Directii estetice si stilistice in secolul XX. Orientari in
abordarea creatiei miniaturii vocal-instrumentale
Secolul XX, asa
cum s-a mai afirmat si in capitolul
anterior, este secolul celor mai indraznete incercari de innoire
si de manifestare a unor creatori originali, care au afirmat, in fond, o
arta ce continua traditiile umaniste in cultura muzicala,
purtand, insa, insemnele vremii cu meandrele, cu evenimentele, cu
transformarile caracteristice. Deoarece muzica este o creatie
continua, in care descifram un mod de a trai si gandi, un
mod de a fi, toate acestea desprinse din realitatea vie, necesitatea de a-i
imbogati expresivitatea a condus, in consecinta, la
cuceriri novatoare in ceea ce priveste modalitatile de
creatie Serialismul si dodecafonia, desfiintarea barierelor
dintre tonal si atonal, impletirea politonalismului cu atonalismul sau
abordarea sistemului modal si a sistemului de moduri cu transpozitie
limitata sau constructivismului sunt doar cateva dintre
modalitatile de creatie. Asa cum apreciaza Clemansa
Liliana Firca: "Prezenta timp de un deceniu si jumatate in prima
linie a avangardei muzicale europene, noua scoala vieneza -
care, intre 1923 si 1925 (inceputul fazei serial-dodecafonice), atinge,
dupa S.Borris, momentul sedimentarii stilistice a
revolutionarismului ei tehnic si apresivitatii
expresioniste - a avut, cum se stie, un impact relativ restrans asupra
componististicii deceniilor 3-4. Gestul exacerbarii sau deformarii -
si nu acela al negarii -, eliberarea prin atonalism de incorsetarea
in structuri tonale - si nu adoptarea gramaticii seriale sau adoptarea ei
in forme ,,impure" doctrinar -,modelele comunicative ale lui Schönberg si
Berg - si nu cel abstract webernian -, in general atingerea
zonelor-limita in plan expresiv ca
si in plan structural, vor fi acelea cu rasunet in randurile
contemporanilor" . Fara a se renunta,
insa, total la scriitura melodica si vertical-armonica, la
organizarea functionala sau la scriitura modala ce
demonstreaza inepuizabile resurse, in secolul XX, vocatia modernitatii,
cum precizeaza tot Clemasa Firca: "se contureaza.ca o realitate
cuprinzatoare, arcuita intre polul modernismului de avangarda
si acela opus - dar nu regresiv! - al muzici lor pseudo-restitutive.
de referinta istorica
In prima
jumatate a secolului XX, noutatea isi afirma prezenta
si in creatia miniaturii vocal-instrumentale. Vocalitatea
evolueaza intr-o diversitate de modalitati, de la melodismul
tonal, la cel non-tonal, pana la indefinitul intonational al Sprechgesang-ului.
La randul sau, pianistica urmeaza cursul vocalitatii prin
acompaniamente adecvate. Un element deosebit de important in evolutia
creatiei muzicale, cu precadere in orientarea noilor "culturi
muzicale", este reintoarcerea la folclor, ca sursa mereu
proaspata de innoire.
Ne vom adresa, in
paginile urmatoare, creatiei catorva compozitori,
personalitati reprezentative pentru noile culturi muzicale ce se
profileaza in Europa primei jumatati a secolului XX: Karol
Szymanovski, Manuel de Falla, George Enescu, Jean Sibelius, Dimitri
Sostakovici.
.com