Radioul si comunicarea

RADIOUL SI COMUNICAREA

Scurta istorie a radioului

In ultimul deceniu al secolului XX, radioul a devenit un prieten nelipsit. In prezent la nivel mondial exista peste 40.000 de posturi de radio. Radioul este relativ taanar, istoria sa nu are decat cu putin peste 100 de ani. Este incert, insa cine merita titulatura onorifica de parinte al radioului . Fizicianul englez James Clerk Maxwell a dezvoltat pe la mijlocul secolului al XIX-lea teoria sa despre undele electromagnetice pe care germanul Heinrich Hertz avea sa o confirme mai taarziu.

Hetz a reusit prima data in 1886 sa demonstreze existenta undelor electromagnetice. Astfel a inceput epoca radioului. In 1895 Gugliermo Marchese Marconi din Bologna a inceput experimentele de utilizare a undelor radio, pentru transmiterea fara fir. Marconi nu a experimentat cu voci sau muzica ci cu semnale morse. In 1899 a reusit sa faca cunoscuta in intreaga lume inventia sa. Pana in 1906, Reginald Fessenden a reusit sa demonstreze ca si vocile pot fi transmise. Incercarile sale au putut fi receptionate la o distanta de cateva sute de kilometri.

La inceputul existentei sale, radioul a fost denumit in mai multe moduri: Radiotelegraphy, in Anglia, si Telegrafie fara fir sau Telegrafie fara sarma, in Germania.

Radioul a inceput sa fie folosit pentru a transmite stiri si programe in 1919.

In SUA primele statii de radio au fost infiintate de catre marile magazine. Prima reclama platita a fost difuzata in SUA in 1922 de catre postul new-yorkez WEAF. E a avut durata de 10 minute si a fost platita de o firma imobiliara din Queens.

In Anglia posturile locale existau deja in 1920 si difuzau programe mixte. In Germania primul post de radio a emis in 1923. Este vorba despre Berlin Voxhaus Canalul 400. Pana in 1945 radioul a continuat sa se dezvolte. Mai grea a fost perioada 1939-1945 cand radioul a fost transformat, in tarile cucerite de nazisti, in instrument de propaganda. In ciuda tuturor sanctiunilor si punerii in functiune a unor instalatii de bruiaj in timpul celui de-al doilea razboi mondial, radioul era ascultat intens in mod clandestin. Statisticile receptiei la negru erau sub nivelul real. BBC-ul aprecia in 1943 cu putin intre 1 si 3 milioane de ascultatori germani.

Dupa 1945 incepe era de dezvoltare a radioului mai ales in Europa. In anii  40 in SUA universitatile si scolile au facut eforturi deosebite pentru a obtine frecvente pentru un radio cultural. Cu timpul aceste posturi au creat o retea nationala denumita National Public Radio. In Marea Britanie mult timp in peisajul radiofonic a existat doar radioul public. In 1960 s-au infiintat 80-90 de statii de radio locale. In Germania dupa 1945 si pana in 1979 a existat doar radioul public. In 1979 s-au infiintat primele posturi de radio locale. In 1986 in Germania legea cunostea pentru prima data radioul privat.

1.2 Modele de radio local in alte tari

1.2.1 Radioul local in SUA

Desi in SUA traieste aproximativ 4% din populatia mondiala, aici se gasesc peste o treime din totalul posturilor de radio de pe planeta. In perioada anilor 90, in SUA existau 10.500 de statii radio iar 9 / 10 dintre ele erau finantate din reclama, deci erau posturi comerciale. In SUA 99% din familiile americane dispun de cel putin 5 aparate de receptie. In plus fiecare autoturism este dotat cu un radio. Numarul aparatelor de receptie auto este de doua ori mai mare decat tirajul zilnic al tuturor ziarelor.

In contrast cu alte democratii, unde principalele programe politice si decizii sunt stabilite pe plan national, SUA se distinge prin fapul ca deciziile se iau pe plan local. Din acest motiv si acordarea licentelor de emisie se face la nivel local.

Inca de la inceputul transmisiunilor radio cetatenii americani au militat pentru realizarea radioului necomercial.

Statiile de radio necomerciale dispun de o finantare mixta : pe de o parte din fondurile asigurate de Guvernul Central, iar pe de alta parte din mjloacele financiare ale emitentilor locali si cele provenite din donatiile ascultatorilor. La acestea se adauga sponsorizarile din partea marilor concerne dar si de la unele firme locale si fundatii.

Astfel de posturi de radio sunt frecvent intalnite in SUA la nivel local si poarta numele de Community Radio. Ele se disting prin faptul ca acorda o atentie redusa organizarii formale si includ in alcatuirea programului cetateni si initiative din localitate.

Structura postului de radio WBAI din New-York poate fi un exemplu edificator de post de radio local. Intregul program al postului de radio exista prin implicarea a 200 de colaboratori voluntari ( neplatiti ). Pe langa conducere, cca 10 persoane sunt angajate permanent. Programul este alcatuit in excusivitate de amatori ce activeaza ca reporteri, crainici, autori de piese de teatru, disk-jokey. 85% din program este produs de WBAI, 5% este furnizat de Pacifica Network si consa in stiri produse la nivel central si completate cu stiri locale, iar restul 10% sunt asigurate de surse nationale. Pentru a evita orice influenta a organizatiilor politice, sociale sau economice, WBAI permite producerea programelor doar de catre persoanele perfectionate de post. Desi in spatiul de emisie WBAI este expus concurentei din partea a apropate 100 de statii radio ce emit in New-York, postul are o importanta practica si sociala deloc de neglijat prin faptul ca isi dedica intregul continut evenimentelor sociale actuale. Postul are de asemenea o politica anti-publicitate. Acest fapt a adus la finantarea de catre ascultator, asigurand independenta fata de influentii posesori de bani.

Astfel de posturi Community Radio denumite si listener - suported , sunt finantate din donatii si manifestarile organizate de ele insele. In pofida mentalitatii americane predispusa la efectuarea de donatii, Community Radio ajung frecvent in dificultati financiare.

1.2.2 Radioul local in Renania de Nord - Westfalia

Asa numitul, pe doi piloni, pe care care se bazeaza radioul local in Renania de Nord - Westfalia, s-a nascut in ideea de a crea un radio care pe de o parte sa garanteze independenta programului, iar pe de alta sa nu ameninte existenta financiara a editorilor de ziare. Din aceste motive a urmat o separare a fiecarui post de radio in cate un colectiv de organizare ce poarta responsabilitatea pentru program si o societate care asigura financiar existenta postului. Acestia sunt cei doi piloni si sunt obligati la consens. Responsabilitatea financiar - tehnica pentru program revine societatii comerciale. Societatea pune la dispozitie aparatura tehnica de transmisie si hotaraste in privinta folosirii incasarilor din publicitate. Societatii ii este interzis sa influenteze continutul si alaturarea programului. Un regim aparte il are redactorul-sef. Numirea se face de catre colectivul de organizare, dar pentru instalarea in functie are nevoie de acordul societatii. Societatea comerciala este cea care delimiteaza spatiul de actiune al colectivului de organizare.

In Renania de Nord - Westfalia emit 45 de posturi locale. Conform legii, acestea au o durata de emisie de 5 pana la 8 ore pe zi. Restul zilei este acoperit de un program cadru. Principalul ofertant de program cadru este in Renania de Nord - Westfalia, Radio NRW cu o grila de programe consecventa care ajuta diversele structuri ale radioului local si inlesneste colectivului de organizare conectarea si intreruperea oricand a programului cadru. In schimb, colectivul de organizare se obliga sa preia genurile de muzica transmise si stirile de la Radio NRW precum si calupurile publicitare orare.

Fata de ascultatori, Radio NRW este un produs no name deoarece semnalele fiecarui post de radio pot interveni foarte des. Un lucru iesit din comun la modelul de radio local din Renania de Nord - Westfalia este participarea cetatenilor sub forma asa numitei reglementari de 15% . Ea inlesneste fiecarui grup format din cel putin doua persoane, din locuitorii zonei de emisie sa ocupe pana la 15% ( maxim 2 ore ) din timpul de emisie cu propriile contributii, fara a se exercita vreun control din partea societatii sau a colectivului de organizare.

1.2.3 Radioul local in Marea Britanie

De la descoperirea in 1990 a Broadcasting Act , peisajul radiofonic din Marea Britanie se afla in fata unei transformari radicale. Domeniul radiofonic este puternic deschis concurentei private prin faptul ca pe plan national au fost licitate 3 licente radio cu o structura diferta de programe.

Caracteristica sistemului radio pana acum a fost dubla organizare: British Broadcasting Corporation ( BBC ), ca organizatoare a unui radio public si Independent Broadcasting Authority ( IBA ), ca organizator radio al societatilor private. Prin lipsa concurentei cu alti ofertanti privati si avand o finantare certa ( BBC se finanteaza din taxe, veniturile din reclama nefiind de folos ) a disparut presiunea economica de a alcatui un program accesibil maselor.

In perioada anilor 80, BBC a intocmit planuri de perspectiva pana in 1987 care prevedeau pe langa cele 4 programe nationale existente, inca 38 de posturi locale, care sa se adreseze unui procent de 90% din populatie. Aria de acoperire a posturilor de radio locale BBC, posturi finantate din taxe este impusa de limitele de administratie regionale si este relativ intinsa. Presiunea crescanda a costurilor a constrans intre timp BBC la o conectare comuna a posturilor nationale, regionale si locale. Fiecare statie a castigat astfel, un profil de programe unitar dar a pierdut o parte din identitatea locala. In paralel cu posturile locale ale BBC s-au dezvoltat statii independente de radio -Independent Local Radio Station ( ILR ). Dintre acestea Cardiff Broadcasting Company s-a dezvoltat pe modelul german strucurat pe 2 piloni.

CBC activa ca o societate cu actionari comerciali in timp ce o organizare non-profit compusa din grupuri locale, uniuni si persoane fizice trebuia sa asigure realizarea emisiunilor sau programelor controlata democratic. Numarul redus de scultatori si dificultatile economice au dus la fuzionarea CBC-ului cu un post de radio vecin, rezultand un post de radio comercial clasic.

In Marea Britanie, Community Radio nu au o importanta demna de a fi amintita. In iulie 1985 au fost scoase la licitatie 20 de licente pentru posturi de radio vecine excluzandu-se acreditarea administratiilor locale si a partidelor politice. Experimentul a fost respins de Ministerul de Interne, datorita lipsei unei autoritati care sa asigure monitorizarea dar si de teama ca posturile comerciale independente vor avea de suferit.

1.3 Acceptarea radioului local ( privat )

De-a lungul timpului, sondajele arata ca pe de o parte posturilor de radio locale li s-a atribuit un rol important in informare, pe de alta, insa, in domeniul ofertei de stiri, instirutiile publice nationale dadeau dovada de mult mai mult profesionalism. Criticate de-a lungul timpului la posturile de radio locale au fost calitatea buletinelor de stiri si calificarea moderatorilor.

Chiar daca astazi profesionalismul statiilor locale poate concura in multe cazuri pe acela al institutiilor de radio cu traditie, mult timp statiile radio licentiate aminteau mai degraba de organizarea unei echipe de lucru neuniversitare, decat de ceea ce se intelegea prin notiunea de radio.

Acest lucru se intampla deoarece unele redactii de ziare regionale, pe baza influentelor politice au primit cu multa usurinta licente de emisie pentru posturi de radio fara a se tine seama daca au cel putin o idee aproximativa despre modul cum se lucreaza in radio.

Pe de alta parte si la realizatorii programelor de radio predominau neintelegeri fatale. Cerintele pentru realizarea unui program radio au fost in mare parte subapreciate. Nici un alt media - TV, ziare cotidiene sau magazine nu a avut de luptat impotriva cliseului si eu pot asta , ca radioul.

Astazi radioul este considerat drept un media capabil de a transporta cu un efort tehnic relativ redus opiniile si informatiile in fiecare locuinta. La momentul actual radioul castiga teren ca organ de informare, de formare a unei contra-opinii publice in favoarea minoritatilor si grupurilor de cetateni. Infiintarea unor mass-media deschise, deci a programelor radio ce pot fi utilizate de oricine reprezinta o alternativa realizata in mod constient la posturile de radio comerciale.