atat prin actul de comportament pe care-l presupun cat si prin inducerea unor probleme metodologice specifice, a caror cunoastere este esentiala pentru ca rezultatele anchetei sa nu fie afectate. Este vorba de calea orala de comunicare si de cea prin scris. In primul caz vom avea de a face cu ancheta orala sau directa (in sensul ca mesajul este transmis direct receptorului); in cel de al doilea vom vorbi de ancheta in scris sau indirecta sau de ancheta prin autocompletarea (autoadministrarea) chestionarului. Cum se intelege, ancheta orala presupune ca subiectilor sa le fie citite, pe rand, intrebarile din chestionar, la care acestia dau raspunsuri orale, raspunsuri ce sunt inregistrate de persoanele care efectueaza ancheta in teren, asa-numitii operatori de ancheta. In ancheta in scris, comunicarea este indirecta, in sensul ca subiectul citeste el insusi intrebarile din chestionar si raspunde la ele fara a se angaja un proces direct de comunicare cu persoana care-i inmaneaza instrumentul de cercetare. este limpede ca o relatie implicata de ancheta directa faciliteaza comunicarea, dar, in acelasi timp, ea creaza un element nou, suplimentar al mediului social in care omul se gaseste si reactioneaza. Reactiile individului uman la acelasi stimul (intrebare) pot fi foarte diferite dupa cum el se gaseste fata in fata cu un operator care-i pune intrebarea, se afla la capatul unei linii telefonice sau se gaseste singur cu o foaie de hartie in fata. De aceea, trebuie cumpanita bine alegerea tehnicii adecvate, in functie de scopul cercetarii. Mai mult, intregul design al anchetei va depinde de tehnica aleasa.

Etape comune tuturor tipurilor de ancheta

1.Etape preliminare

1.Pregatirea intelectuala

a)         Ideea de ancheta. O ancheta poate face parte dintr-un plan de cercetare mai larg, dintr-o problema imediata ( ex. situatia muncitorilor straini) sau din nevoia de informare urgenta( ancheta de opinie politica, studiul de piata.).

In privinta domeniilor explorate, un factor inportant il constituie curiozitatea cercetatorului, gusturile personale, sistemul sau de valori, pe scurt elementele foarte subiective, care cel putin in domeniul stiintelor sociale risca sa orienteze si sa influenteze interpretarea anchetei. Este deci necesar ca cercetatorul sa fie el insusi constient de motivul care il incita sa faca o ancheta.

Pe de alta parte, fara sa mai vorbim de finantare, putem spune ca originea anchetei( comanda privata sau guvernamentala) influenteaza derularea acesteia.

b)        Obiectivul anchetei. Precizarea obiectivului este etapa esentiala a anchetei, aceea de care vor depinde toate demersurile ulterioare. Alegerea scopului determina in acelasi timp populatia care va fi studiata( un esantion reprezentativ dintr- un grup mare sau din contra, totalitatea dintr-un grup restrans) si mijloacele cercetarii, tehnicile folosite( interviuri, teste, observarea grupului, studiul documentelor.). Ideea anchetei presupune existenta unor probleme iar obiectivul anchetei cere ca acestea sa fie formulate.

c)     Construirea obiectivului.

d)        Criteriile de retinut si definitiile. Necesitatea de a preciza obiectivul este in general prost inteleasa de cercetatorii fara experienta care se multumesc deseori sa indice ideea anchetei atunci cand definitia chiar provizorie, este indispensabila.

Sa presupunem ca o organizatie de ajutor social se intereseaza se problema conditiilor de trai ale oamenilor in varsta. Avem o idee de ancheta dar pentru a face un plan e necesar sa definim subiectul studiului si scopul. Trebuie precizat ce intelegem prin: oameni in varsta, conditii de trai( venituri, cheltuieli locuinte, hrana, genul de viata, relatii familiare, comportament.) Mai trebuie stabilita zona de studiat: rurala, urbana, o comparatie intre cele doua.

In cazul unei anchete de tip calitativ, cercetatorul trebuie, dupa ce a precizat obiectivul, sa tina cont de imperativul masurii, pentru a prevedea factorii influenti si a determina variabilele accesibile si masurabilele in functie de scopul propus.

e)         Limitele anchetei. Construirea unui esantion limiteaza populatia de studiat cand este cazul unui sondaj. Precizarea obiectivului cercetarii inseamna determinarea a ceea ce vrem sa fie descris sau masurat, definirea a cees ce retinem dar si inlaturarea unui anumit numar de probleme, adica stabilirea limitelor anchetei. Trebuie de asemenea stabilit un echilibru intre posibilitatile materiale( timp, bani, personal, materiale) ale anchetei si necesitatea de a-I da o anvergura suficienta pentru ca rezultatele sa fie semnificative.

f)         Necesitatea emiterii unor ipoteze verificabile in vederea obtinerii unor rezultate generalizabile. Posibilitatea verificarii ipotezelor emise plecand de la fapte observate este o caracteristica a oricarui demers stiintific. Ea separa de exemplu, in stiintele politice, descrierea jurnalistica sau reportajul de ancheta veritabila. Anchetatorul experimentat se situeaza mereu la un nivel dublu: studiul cazului particular, individual, dar inlocuit intr-un context general.

g)        Alegerea si numarul variabilelor Pentru ca ipoteza sa fie verificabila trebuie ca variabilele studiate sa fie in numar suficient si ca cele mai importante dintre ele sa fie retinute. Variabila nu a doar un factor care actioneaza in timpul anchetei, este un factor care se modifica in functie de ceilalti si chiar aceste fluctuatii constituie obiectul cercetarii.

Variabila dependenta este aceea careia cercetatorul incearca sa-I explice variatiunile, de exemplu esecurile la examen. Variabila independenta este aceea a carei influenta asupra variabilei dependente se incearca a fi masurata si inteleasa. Dificultatea consta deseori in izolarea factorilor de influenta.( tip de teste, corectura, materii, varsta).

Atunci cand ancheta proiectata se adreseaza unui domeniu deja observat, este mai usor sa emitem ipoteze. Este vorba mai ales de verificare. Insa cand ancheta are un domeniu de aplicare nou, ea va fi mai ales descriptiva, va acumula materiale pe baza carora se vor sugera ipoteze sau noi directii de cercetare. Tipurile de ancheta difera in ceea ce priveste gradul de previziune si de precizie.

Ceea ce este important este nu sa fi prevazut totul ci sa fi tinut cont de imprevizibil pentru a putea, in cursul anchetei sa restrangem sau sa dezvoltam studiul anumitor factori.

h)        Pre-ancheta.Consta in a incerca pe un esantion redus instrumentele( chestionare, analiza documentelor). Daca exista indoieli in privinta unei tehnici, se poate explora intr-o maniera limitata problema de studiat, inainte chiar de a preciza definitiv obiectivele.

i)          Rolul pregatirii anterioare si al bibliografiei. Un spirit nepregatit va fi mai liber in emiterea ipotezelor, dar riscul de a reincepe un lucru deja facut sau de a neglija sursele utile pare de asemenea important. Se pare ca in momentul in care e precizat obiectivul, este prudent sa luam cunostinta de bibliografie, fie de aceeasi problema tratata in alte locuri, fie despre probleme diferite, dar studiate in acelasi loc si care pot sugera date similare.

j)          Rolul documentelor este de a completa, rectifica si sprijini ipotezele sugerate de tehnicile active. O reflectie asupra documentelor poate ajuta sa explicam interpretarea pe care indivizii in cauza o acorda in legatura cu o situatie traita.

2. Chestiuni practice

a)   Informarea Este necesar sa ne informam de la cei ce cunosc mediul sau problema, e recomandabil sa nu ne limitam la cateva personalitati oficiale, intervievand si pe cei susceptibili de a avea puncte de vedere diferite ( unii au norocul de a descoperi persoana informata sau documentul important). Nu trebuie sa existe in aceste cazuri idei preconcepute. O stare de spirit libera trebuie sa ghideze cautarea informatiilor.

b)   Recomandatiile Cercetatorii trebuie sa aiba grija sa nu apara ca reprezentantul unei clase sau a unui grup social. El este reprezentantul stiintei.

c)   Autorizatiile si informatiile O autorizatie patronala in cazul unei anchete intr-un atelier nu e suficienta intrucat, pentru a nu apare suspect muncitorilor, el trebuie sa obtina acordul si suportul cadrelor sindicale.Anchetatorul trebuie sa fie constient de faptul ca munca sa il conduce deseori la a interveni in intimitatea anchetatilor. El trebuie sa ia in consideratie consecintele acestei interventii si sa reduca efectele traumatizante.

Ceea ce este comun tuturor tipurilor de ancheta este spiritul de prudenta, de respect pentru celalalt si de informare.

3. Bugetul anchetei

a)     Originea fondurilor Problema finantarii are o influenta capitala asupra anchetei fiindca ea o conditioneaza si o limiteaza. O ancheta ia cel putin dublul bugetului prevazut si triplul timpului prevazut.

b)            Diferite tipuri de buget. Costul unei cercetari depinde de dimensiunea zonei de acoperit, de numarul variabilelor de studiat si de tehnica folosita pentru a o face.

c) Cauzele depasirii bugetului prevazut provin din dificultatea stabilirii previziunilor. J. Marcus-Steiff, sociolog, spunea: ' Practicianul trebuie sa fie vanzator pentru a obtine un contract, cercetator pentru a efectua studiul stiintific, pedagog pentru a explica rezultatele si diplomat pentru a face ca acestea sa fie acceptate.' Supus celor care-l finanteaza, cercetatorul depinde de acestia si in ceea ce priveste timpul.

Punctul de vedere al cercetatorului, preocupat de aspectul stiintific al cercetarii si cel al utilizatorului, preocupat sa obtina la un pret cat mai mic o solutie rapida la dificultatile sale, sunt diferite si pun problema coordonarii si a unui compromis delicat.

2. Etapele terminale ale cercetarii

1.Analiza si interpretarea rezultatelor anchetei cere cea mai mare competenta, rigoare si intuitie. Stadiu delicat, este cel mai dificil de tratat in termeni abstracti si generali caci nu exista 2 anchete ale caror rezultate pot fi analizate in acelasi fel. Doua idei sunt esentiale:

-pe plan tehnic interdependenta etapelor cercetarii

pe plan metodologic analiza si interpretarea rezultatelor depinde de aplicarea riguroasa a metodei stiintifice dar si de inteligenta, experienta, imaginatia si intuitia cercetatorului.

a)     Ancheta de tip calitativ

Datele de tip calitativ ridica noi probleme

Datele de tip calitativ pun in vedere fapte care revela fenomene mai importante si uneori inaccesibile in mod direct. Analiza calitativa a rezultatelor cere, pe de o parte sa fie facute observatii interesante dar pe de alta parte cere si reflectia asupra semnificatiei lor. Aceste observatii pot viza obiceiuri, fapte gesturi, comportamente si chiar cuvinte.

Datele de tip calitativ sugereaza corelatii sau procese. Pot apare concordante intre un numar mic de variabile sau raporturi cauza-efect.

Datele de tip calitativ sugereaza o idee centrala. Analiza observatiilor calitative permite nu numai emiterea unor ipoteze precise in lagatura cu raporturile cauza-efect, dar si propunerea unor explicatii mai generale, uneori sub forma unor teorii limitate.

b)    Ancheta de tip cantitativ.

Prezentarea statistica.

E vorba de o prezentare cantificata a rezultatelor, o simpla descriere statistica: distributia varstelor, procentajul unui anumit tip de profesie etc.

Cand este vorba de anchete care au ca scop de a atribui unei populatii mai vaste rezultate obtinute pe un esantion, problemele sunt exclusiv statistice( in ce conditii extensia e justa si legitima, neutralizarea erorilor obtinute pe un esantion). Deci generalizarea trebuie facuta in mod prudent. Notiunea de caracter tip nu e suficient de completa pentru a permite generalizari sigure.

In ceea ce priveste erorile, cand declaram, comparand 2 esantioane ca diferenta nu e 'in mod statistic semnificativa' inseamna ca ea se datoreaza hazardului in compozitia esantionului. Cum aceste erori sunt legate de dimensiunea esantionului. odata cu marirea acestuia riscul diferentei creste tinzand sa devina 'statistic semnificativa.

Analiza secundara si corelatiile multiple.

R.K. Merton si P. Lazarsfeld( 1950) disting intre analiza primara si analiza secundara. In prima, cea mai simpla, variabilele privesc o singura ipoteza, prevazuta inainte. Verificarea acesteia implica faptul ca materialele culese indica daca variabilele observate merg in sens opus.

Analiza primara e bazata pe reguli bine stabilite si se deruleaza in functie de obiectivul initial al anchetei. Analiza secundara e supusa unor indicatii mai putin cunoscute, mai putin precise si mult mai variate. Ea se caracterizeaza prin cautarea semnificatiilor, a interpretarilor materialelor cantificate culese intr-o optica mai larga.

Pentru ca analiza secundara sa fie posibila, trebuie ca datele interesante sa fie culese, adica cercetatorul sa nu se limitete sa acumuleze numai materialele legate strans de o ipoteza prematura. Acumularea datelor, stocarea lor prin tehnicile moderne permit o utilizare crescanda a analizei secundare.

Corelatiile

Cautarea corelatiilor, a regularitatilor sau chiar a cauzalitatii la nivelul analizei rezultatelor seamana cu ezperimentarea de tip ex post facto

(descoperire posterioara). In masura in care avem elemente cantificate pe care vrem sa le interpretam, tablourile cu doua intrari fac sa apara relatiile intre factori. Analiza multivariata are drept scop izolarea factorilor. Durkheim a dat un exmplu simplu in legatura cu sinuciderea, izoland factorii unul dupa altul: sex religie, stare civila, pentru a le verifica influenta.

P. Lazarsfeld( 1951) propune chiar tablouri cu trei intrari, care permit sa verificam daca un factor presupus inoperant este intr-adevar asa sau daca e legat de ceea ce vrem sa masuram. Putem constata o relatie intre satisfactia la locul de munca si nivelul de calificare. Ne putem intreba daca un alt factor, salariul, legat de nivelul de calificare, nu are si el importanta sa. Se pare ca in analiza secundara, descoperirea relatiei cauzale se loveste cel mai des de doua dificultati: eliminarea variabilelor si situarea in timp a aparitiei variabilelor, caci relatia cauza-efect presupune, evident, anterioritatea cauzei.

2. Efectele anchetei Ancheta nu e niciodata un lucru indiferent. Ea face mereu mai mult sau mai putin ca oamenii sa reactioneze. In general adresarea intrebarilor il face sa gandeasca pe cel care raspunde. Ancheta poate tulbura sau cristaliza opinia celor anchetati, dar cunoasterea rezultatelor poate fi si mai exploziva.

Se numeste feed-back reactiile mediului anchetat, constientizarea problemelor atunci cand rezultatele anchetei sunt comunicate. Aceste reactii sunt uneori in mod deliberat folosite pentru a obtine modificari de atitudine si constituie elemente active ale interventiei psihosociologice.

3.Proprietatea, publicarea si prezentarea rezultatelor anchetei.

a)     Proprietatea rezultatelor anchetei

Libertatea investigarii Faptul de a fi platit ancheta da tot dreptul asupra rezultatelor investigarii? Cercetarile finantate de organismele straine nu pot uneori sa imbrace un aspect de spionaj politic sau sociologic? Deontologia cercetarii n-a luat inca pozitie asupra acestui aspect.

Limitele dreptului de utilizare a rezultatului Proprietatea datelor culese da dreptul de a pastra rezultatele secrete sau de a le publica, niciodata de a le folosi intr-o maniara tendentioasa.

b)    Publicarea anchetei

In general cercetatorul responsabil de o ancheta doreste sa-i fie cunoscute rezultatele. O problema importanta e aceea a intervalului de timp intre sfarsitul anchetei si aparitia acesteia.

Rezumatul anchetei Spiritul in care trebuie conceput rezultatul anchetei este in functie de tipul de cercetare efectuata dar mai ales de publicul caruia i se adreseaza, de nivelul sau de cunostinte, de aspectul problemei care il intereseaza. Cititorii rezumatului anchetei pot fi impartiti in trei grupe:

oamenii de stiinta( chiar daca nu in domeniul respectiv)

publicul( cei care nu au cunostinte tehnice)

utilizatorii( cei care au comandat ancheta intr-un scop practic)

Nu exista reguli sau retete pentru elaborarea raportului anchetei. Este mai intai indispensabila prezentarea clara si precisa a obiectivului anchetei pentru ca acesta este esential.

In ceea ce priveste rezultatele este mai bine sa fim modesti si sa nu generalizam in mod excesiv. Este folositor totusi sa prezentam concluziile, sa indicam care poate fi prelungirea anchetei in plan practic si sa semnalam catre ce noi cercetari este permisa orientarea.

Trebuie sa precizam si limitele muncii efectuate, atat in ceea ce priveste scopul dar si mijloacele de care dispunem, numarul anchetatorilor, calificarea lor.

Metodologia Natura anchetei si importanta pe care cercetatorul o acorda problemelor respective il vor duce la conceperea unei expuneri metodologice mai mult sau mai putin completa. Doua atitudini sunt posibile: expunerea catre cititor a tuturor demersurilor, detaliilor, modului de a proceda. sau a sacrifica partea metodica in mod total sau partial.

Intr-o ancheta de experimentare partea metodica trebuie sa fie foarte completa. O lucrare destinata publicului se va multumi, din contra, sa indice in mod rapid felul in care au fost culese materialele. O formula comoda este de a pune in anexa partile tehnice.

Informatiile metodologice sunt utile pe plan stiintific, ca garantie a validitatii anchetei, dar sunt si mai interesante si indispensabile ca experienta metodologica.

Limbajul O problema importanta e cea a limbajului si nu numai cea a stilului. Uneori este indispensabila pentru a acoperi noi concepte, crearea neologismelor sau folosirea unor cuvinte straine. Insa este ingrijorator ca, sub pretextul tehnicitatii, sa se creeze confuzie. Este deci de dorit sa se scrie intr-o maniera simpla si clara.

Limba si stilul depind apoi si de tipul de ancheta si de publicul caruia aceasta i se adreseaza.

Utilizatorii Rapoartele sunt scrise pentru utilizatori. Trebuie sa se tina cont de diferenta de puncte de vedere intre cercetatori si utilizatori.Primul trebuie sa omita detaliile tehnice sau teoretice ale cercetarii sau sa le includa intr-un text aparte.

Trebuie sa se aiba in vedere si vulgarizarea rezumatelor anchetei de catre ziare care le pot folosi intr-o maniera mai mult sau mai putin partizana. De aceea este de dorit ca responsabilul anchetei sa poata controla rezultatele acesteia.

a. Ancheta orala sau directa

Este tehnica de ancheta cea mai des folosita sau, mai exact, cea mai des folosita in anchetele cu mare audienta la public (anchete electorale, sondaje ad hoc sau probleme sociale de interes general etc.), adica acele ale caror rezultate sunt prezentate si comentate de mijloacele de informare in masa. Avantajele dar si dezavantajele anchetei directe provin din situatia de interactiune dintre persoana care chestioneaza si cea chestionata.

Tehnica anchetei orale imbraca doua variante principale de realizare:

ancheta fata in fata si

ancheta prin telefon

Prima forma se realizeaza fie la domiciliu, fie la locul de munca (pentru persoanele ocupate) sau in scoli, facultati (pentru elevi si studenti), pe strada sau la iesirea de la manifestari colective: spectacole, concerte, meciuri etc.

Alegerea uneia sau alteia dintre posibilitatile enumerate mai sus depinde de: populatia vizata de cercetare, de procedura de esantionare, de tematica cercetarii, de mijloacele materiale si umane avute la dispozitie de cercetator. Exceptand anchetele a caror tematica impune in mod obligatoriu alegerea unor categorii restranse de persoane, definite in genere prin participarea lor la anumite activitati (elevi sau studenti, muncitori sau alti salariati ai unor intreprinderi si institutii, spectatorii unei manifestari culturale etc.), in cea mai mare parte a cazurilor se utilizeaza ancheta prin vizita operatorilor la domiciliul persoanei anchetate, aceasta forma avand o serie de avantaje ce nu sunt deloc de neglijat.

Ancheta la domiciliu se impune foarte adesea din motive ce tin de procedura de esantionare, care porneste pentru a ajunge la indivizii umani ce vor fi anchetati, de la locuinta (gospodaria) acestora. Pentru alegerea esantioanelor carora li se pot aplica legitatile statistico-probabilistice este nevoie ca fiecare unitate a "populatiei statistice" sa poata fi identificata (sa aiba o probabilitate calculabila de a intra in esantion). Deficientele in inregistrarea curenta a situatiei fiecarui individ uman fac mult mai usoara identificarea locuintelor, de pe un anumit areal, in care traiesc grupurile familiale si abia apoi, prin discutia cu un membru al familiei sau gospodariei, se poate trece la alegerea individului potrivit, in conformitate cu regulile de selectie adoptate. E clar ca acest procedeu ne obliga, aproape intotdeauna, sa sunam la usa locuintelor in care speram sa gasim indivizi cu care vom sta de vorba.

Ancheta orala este preferabila atunci cand chestionarul de aplicat este relativ lung. Pe strada sau la iesirea de la spectacol, omul nu poate fi abordat pentru o discutie ce ar putea dura mai mult de 3-5 minute, dat fiind ca oamenii sunt grabiti si nu au, in astfel de circumstante, disponibilitatea de a raspunde la un set lung de intrebari; nici operatorul nu poate manevra in asemenea conditii chestionare prea lungi si cu modalitati mai sofisticate de inregistrare a raspunsurilor. Nici la locul de munca si in timpul muncii situatia nu este mai buna, din punctul de vedere al timpului avut la dispozitie. La domiciliu, chiar daca e necesara o reprogramare a vizitei, operatorii nu intampina dificultati serioase in realizarea unor intrevederi cu o durata de pana la 30-40 minute sau chiar mai lungi.

Calitatea rezultatelor este, probabil, cea mai buna in aceasta varianta tehnica a anchetei. Discutand cu omul in casa lui, dupa ce acesta a avut amabilitatea sa te pofteasca inauntru si sa accepte dialogul, aflandu-se deci in mediul sau obisnuit de viata si simtindu-se oarecum "stapan pe situatie", subiectul este mai putin stresat decat in alte imprejurari. In comparatie cu ancheta prin telefon, avem aici avantajul de a ne gasi fata in fata cu cel cu care discutam, fiindu-ne deci mai usor sa-i observam si sa-i controlam reactiile, sa ne dam seama daca ascunde ceva sau chiar daca este cel care sustine ca este. Ancheta aceasta poate fi coroborata cu observatia directa, ceea ce constituie un mare avantaj atunci cand tema cercetarii impune culegerea unor informatii marunte dar foarte numeroase cum ar fi cele ce privesc modul de trai al persoanei chestionate. Cand ne intereseaza opiniile, atitudinile, scopurile, motivatiile sau alte elemente ce tin de trairile subiectului, de universul sau interior, o discutie fata in fata realizata la locuinta celui chestionat ne conduce la rezultate superioare celor obtinute in alte situatii.

Se apreciaza in majoritatea lucrarilor metodologice ca ancheta directa, fata in fata, deci inclusiv cea la domiciliu, este cel mai putin afectata de fenomenul de nonraspuns. Nonraspuns inseamna si refuzul de a fi primit in casa pentru realizarea chestionarii si evitarea raspunsurilor la anumite intrebari din chestionar si imposibilitatea gasirii unei persoane alese in esantion intr-un timp dat si cu eforturi rezonabile etc. Ancheta orala la domiciliu inlatura practic nonraspunsurile partiale (refuzul de a raspunde la unele intrebari sau parti din chestionar), indeosebi datorita presiunii psihice pe care o exercita prezenta operatorului sau capacitatii acestuia de a crea o relatie de incredere cu subiectul. In general, in anchetele orale ponderea nonraspunsurilor este mai redusa decat in cele in scris.

Madeleine Graviz (1986) considera ca, in general, succesul anchetei - din punctul de vedere al proportiei mari a persoanelor ce accepta sa raspunda - ar putea fi explicat pe baza a trei factori principali, dintre care ultimul joaca un rol efectiv in favoarea celei directe si, in speta, a celei fata in fata la domiciliu:

a. Reflexul de politete. Este greu sa refuzi sa-i vorbesti cuiva care ti se adreseaza politicos, te roaga sa-l ajuti in realizarea muncii pe care o are de indeplinit, care a batut drumul pana la usa ta.

b. Dorinta de influentare. Cu cat subiectului i se sadeste o convingere mai puternica asupra faptului ca prin raspunsurile sale va putea contribui la schimbarea unor situatii, la ameliorarea unor stari de lucruri care-l privesc direct, el va fi dispus intr-o masura mai mare sa se angajeze in discutie si sa te invite in casa.

c. Nevoia de a vorbi. Nevoia de comunicare, de a te face inteles de catre celalalt, este una dintre nevoile de baza ale omului, dar realizarea ei, in anumite privinte, a fost drastic limitata de societatea moderna, prin izolarea individului si scoaterea de sub influenta grupului comunitar caruia ii apartine.

b. Ancheta indirecta (in scris sau prin autoadministrarea chestionarului)

Exista si aici mai multe varinte de realizare a acestei tehnici insa manualele de specialitate insista asupra uneia singure: ancheta prin posta (sau "chestionarul postal", expresie utilizata de cei ce nu vor sa foloseasca termenul de ancheta). Motivele pentru care se evidentiaza mai ales acest procedeu tin nu doar de frecventa cu care ea se utilizeaza sau de gradul mare de diversitate a problemelor ce pot fi abordate (comparativ cu altele), dar probabil si de faptul ca aceasta este tehnica ce presupune o comunicare la cea mai mare "distanta", in sensul ca aici cercetatorul si cel anchetat nu vin deloc in contact direct, fiind deci forma cea mai indepartata de ancheta orala.

Daca incercam sa urmarim care sunt modalitatile de realizare a anchetei indirecte, vom observa imediat ca deosebirea fata de ancheta orala nu este intotdeauna foarte rigida, asa cum cred cei care fac din ele doua metode deosebite. Oricine a aplicat un chestionar in viata lui stie ca, ajungand in casa omului, operatorul evalueaza nivelul de inteligenta si cultura al celui cu care discuta si, daca are de a face cu o persoana cu un nivel intelectual mediu sau ridicat, nu se va mai obosi sa-i citeasca toate intrebarile si, mai ales, liste lungi cu variante de raspuns, lasandu-l pe om sa se uite pe chestionar si sa aleaga variantele potrivite (fireste, atunci cand procedura descrisa de aplicare a chestionarului ii permite acest lucru). De aici pana la a-i inmana subiectului de la inceput chestionarul distanta nu e prea lunga.

O prima forma de aplicare in scris a chestionarului este similara anchetei la domiciliu, persoana solicitata putand completa chestionarul pe loc, in prezenta operatorului, sau operatorul putand reveni dupa o zi sau mai multe pentru a recupera chestionarul completat. O alta varianta tehnica utilizata cu destul de mare frecventa este cea a aplicarii simultane de chestionare unui numar mai mare de indivizi stransi intr-o sala: persoane cu acelasi loc de munca, elevi, studenti, oameni aflati la o reuniune etc. A treia varianta principala este cea amintita deja: ancheta prin posta. In fine, o a patra varianta, dar care are o mult prea redusa aplicabilitate in studiile cu caracter stiintific pentru a o lua in considerare, este ancheta realizata prin chestionar publicat in ziare si reviste. Avantaje:

Comparativ cu ancheta orala, cea prin autoadministrare are avantajul costului mult mai redus. Chiar si in prima varianta, cand chestionarul se lasa la domiciliu, cheltuielile sunt mai mici caci durata vizitei operatorului este foarte scurta si nici nu e nevoie sa se gaseasca acasa persoana cautata. astfel, un operator poate imprastia intr-o zi zeci de chestionare, pe care le va recupera in alta zi. Costurile scad si mai mult in cazul variantei a doua, cand mai multi indivizi pot fi grupati si, de asemenea, in ancheta prin posta.

Un al doilea argument in favoarea anchetei in scris este natura continutului informatiei si se refera la faptul ca prin procedeul respectiv se inlatura influenta perturbatoare a operatorului, diminuandu-se pana la disparitie acel efect de interactiune care creaza o componenta a trairilor individului determinata de prezenta celuilalt, adica de cercetare. Altfel spus, persoanele care raspund singure la chestionar nu sunt influentate in raspunsurile lor de prezenta, atitudinile si actiunile operatorului si, de asemenea, din acest punct de vedere, ele reactioneaza toate, in mod identic, un acelasi mesaj (uniformizarea "stimulului"), adica raspund efectiv la aceleasi intrebari. Desigur, un alt lucru este ca repectivele intrebari pot avea o rezonanta semantico-conceptuala diferita in subiectivitatea indivizilor.

Al treilea argument, de aceeasi natura, se leaga de inregistrarea raspunsurilor. La intrebarile libere, fara variante de raspuns, in ancheta orala cel care transcrie (de regula, rezumand, concentrand, stilizand etc.) raspunsurile subiectului este operatorul, care, din neatentie sau dintr-o neintelegere a sensului acordat de subiect intrebarii, poate deforma continutul raspunsului. In scris, omul se va stradui sa-si rezume cat mai fidel ceea ce crede ca e necesar sa raspunda. Prin urmare, se inlatura greselile de inregistrare si interpretare datorate operatorului, adica se inlatura o veriga perturbatoare in procesul de comunicare.

Al patrulea argument este cel al anonimatului. Indeosebi forma de aplicare in colectiv asigura un anonimat total. Lucrul acesta este deosebit de bine apreciat de subiecti, care, in general, nu doresc sa-si asume nici un risc.

Apoi, vom observa ca acest gen de culegere a informatiei lasa omului timp de gandire pentru formularea raspunsurilor. Aceasta constituie un evident avantaj atunci cand genul de informatie solicitata presupune rememorarea unor evenimente, consultarea unor documente personale, coroborarea propriilor cunostinte cu cele ale altor membrii ai familiei, colegi de munca etc.

Unele forme ale tehnicii discutate aici, in speta cea prin posta, permit, analog anchetei telefonice, o dispersie teritoriala mai mare a subiectilor alesi, ceea ce inseamna nu doar avantaje de cost, ci si de reprezentativitate a esantioanelor alese initial.

Dincolo de aceste note pozitive, la care probabil se pot adauga si altele, ancheta in scris are si o serie de neajunsuri, care trebuie bine cunoscute pentru a nu uza de un procedeu tehnic acolo unde rezultatele sale sunt indoielnice sau chiar fara nici o valoare. Iata cateva observatii in acest sens. Dezavantaje:

a. In primul rand prin anumite forme ale anchetei in scris nu avem nici o certitudine ca persoana aleasa de noi este cea care raspunde la chestionar. Doar atunci cand chestionarul se autoadministreaza sub supravegherea operatorului (acasa sau in grup) exista sanse ca raspunsurile sa fie individualizate. Altfel, s-ar putea sa raspunda alta persoana, care are mai mult timp liber sau un grad de instructie mai ridicat, ori s-ar putea chiar ca raspunsurile sa capete o elaborare in colectiv (in familie). Aspectul este esential cand dorim (si, de regula, in ancheta dorim acest lucru) sa generalizam raspunsurile obtinute pe esantion la intreaga populatie si sa facem analize ale raspunsurilor dupa caracteristicile personale (sex, varsta, ocupatie etc.) ale subiectilor.

b. Posibilitatea elaborarii pe indelete a raspunsurilor si aceea de a vedea dinainte toate intrebarile chestionarului, devin, in cazul multor probleme supuse cercetarii, obstacole de netrecut, care fac improprie utilizarea anchetei in scris. Se pierde spontaneitatea raspunsurilor, esentiala pentru multe intrebari de opinie, se "confectioneaza" raspunsuri in conformitate cu ceea ce subiectul crede ca se asteapta de la el si se pierde posibilitatea ca, printr-o aranjare adecvata a intrebarilor in chestionar, sa se elimine efectele de contaminare a raspunsurilor la diferite intrebari. Chiar mai mult, o intrebare sensibila, "dificila", care in ancheta orala se adreseaza spre finalul discutiei, poate aici provoca o reactie de refuz, ratandu-se intreg chestionarul.

c. In general, aceasta tehnica de ancheta genereaza o proportie mai mare de nonraspunsuri, comparativ cu cea orala. Lucrul este perfect valabil daca ne referim la nonraspunsurile partiale, adica la "golurile" de raspunsuri in chestionare completate, dar si la nonraspunsurile totale: refuzuri de a primi spre completare chestionare si, mai ales, greutatea cu care se completeaza si se returneaza chestionarele primite. Acest din urma aspect este deosebit de serios in cazul anchetei prin posta.

d. Prin autoadministrarea chestionarului se pierde o mare cantitate de informatie, indeosebi la intrebarile deschise, datorita faptului ca oamenii au mult mai scazute abilitati de a raspunde in scris decat sub forma orala. In genere, foarte multa lume - si nu doar populatia cu scolaritate redusa, cum s-ar crede - priveste scrisul ca o corvoada si cei care au aplicat chestionare de aceasta natura stiu ca nu se pot astepta la texte prea consistente in spatiile afectate raspunsurilor libere.

e. Mai exista si teama de raspunsuri in scris. "Verba volant, dar scrisul ramane si nu se stie niciodata cine va citi ceea ce am scris eu" isi zic probabil unii atunci cand au de a face cu intrebari mai incomode.

f. Ancheta in scris trebuie sa se bazeze pe un chestionar foarte bine construit, cu intrebari vizand probleme simple si formulate in cuvinte simple. Aceasta inseamna ca nu orice problema poate fi abordata pe o asemenea cale si ca, in restul conditiilor egale, ancheta in scris produce mai multe erori generate de chestionar decat cea orala.

g. In ancheta in scris, nu avem nici o sansa de a elimina ambiguitatea, imprecizia,inconsistenta sau incompletitudinea unor raspunsuri. Altfel spus, cercetatorul este in intregime la mana subiectului si nu mai poate interveni, ca in cazul discutiei prin viu grai, pentru a completa si clarifica raspunsurile primite.

In sinteza, vom reproduce, preluand de la de Vaus (1996), o schema, realizata prin contributia mai multor autori si cu unele modificari efectuate de Petru Ilut, care evidentiaza, in termeni de "buna", "satisfacatoare", "slaba", calitatea celor trei tehnici principale de ancheta - orala-fata in fata, orala-prin telefon si in scris-prin posta - in functie de diferiti parametri relevanti pentru evaluarea unor asemenea proceduri. Conform multor autori consacrati, rata raspunsurilor la intrebarile trimise prin posta este net inferioara celor adresate oral, ceea ce l-a facut pe P. Ilut sa modifice calificativul "buna" asezat de de Vaus in primele doua casute ale ultimei coloane a tabelului in "slaba" si "satisfacatoare".( Vezi Tabel nr.2)