Reguli generale in cazul executarii portretelor fotografice

Reguli generale in cazul executarii portretelor fotografice

Marea varietate a compozitiilor posibile, precum si diferitele posibilitati de tratare fotografica nu ne permit decat formularea unor indicatii generale, care de, obicei necesita a fi respectate in cazul executarii oricarui portret fotografic.

Determinarea celui mai potrivit unghi de fotografiere pentru un anumit model se obtine atat prin intoarcerea corpului si capului modelului pana in pozitia cea mai avantajoasa, cat si prin schimbarea pozitiei aparatului fotografic in raport cu locul in care se afla situata persoana fotografiata.

Cu acest prilej, nu trebuie sa se piarda din vedere ca aproape in toate cazurile, cele doua jumatati ale fetei unei persoane sunt, intr-o masura mai mare sau mai mica, asimetrice. Pozitia capului va fi astfel aleasa, incat simetria sa fie cat mai putin evidenta. Un asemenea rezultat se obtine, de obicei, orientand capul persoanei in asa fel, incat partea cea mai avantajoasa a obrazului sa detina un rol dominant in imagine.

In cazul persoanelor care au un nas proeminent, se va evita fotografierea din profil, iar in cazul persoanelor cu trasaturi mari (nas turtit, gura mare, etc), se va evita fotografierea direct din fata.

La fotografierea din profil, unghiul de inclinare a capului (in jos sau in sus, in raport cu o linie orizontala imaginara dusa la nivelul ochilor) trebuie studiat cu atentie, deoarece cele mai mici variatii influenteaza considerabil calitatea compozitiei pentru un model dat.

La fotografierea din fata, inclinarea capului pe spate trebuie, in general, evitata, deaoarece la numeroasele persoane evidentiaza suparator linia neregulata a gatului si defectele barbiei. Inclinarea capului usor in jos este admisibila, indeosebi cand fotografierea se executa de la distanta redusa si cand se urmareste sa se evidentieze cu preferinta privirea, expresia ochilor.

O mare atentie trebuie acordata pozitiei mainilor modelului, evitandu-se, in toate imprejurarile, ca ele sa se afle mult in fata acestuia, deoarece, intr-un asemenea caz, apar in imagine exagerat de mari in raport cu alte parti ale corpului.

Daca mainile modelului detin un rol insemnat in imagine, se va da preferinta fotografierii cu aparatul situat mai mult sau mai putin lateral in raport cu pozitia mainilor subiectului.

Portretele de grup ridica probleme mai greu de rezvolvat, indeosebi in cazul in care grupul este alcatuit dintr-un numar mare de persoane.

Exemple tipice de aranjament al persoanelor le ofera tablourile promotiilor solare, caz in care fiecare rand de persoane este asezat la o inaltime mai mare in raport cu randul ce-l precede. In acest scop, se pot folosi terenurile cu plan inclinat, treptele de la intrarea unei cladiri, esafodajele utilizate pentru spectacolele corale, etc. De obicei, membrii grupului sunt dispusi simetric, la dreapta si la stanga personajului sau personajelor centrale. Obligatia de a recurge, de cele mai multe ori, la ranjamente si la tratari fotografice conventionale limiteaza valoarea artistica a portretelor de grup. Cu cat grupul este alcatuit dintr-un numar mai mic de persoane, cu atat devin posibile si aranjamente mai variate, care pot contribui la sporirea calitatii imaginii fotografice.