Miniatura vocal-instrumentala in creatia lui Frederic Chopin si Stanislaw Moniuszko

Miniatura vocal-instrumentala in creatia lui Frederic Chopin si Stanislaw Moniuszko

Cultura nationala poloneza, asemanatoare ca evolutie culturii cehe, a patruns in sfera valorilor europene prin creatia compozitorilor Frederic Chopin (1810 - 1849) si Stanislaw Moniszko (1819 -1872). Asemeni cehilor si sarbilor, slavi occidentali, compozitorii polonezi propun ca alternativa a lied-ului, melodiei sau romantei ruse, cantecul.

Cantecul polonez pentru voce cu acompaniament de pian (uneori de chitara) are la baza intonatia si ritmul cantecului si dansului popular si creatia literara a poetilor polonezi romantici: J. B. Zaleski, A. Mickiewicz, St. Witwicki, A. Koliankovski, E. Vasilievszki, I. Czaczot s.a. Poezia populara este prezenta in cantecul polonez, in special, in creatia lui Stanislaw Moniuszko. In ceea ce priveste dansurile populare, ale caror ritmuri se regasesc in

creatia miniaturii vocal-instrumentale, amintim: mazurka, kujawiak-ul, oberek-ul si krakowiak-ul. De asemeni, cantecul popular meditativ dumka (sau duma) este prezent, prin nostalgia tipic slava, in lucrari de Chopin sau Moniuszko.

Se stie, Frederic Chopin nu a crescut, precum Staniszlaw Moniuszko, in mijlocul creatiei populare poloneze. Nu a cunoscut satul polonez decat in cele cateva scurte vacante petrecute la tara in copilarie, asa incat este inutil de a cauta in paginile creatiilor sale preocupari de valorificare artistica a melodiilor populare. Cu toate acestea, dansurile populare de baza si-au pus amprenta asupra creatiei sale, imprumutandu-i ritmurile si parfumul specific. Scriitura vocala a cantecelor lui Chopin are un aspect aproape instrumental, pe un ambitus destul de restrans. Desi compozitorul a revenit asupra unor cantece, in scopul de a le perfectiona, pianistica acompaniamentului a ramas simpla, traditionala. Amintirea incantatoarelor pagini ale mazurcilor, valsurilor, polonezelor, baladelor se pastreaza doar in micile preludii pianistice ale miniaturlor vocale sau in postludiile lor. Cantecele poloneze op. 74, ale lui Frédéric Chopin, pe versurile poetului Stefan Witwicki, sunt impresionante tocmai prin simplitatea lor stilizata, care cuprinde nostalgia si parfumul unei Polonii indepartate. Cateva dintre aceste miniaturi vocal-instrumentale atrag atentia:

Primul cantec al ciclului op. 74 - Życzenie (Dorinta) este inspirat de o iubire de tinerete (a poetului Witwicki). Dupa delicata si eleganta expunere a preludiului pianistic, in ritm de vals punctat de mana stanga, ornamentat cu tril delicat pe fiecare prim timp al masurilor, la mana dreapta, cu pedalizare la fiecare inceput de masura, linia vocala, destinata unui ambitus mediu, de mezzosoprana sau de bariton, apare si mai simpla, pastrand ritmul si supletea imprimata de acompaniament:

O alta sursa de inspiratie care apare in cantecele lui Chopin este natura. Cantecul Wiosna (Primavara) transpune in leganarea ritmului de barcarola o muzica meditativa, nostalgica. Primavara terna, aproape bolnavicioasa, lasa sa transpara starea precara a sanatatii compozitorului, agravata pe fondul psihic al exilului definitiv. Acompaniamentul pianului dubleaza in permanenta vocea, transformand partitura intr-o miniatura pianistica de sine statatoare asa cum se poate observa din exemplul urmator:

Atmosfera trista, apasatoare este intalnita in multe din cantecele compuse de Chopin, precum: Melodia (nr. 9 - Melodie), Dwojaki koniec (nr. 11 - Destin dublu), Nie ma czego trzeba (nr. 13 - Sunt sarac) sau Smutna Rzenka (nr. 3 - Fluviul trist). Melodiile lente, se suprapun unui acompaniament pianistic sarac, inviorat doar in momentele ritornelelor, care exprima durerea printr-o abundenta de cromatisme. De remarcat preludiul pianistic al cantecului nr. 12 - Moja Pieszczotka (Iubita mea), scris in tempo Allegretto, care prezinta o linie melodica de o rara delicatete, intr-o miscare usoara si elegant stilizata de mazurca:

Linia vocala, a carei melodie se leaga de cea a preludiului, prezinta o scriitura aproape instrumentala prin intervalica abordata (semiton, semiton, ton, cvinta, terta, terta, terta, etc.)

Interesant este cantecul cu numarul 15 - Narzeczony (Logodnicul) in care se intalneste un amestec de ritmuri ale dansului krakowiak. Cromatismele furtunoase intr-un suvoi de saisprezecimi ale unui pasaj de virtuozitate in Prestissimo din preludiul pianistic, dezlantuie ritmul temperamental al dansului in 2/4, cu accentele acompaniamentului fals sincopate:

Pe o schimbare agogica, Agitato vivo, linia vocala are profilul unui dans taranesc. Compozitorul pastreaza simplitatea si savoarea folclorica, de asta data, fara vreo incercare de stilizare:

De remarcat, aproape toate cantecele lui Frédéric Chopin au fost compuse intr-o structura strofica, preludiul pianistic avand si rolul unui refren care realizeaza legatura intre strofe. Numarul 15 al ciclului Narzeczony (Logodnicul) face, insa, exceptie, interventiile solistice ale pianului avand doar rolul de preludiu si de postludiu. Strofele vocale ale cantecului se reiau prin repetitie, fara interventia vreunui pasaj pianistic.

Sase din cantecele lui Frederic Chopin (numerele: 1; 2; 14; 4; 12 si 15) au fost preluate de Franz Liszt si transcrise pentru pian, alcatuind un ciclu intitulat Sase cantece poloneze de Chopin-Liszt,   miniaturi instrumentale rafinate si pline de nostalgie, strabatute, din loc in loc, de fiorul dansului popular polonez. Contributia componistica a lui Liszt a fost minima, el realizand in fapt o sinteza a partiturii pianistice cu cea vocala, impodobind-o, pe alocuri, cu mici cadente de virtuozitate specific lisztiene. De altfel Chopin nu a incercat niciodata sa rivalizeze cu maestrii genului miniaturii vocal-instrumentale. Prietenii sai, poetii Adam Mickiewicz si Stefan Witwicki, aflati, de asemeni, in exil in Franta, au incercat sa-l convinga sa scrie opera poloneza. Insistentele lor au fost zadarnice deoarece Chopin le-a raspuns ferm: "Laissez moi à mon piano, c'est mon affaire (Lasati-ma cu pianul meu, asta e treaba mea)" , asa incat Culegerea de cantece op. 74 posth. a fost singura sa contributie in domeniul genului liric, ele fiind doar expresia sentimentelor de dragoste si prietenie fata de prietenii sai sau a unor momente de nostalgie.

Nici Stanislaw Moniuszko nu a incercat sa rivalizeze cu maestrii genului miniaturii vocal-instrumentale, dar dragostea sa pentru muzica vocala, studiile urmate la Singakademie din Berlin si, mai ales, legaturile stranse pe care le-a avut cu Glinka, Dargomajski si cu compozitorii "grupului celor cinci", l-au determinat sa acorde o atentie deosebita cantecului. Prima culegere de Cantece de casa a fost publicata in anul 1838 la Poznan si calduros salutata de publicatia Muzacalinai sovremennie (Contemporanul muzical)[2]. De asemenea, Varsovskii dnevnik (Jurnalul varsovian) il pozitioneaza pe aceeasi directie componistica cu Glinka si Dargomajski. Cantecele de casa ale lui Moniuszko se adreseaza iubitorilor de muzica fara o pregatire speciala in domeniu. Albumul de lucrari corespundea criteriilor, care il recomandau publicului larg: erau usor de executat, aveau o anumita melodicitate usor de retinut si oglindeau aspecte reale din viata cotidiana. Albumul oferea, totodata, o adevarata antologie a poeziei poloneze a timpului, compozitorul acordand o atentie deosebita poetilor nationali. Foarte bun cunoscator al folclorului zonei sale - polonez, ucrainean, lituanian si bielorus - Stanislaw Moniuszko l-a considerat o importanta sursa de inspiratie, astfel incat cantecul sau se adreseaza omului simplu. Cantecul taranesc, cantecul social ocazional, specificele dume slave, scene din viata cotidiana, tablouri populare dansante, mazurci, kuewiakuri, krakowiakuri, s.a, toate se regasesc in miniaturile sale. Structura melodica a cantecelor lui Moniuszko este simpla si usor de urmarit, remarcandu-se, totodata faptul ca se simte in mod deosebit si influenta romantei ruse. Mersul melodiei, de preferinta, pe intervalul sextei mici, folosirea ca mijloc de expresie a septacordului in stare directa sau pe treapta a doua coborata, situeaza muzica lui Moniuszko la granita sferei de influenta a lui Glinka si Dargomajski. Melodia provenita din dansul popular, usor de memorat, exprima o multitudine de sentimente, de trairi. In momentul in care mesajul poetic al cantecului trebuie subliniat, Moniuszko il sustine cu o linie melodica a acompaniamentului, imbracata intr-o textura armonica sau polifonica adecvata.

Cantecul Jaskóteczka (Randunica), compus pe textul unei poezii populare expune, chiar din cele patru masuri ale preludiului pianistic, ritmul robust, nestilizat al unei mazurci taranesti:

Scris in tonalitatea do # minor, cantecul foloseste variantele minorului natural (cu si becar) si pe cea a minorului armonic (cu si #), ca mijloc de sensiblilizare si subliniere. Acompaniamentul armonic traditional se imbogateste in momentul in care textul poeziei populare este subliniat printr-un minor armonic cu o linie melodica la interval de sexta inferioara vocii, modalitate care va innobila dansul taranesc.

Scriitura pianistica a acompaniamentului utilizat in general de Moniuszko in cantecele sale este, intotdeauna, simpla si transparenta, punand in valoare vocea prin discretia scriiturii sale, slujind, totodata, ideii textului poetic. Uneori, acompaniamentul imita cantul chitarei, instrument acompaniator mult indragit de popoarele slave in a doua jumatate a secolului XIX, iar in cazul povestirilor epice populare, este realizat un acompaniament in care pianul imita bandura ucraineana. Poezia populara Kozak (Cazacul), este insotita, spre exemplu, de acordurile alternate, placate si arpegiate nostalgic, asemanatoare celor ale instrumentului rapsozilor ucraineni - bandura:

Redand un aspect al vietii cotidiene, cantecul Przaśniczka (Tesatoarea), pe versurile poetului Czaczot, este inzestrat cu un acompaniament veloce, ostinat al pianului, un perpetuum mobile in presto, care imita neobosit, la fel ca si in liedul lui Schubert Gretchen am Spinnrad (Margareta la vartelnita), vartelinta. In timp ce partitura mainii drepte coloreaza sugestiv atmosfera necesara textului, mana stanga asigura sustinerea ritmica si armonica pentru vocea care expune melodia cantecului:

Dansul, ca sursa de inspiratie a cantecelor lui Stanislaw Moniuszko, este mereu prezent in creatia compozitorului. Miniatura intitulata simplu Krakowiak, impune ritmul dansului temperamental, cu robustetea armonica si metrica accentelor:

Intr-un tempo Moderato (Tempo rubato), ritmul de mazurca, in cantecul Grajek (Muzicantul), pe versuri de A. Koliankovski, isi pierde, insa, caracterul dansant prin largirea miscarii si prin inlocuirea acordurilor celor trei timpi cu fermecatoare note de pasaj. Preludiul pianistic mai extins (opt masuri) construit dintr-o secventare melodica ascendenta, asezata pe o armonizare simpla (in tonalitatea re minor), eficienta, reprezinta una din paginile muzicale de adanca sensibilitatea ale lui Moniuszko. Atat sursa comuna de inspiratie, mazurca populara poloneza, cat si eleganta scriiturii, aseaza aceste pagini alaturi de incantatoarele mazurci ale lui Frédéric Chopin. Din pacate, dificultatile prezentate de pronuntia limbii poloneze (ca de altfel, si ale limbii cehe) pentru cantaretii de sorginte latina, fac ca miniaturile vocal-instrumentale, atat ale lui Chopin, cat si ale lui Moniuszko sa fie interpretate foarte rar si atunci, de cele mai multe ori, fie in traducere germana, in cazul lui Chopin, fie in limba rusa, in cazul lui Moniuszko. Traducerea in limba germana a poemelor lui Stefan Witwicki este insa total nefericita, deoarece aduce o duritate si o maniera in cant, total nepotrivite sensibilitatii nostalgice a muzicii chopiniene. Limba slava cu mai putine consoane aglomerate silabic decat limba poloneza, limba rusa poate fi considerata mai apropiata cerintelor prozodiei. Cu toate acestea, ea nu poate conferi pe deplin acel specific al pronuntiei care face savoarea cantecelor lui Moniuszko.