OPRISAN

OPRISAN

Colo-n tara munteneasca

Tara dulce romaneasca

Ca si cea moldoveneasca

In oras la Bucuresti

Sunt curti-nalte si domnesti

Iar in curti o sala mare

Unde sade la prinzare

Mihnea-Voda cel cruntat

De boieri inconjurat

- Boieri mari, boieri de rand

Zice domnul inchinand

Toti mancati, cu totii beti

Si cu bine petreceti

Numai unul pofta n-are

De baut si de mancare

Cantar slutul armas mare

Ori bucatele nu-i plac

Ori de noi nu-i este drag

Boierimea-ncet radea

Iar cantarul raspundea:

- Alei, Doamne Mihnule

Mihnule, netihnule

Alei, tu stapanul meu

Luminate-ar Dumnezeu

Bucatele tale-mi plac

Si de oaspeti imi e drag

Dar unde s-a pomenit

S-a vazut si auzit

Doua sabii intr-o teaca

Doi domni in tara saraca

Maria ta-n Bucuresti

Oprisan in Stoenesti

Ce-am vazut la Oprisan

N-am vazut nici la sultan

Ca el are-n camp la soare

Mii si sute de mioare

Ies in vara fatatoare

Berbeci are sute-ntregi

Cu cozile pe telegi

Si ciobani tot inarmati

Cu postavuri imbracati

De nu crezi ca sunt ciobani

Ci chiar neaosi capitani

Nu mi-e ciuda de asta

Cat mi-e ciuda de alta

Oprisan inca-si are

Herghelii in numar mare

Doua, trei, cinci mii de iepe

Toate alese si sirepe

Pintenoage la picioare

Cu cergi albe pe spinare

Si cu doi manzi fiecare

Nu mi-e ciuda de asta

Cat mi-e ciuda de alta

Oprisan are in sat

Ogari, copoi de vanat

Cu zgarzi late tintuite

Pe la margini poleite

Si mai are grajduri mari

Cu cincizeci de armasari

Jumatate arapesti, ceilalti moldovenesti

Nu mi-e ciuda de asta

Cat mi-e ciuda de alta

Scutarul lui Oprisan

N-are fata de taran

Pe deasupra-i cu suman

Dar pe trup are coftan

Si carliguri de scutar

Nu-i de alun, nici de stejar

Ci de aur tot sapat

Cu pietre scumpe lucrat.

Si in varful carligului,

Sub mana scutarului,

Este o piatra nestemata

Ce plateste lumea toata.

- De-i asa cum zici Cantare

Lasa pranzul, sai calare

Si-ntr-o fuga sa te duci

Pe Oprisan sa-l aduci

Cu toate podoabele

Cu toate averile,

Sa-si dea socotelile.

Astfel domnul poruncea,

Cantar vesel se ducea

La cel sat in Stoienesti

Unde sunt averi domnesti.

El acolo cum venea

Cu scutarul se-ntalnea

Si porunca-i arata

Si din gura cuvanta:

- Mihnea Voda-n Bucuresti

Face praznice domnesti.

Toti boierii credinciosi

Langa domn s-au adunat

Si pahare au inchinat.

Numai unul n-a venit

Oprisanul cel vestit

De-i vrajmas si om de cearta

Mihnea Voda acum il iarta

Si-l pofteste ca sa vie

Ca un frate la domnie.

Oprisan credincios

Si de suflet omenos

Se pornea din Stoienesti

Si-ajungea la Bucuresti

Noaptea pe la cantatori

Pana rasari de zori.

Mihnea Voda adormit

Dormea pe-un pat aurit

In camara-ntunecoasa

Tot cu soluri imbracata

Dar deodata se trezea

Si la slugi asa graia:

- Slugi, aprozi, copii de casa

Voi dormiti si nu va pasa

Soarele c-a rasarit

Si pe mine m-a trezit

Dar voi oare nu ganditi

Cand in somn va leneviti

Ca am tara de domnit

Judecati de savarsit

Si boieri de boierit.

Toti aprozii se trezeau

Si lui Voda raspundeau:

- Ramai doamne linistit

Soarele n-a rasarit

Dar in locu-i a sosit

Oprisan din Stoienesti

Cu averi imparatesti

El in curte a intrat

De zabrea a aninat

Un carlig de imparat

Cu pietre scumpe lucrat

Ce luceste ca un soare

Intr-o zi de sarbatoare

Mihnea Voda se scula

Fata alba isi spala

Barba neagra-si pieptana

La icoane se-nchina

Apoi el se inarma

Si pe Oprisan chema:

- Oprisan din Stoienesti

Cu dreptul sa ne graiesti

Ce-ai facut de-ai adunat

Averi mari de imparat

Incat nu numai averi

Dar ai si scutari boieri.

- Dumnezeu mi-a ajutat

Si eu mi le-am adunat

Din dorul sfiintiei sale

Din mila mariei tale.

Cantarul atunci striga:

- El mie s-a laudat

Ca avere a adunat

Numai din puterea lui

Nu din mila domnului

Dar n-am ciuda pe asta

Cat am ciuda pe alta

Oprisan mi-a spus mie

Ca asteapta ca sa-i vie

Firman de la-mparatie

Sa te scoata din domnie.

Mihnea Voda se-ncrunta

Si din gura cuvanta:

- Pana a veni firmanul

Piara intai Oprisanul

Jos la poarta sa-l duceti

Si capul sa i-l taieti.

De vrajmas ce mult era

Armasul se bucura

Ca o fiara s-arunca

Pe Oprisan il apuca

Si pe scari il imbrancea

Si la moarte mi-l ducea

Cand la poarta, frate, iata

Un radvan ca se arata

Tras de sase telegari

Negri, ageri armasari

Cu cozi lungi si coame mari,

Iar inauntru o batrana

Cu-o icoana sfanta-n mana

Si cu haine mohorate

Si cu pletele albite.

Pe Oprisan cat ea-l vedea

Sus la domnul se ducea

Si-n genunchi trupu-si frangea:

- Alei, doamne, fatul meu

Nu te ierte Dumnezeu

Sa omori pe Oprisanu

Ca-i pieri pana la anu

Stii tu Mihnea, ori nu stii

Ca-n ziua sfintei Marii

Era doamne ca sa-ti vie

Firman de la-mparatie

Sa te scoata din domnie

Si aveai parte de firman

Far-de bietul Oprisan

Care-n cale i-a iesit

Si-ndarat l-a-napoiat

Daruind chiar pe vizir

Cu armasari de la Mizil

Si cu pungi de bani o mie

Sa te lase pe domnie

Oprisanca nu-i sfarsea

Mihnea-n curtea lui iesea

Poruncind la toti sa saie

Pe Oprisan ca sa nu-l taie

Dar Cantar armasul mare

Isi facuse razbunare

Si capul nevinovat

Zacea-n tarana aruncat

Langa trupul rasturnat

Vai de omul cu pacat

De pacat e alungat

Si nu poate-a fi scapat

Vanzatorul de armas

Fiara cruda, om pizmasi

Fosta gol legat la soare

Si de maini si de picioare

Gol legat de cozi de iepe

De patru iepe sirepe

Care cand se opintira

In patru parti il izbira

Si-n patru il despartira.

(Culeasa, in 1969, de la batranul Ilie Negurici in varsta de 86 de ani, comuna Stoenesti)