Ipostaze pianistice si relatia vocalitate / instrumentalitate in lied

Ipostaze pianistice si relatia vocalitate / instrumentalitate in lied

Parteneriatul intre pian si voce in cadrul miniaturii vocale, de-a lungul secolului XIX, dar si la cumpana secolelor XIX - XX, prezinta o multitudine de aspecte, deoarece evolutia, in ceea ce priveste tehnica interpretativa pe care a cunoscut-o pianul in decursul a o suta de ani, ii confera acestuia o multitudine de posibilitati combinatorii cu vocea. Vom incerca a le semnala in cele ce urmeaza.

Pianul subordonat vocii:

a) cu rol de sustinator armonic prin armonii figurative

Franz Schubert - liedul "Ungeduld"(Nerabdare) din ciclul

"Die schöne Müllerin"(Frumoasa morarita)

b) cu rol de sustinere ritmica ce acorda specificitate ilustrativa:

Robert Schumann - liedul "Ich hab im Traum geweinet "(Eu am plans in vis)

din ciclul - "Dichterliebe" (Dragoste de poet):

1) pianul marcheaza ritmul de mars funebru, imprimand intregii miniaturi acest caracter:

Gustav Mahler - liedul Selbstgefühl (Stare deosebita) din ciclul

Das Knaben Wunderhorn"(Cornul minunat al baiatului):

2) pianul imprima miniaturii caracter dansant (ritm de ländler):

3) pianul imprima miniaturii carater ludic:

Gustav Mahler - liedul Um Schlimme Kinder artig zu machen

(Pentru a determina copiii sa fie cuminti) din ciclul

"Das Knaben Wunderhorn"(Cornul minunat al baiatului)

Pianul subordonat, cu elemente de autonomie:

In liedul romantic german, momentul Robert Schumann deschide perspectiva reala de parteneriat in dialogul instrumentului cu vocea:

a)     sustinator armonic:

Robert Schumann - ciclul "Dichterliebe" - liedul - Ich will meine Seele tauchen

(In gingasa crinului floare)

b) acompaniament cu caracter autonom

George Enescu - ciclul Sapte cantece pe versuri de Clement Marot

Liedul Languir me fait (Tu m-ai uitat):

c) acompaniament cu momente de virtuozitate pianistica in preludii si postludii:

Karol Szymanowski - Slowik (Privighetoarea):

Postludiul

d) cu rol comentator al discursului muzical si cu momente de independenta, in diferite ipostaze:

P. I. Ceaikovski - romanta "Ia li v pole da ne travusca bala"

(Doar nu am fost un fir de iarba-n camp):

). preludiu pianistic:

) pianul in dialog cu vocea:

) pianul, realizand un postludiu-sinteza

Pianul, partener de dialog cu rol de completare ilustrativa a textului:

- caracterizarea personajelor prezentate in cadrul miniaturii prin

formule ritmico-melodice sugestive

Modest Musorgski: ciclul "Camera copiilor":

romanta Paiehal na palacike (Calutul de lemn):

1) pianul sugereaza personalitatea si jocul copilului

2) prin tema duioasa, cantabila, cu sonoritati apropiate vorbirii, in contrast cu ritmul dinamic al copilului, Musorgski caracterizeaza personajul mama:

Modest Musorgaski - romanta Kot Matros (Motanul Matos):

- pianul cu rol onomatopeic:

1) este sugerat modul in care motanul Matros zgarie cu gherutele colivia canarului inauntrul careia ar dori sa intre si sa insface pasarea

2) este redat si piuitul disperat al canarului:

3) mersul tiptil al copilului, suprapus peste vocea care povesteste actiunea "subversiva" a pisoiului si piuitul disperat al canarului

Musorgski - ciclul Cantecele mortii - romanta Kolabelnie (Cantec de

leagan):

- pianul contribuind la redarea unor profunde trairi interioare

1) mama si moartea - leit-motivul mortii (care revine obsedant):

2) personajul mama este prezentat intr-o extrema neliniste - agitato patetico (pianul este prezent cu tremolo-uri in valori mici la mana stanga, mana dreapta cantand un motiv agitat reprezentat prin nota punctata):

Pianul, cu rol independent in desfasurarea discursului muzical:

1) pianul isi desfasoara discursul melodic independent de voce:

Franz Liszt - ciclul "Tre Sonetti di Petrarca"- Sonetto I

2) pianul, exponent al unui acompaniament complementar, precursor al viitoarelor"Cantece fara cuvinte"

Franz Schubert - ciclul Frumoasa Morarita - liedul Tränenregen

(Ploaie de lacrimi):

3) pianul cu concluzie in stil concertant la final de lied sau de ciclu:

Schumann - ciclul "Dichterliebe" (Dragoste de poet) - liedul -

"Die alten bösen Lieder" (Vechi cantece rele)

In prima jumatate a secolului XX, pianistica se prezinta intr-o noua ipostaza in relatia sa cu vocalitatea liedului. Francis Poulenc, spre exemplu, in ciclul La Fraicheur et le Feu (Prospetimea si focul) acorda pianului rolul de generator al discursului muzical.

Francis Poulenc - ciclul "La Fraicheur et le Feu" (Prospetimea si focul)

- liedul "Dans le ténèbres du jardin."(In intunericul gradinii):

Pianul, nu numai ca declanseaza si conduce discursul, dar si asigura, prin scriitura sa, ciclicitatea opusului, atat in ceea ce priveste unitatea celor sapte miniaturi, cat si forma ciclica a lucrarii in ansamblu.