Karol Szymanovski (1882 - 1937)

Karol Szymanovski (1882 - 1937)[1]

In ambianta muzicala europeana a primei jumatati a secolului al XX-lea, Karol Szymanowski, cel mai mare muzician polonez dupa Frederic Chopin, intemeietorul simfonismului si al scolii moderne poloneze, este considerat printre cei mai reprezentativi muzicieni ai epocii, alaturi de Janacek, Enescu, Bartok, Stravinski, Sibelius, de Falla, "corifeii folclorismului contemporan" , cum ii numeste Vasile Iliut. Pe langa creatia simfonica ce cuprinde patru simfonii, Simfonia a treia, "Cantecul noptii", op.27, compusa in perioada 1914-1916, pentru tenor, cor mixt si orchestra, pe un text de Jalal-ad-din Rumi, poet persan din secolul XIII, in traducerea poloneza apartinand lui Taseusz Micinski, este una dintre cele mai realizate lucrari simfonice ale acestei perioade Pe langa muzica de camera, dedicata in special pianului si muzica concertanta sau de alta factura, Szymanowski a creat peste 150 de cantece pentru voce si pian, presarate de-a lungul a trei perioade de creatie: cantece de tinerete (1900-1910), cantece de inspiratie orientala (1911-1918), cantece de inspiratie folclorica (1921-1937). Cantecul a fost pentru Szymanowski mijlocul de comunicare cel mai apropiat si s-a putut baza in promovarea creatiilor sale de acest gen pe o interpreta total devotata, propria sa sora, Stanislawa Korwin-Szymanowska, cantareata profesionista de talent. Fiind un poliglot (vorbea poloneza, rusa, franceza, engleza, germana, italiana) Szymanowski a scris cantece in limbile originale, inclusiv in limba basca ( Cantecele op. 44), pe texte poetice ale lui Rabindranath Tagore (Cantecele op. 41) sau ale lui James Joyce (Cantecele op. 51), prozodierea versurilor fiind astfel intr-o deplina concordanta cu muzica. De altfel, opusurile de cantece ale lui Szymanowski contrasteaza intre ele in functie de textele poetilor pe care le-a pus pe muzica. Alte caracteristici ale creatiei lirico-instrumentale ale lui Szymanowski, ce se pot mentiona cu predilectie, sunt culminatiile dramatico-lirice mari, expresive intonatii slave cu un belsug de cromatisme ce aminteste de sistemul de alteratii al lui Chopin, preluat si de Skriabin, dar mai ales faptul ca partitura pianistica depaseste sfera unui simplu acompaniament. Taneev numea cantecele lui Szymanowski "poezii pentru voce si pian" , considerand ca pianul la Szymanowaki este "purtatorul imaginii poetice"

Cantecele de tinerete, compuse intre anii 1900-1910 se adreseaza, indeosebi, versurilor unor poeti polonezi grupati in miscarea "Tanara Polonie": Kazimej Tetmeier (1865 - 1940) autorul textelor ciclului Sase cantece, op.2; Jan Kasprowicz (1860 - 1926) pe pomele caruia a scris Trei fragmente de poeme, op. 5; Vatzlaw Berent (1873-1941), pe textul caruia a compus poemul pentru voce si pian Lebada, op. 7 (dedicat mamei sale); Tadeuzs Micinski, pentru ciclul de Sase cantece, op. 20. In aceasta perioada (in 1905), Szymanowski fondeaza si o editura menita sa promoveze muzica nationala poloneza. Cu toate acestea, paradoxal, el paraseste poetii polonezi si se adreseaza poeziei germane. Compune Fünf Lieder, op. 13 (1905-1907). Zwölf Lieder, op. 17 (1907) si Bunte Lieder (Cantece multicolore, 1910), inspirate de diferiti poeti contemporani, printre care se numara Richard Dehmel si Ricarda Huch. Ca si poetii din gruparea Tanara Polonie, care admirau creatia lui Stefan George si a simbolistilor francezi, Szymanowski va fi influentat, in acest timp de creatia postromantica germana. De asemeni, este impresionat de cultura orientala, care i-a trezit un interes deosebit pentru crestinismul bizatin si mitologia greaca sau pentru cultura Orientului Mijlociu islamic. Totodata, se apropie tot mai mult de muzica lui Debussy, Skriabin si Stravinski a caror influenta se dezvaluie printr-o noua paleta a redarii sensibilitatii sale: culori luxuriante, senzualitate, misticism si ezoterism bahic sau erotic. Muzica sa devine mai sugestiva, armonia si timbralitatea iau locul contrapunctului, tonalitatea se orienteaza catre un sistem al polilor de atractie (o organizare verticala a inlantuirilor nonfunctionale de acorduri alcatuite din patru sunete), forma pierde din rigoarea mostenita de la Reger.

Tendintele orientalizante ale muzicii lui Szymanowski se dezvaluie, in special, in perioada 1905 - 1907, cu Zulejka   (Cinci cantece, op .13), apoi in 1909 cu Z mauretańskich śpiewnych sal (Intr-un salon de muzica maura, din Sase cantece, op. 20), tendinte imprumutate si din traditia rusa a lui Balakirev sau a lui Rimski-Korsakov. Acestea se dezvolta in perioada 1915 - 1920, culminand cu crearea lucrarii Le Roi Roger (Regele Roger). In 1911, Szymanowski descopera poemele lui Hafiz, grupate si traduse in limba germana de Hans Betghe si compune Pieśni milosne Hafiza, op. 24 (Cantecele de dragoste ale lui Hafiz ). Sunt piese in care pianul isi subtiaza acompaniamentul pana la utilizarea, cateodata, a doar doua linii melodice, dar si aici, contrapunctul este indepartat de organizari verticale, cu numeroase acorduri de patru sunete, ce presupun inlantuirea nonfunctionala a culorilor.

In 1915, Szymanowski compune un ciclu de sase melodii, op. 31, Pieśni księżniczki z baśni (Cantecele printesei din povesti) in care influentele germane cedeaza definitiv locul unei arte cu influente impresioniste, inclinate spre senzualitate si exotism. Scris pentru soprana de coloratura, ciclul este destinat, ca de altfel si cele precedente, surorii sale Stasia, Zofia, cealalta sora fiind autoarea poemelor si traducatoarea lor in limba franceza. Este interesanta in aceste cantece tratarea pianistica eleganta, cu dulci halouri sonore, create de disonante si arpegii involte, cu omniprezenta pedalei, cu trilurile si rezonantele servind captarii subtile a motivelor, caracteristici evidente, spre exemplu, in cantecul Slowik (Privighetoarea). Compus intr-o perioada in care Szymanowski era puternic influentat de curentul impresionist si de simbolism, titlul poemului devine simbol muzical. "Privighetoarea" simbolizeaza aici sufletul omenesc imbatat de iubire:

"Gandesc adesea ca in pieptul meu in loc de inima freamata o privighetoare/

Toata ziua tace, dar cum vine noaptea canta cantece de iubire stelelor

indepartate"

Compus in miscare Poco vivace e scherzando, in masura de 6/8, miniatura vocal-instrumentala este un permanent freamat de motive secventate (transformate in simple semnale sau expuse complet) ce confera senzatia transpunerii pe note a cantecului privighetorii (pasarea noptii). Preludiul pianistic desfasurat in masurile 1 - 7, certifica acest sentiment. Pe formula ritmica a basului   (formula aerisita pianistic prin pauza de saisprezecime) in sonoritati inefabile de pianissimo si pianississimo, compozitorul reda, prin jocul de sunete al mainii drepte, cantul pasarii. Tuseul pianistic deosebit de catifelat trebuie ajutat de varfurile usor intarite ale degetelor pentru a conferi penetrabilitate sunetelor in sonoritati diafane ale formulelor exceptionale: triolete, cvintolete, sextolete sau, pur si simplu, in urcarile si coborarile vertiginoase ale degetelor care urmeaza desenul arpegiilor involte:

Partitura pianistica intretine pe tot parcursul sau atmosfera intima, nocturna, in ritmul usor leganat al masurii de 6/8. Cromatismele sunt omniprezente, rezonanta pe care acestea o creaza pe o pedala si pedalizare, de asemeni, omniprezenta, creaza, asa cum am mai afirmat, mici halouri sonore care inchid in ele scurte motive si armonii gata sa evadeze. Compozitorul pare a dori sa se fereasca de orice se poate numi stridenta. Crescendo-urilor pornite din pianissimo, care evolueaza pe o densitate crescanda a partiturii pianului (suprapozitionarea a sapte sunete) li se ofera in momentul de culminatie o superba cadere sonora in sub. pp dolciss.

Pe fundalul catifelat, expresiv cromatizat al pianului, vocea se inalta luxurianta, impodobita de ornamente si vocalize. Szymanowski dezvolta un nou tip de coloratura, construit pe baza scarii de 12 sunete. Ambitusul acestui nou tip ornamental al vocii este destul de restrans - cel mult o nona. Arabescurile aproape acrobatice ale vocii apar delimitate fie de triluri, fie de momente de relaxare a sunetului de la care s-a dezvoltat coloratura. Acest tip de coloratura, intalnit in fiecare numar al opusului, constituie liantul celor Sase cantece, care alcatuiesc ciclul op.31 si o modalitate de caracterizare a personajelor (misterioasa printesa a ciclului este de origine orientala):

Cantecul Privighetoarea

Cantecul Dans

Partitura pianului, in permanent dialog cu vocea, depaseste rolul insotitor armonic, capatand propriul sau contur ce are rolul de a sugera simbolul titlului poeziei. Si pe buna dreptate, cantecul Privighetoarea poate fi numit "poezie pentru voce si pian". Daca dinamica partiturii se scalda in sonoritati aproape inefabile (cea mai puternica sonoritate atingand rar nuanta de mf.), paleta agogica este mult diversificata in scopul sublinierii simbolului miniaturii: Poco vivace e scherzando (mas. 1- 4), string. (mas. 5 - 6 - 7), a tempo animato (mas.8 - 11), poco sostenuto - rall. (mas. 12 - 13 - 14), Poco meno mosso (mas. 15 - 18), rall.alargando (19 - 20), Sub.TempoI. Animato. Capriccioso (mas.21 - 22) s.a.m.d.

In anumite privinte, si Czetry pieśni do slow R.Tagora, op. 41 (Patru cantece pe versurile lui Rabindranath Tagore), sunt interesante, chiar daca Szymanowski nu a reusit sa patrunda adanc in universul poetului bengalez, incat realizarea muzicala este marcata de o nuanta de indecizie. Aici, compozitorul continua experimentarea utilizarii scarii de 12 sunete si a gamei cromatice. Chiar daca linia vocala nu prezinta stridentele specifice expresionismului, in scriitura lui Szymanowski se simte influenta lui Alban Berg.

In 1919 Szymanowski se stabileste in noua Republica Polona si studiaza mai profund muzica populara, in special cea din regiunile Tatras si Kurpic, dupa modelul lui Bartok si Stravinski. In 1927 Szymanowski scria: "Sunt pe cale de a cristaliza in mine elemente ale mostenirii tribale" . In consecinta, pentru regasirea unui primitivism originar, el adopta un material muzical, dupa parerea lui André Lischke: "minimalist si stilizat intre dans si cantec, bogat in interjectii, zgomote si onomatopee" . Totodata, Szymanowski a pastrat cu grija textele originale ale canyecelor populare si melodiile culese de folcloristul Vladislav Skerkowski in Cantecele op. 58, in care acompaniamentul pianistic imita instrumentele populare.