Pasquale Mario Costa : 1858 (biografie)

Pasquale Mario Costa : 1858

Napoli a fost un important centru politic si cultural, si chiar din timpuri indepartate a gazduit numeroase scoli de arta si artisti valorosi, proveniti din cele mai disparate regiuni. Multi dintre ei s-au transferat la Napoli pentru a studia la celebrul Conservator San Pietro a Majella, rezultat in 1826 din unificarea a patru Conservatoare preexistente: "Poveri di Gesú Cristo", "Santa Maria di Loreto", "Sant'Onofrio di Capuana" si "Pietá di Turchini". 

Aceste institutii au fost fondate incepand din anul 500, cu scopul de a indruma orfanii si copiii saraci spre o cariera. La inceput muzica era invatata pentru a pregati elementele care urmau sa fie incadrate in corurile bisericilor si nu ocupa un rol predominant in comparatie cu alte materii de invatamant. Mai tarziu, Conservatoarele s-au specializat ca scoli muzicale si au fost curand imitate si in strainatate, devenind oficina multor mari muzicieni.

In aceasta fervoare artistica atat de eterogena si plina de viata, multi exponenti cu preocupari de natura clasica, dintre care unii originari din alte orase, au aratat interes pentru Canzona Napolitana si i s-au dedicat, influentand si imbogatind in mod insemnat repertoriul. Muzicianul P.M.Costa a fost printre principalii protagonisti.

Nascut in Taranto la 24 iulie 1858 din parintii Angelo si Maria Giuseppa Malagisi, s-a transferat la Napoli si a studiat 12 ani la Conservatorul San Pietro a

Majella unde unchiul sau Carlo, era printre profesorii cei mai apreciati.

Crescut intr-o familie de muzicieni, (unchiul Michele Costa a fost director de orchestra, dirijand la "King's Theater", la "Philarmonic Society", si la "Royal Italian Opera" din Londra fondata de el in 1846) P.M.Costa a inceput foarte curand sa compuna primele romante. A obtinut diploma de pian in 1878.

Plecat la Londra dupa trei ani, muzicianul s-a reintors la Napoli in 1882 din cauza mortii tatalui sau si a cunoscut pe poetul Salvatore Di Giacomo, fiindu-i prezentat de ziristul Martino Cafiero. Din intalnirea dintre cei doi artisti, a izvorat o colaborare inovatoare, prolifica si durabila. Liricele lui Salvatore Di Giacomo erau pline de onomatopee, fiind intrinsec dotate si cu o deosebita muzicalitate. Aceasta cerea compozitorului partii muzicale o elaborare sensibila a tesaturii melodice, pe care Mario Costa a reusit s-o realizeze in mod eficace.

Au scris impreuna peste treizeci de canzone, ca: "Nanni" (1882), "Napulitana" (1884), "Era de Maggio" (1885), "Oje Caruli" (1885), "Oili Oila" (1886), "A retirata" (1887) "Luna nova" (1887), "Munasterio" (1887), "Lariula" (1887), "Catari" (1892), "Serenata napulitana" (1896).

Salvatore Di Giacomo in mod amical "complice" si la unele manifestari emotive ale compozitorului, a scris versurile la "Oje Caruli" pentru a seconda sentimentul profund pe care acesta il nutrea fata de Carolina Sommer, fiica unui bogat fotograf-anticar, proprietar al unui magazin din Piata Victoria, foarte frecventat de o clientela internationala. Cei doi tineri uniti in casatorie, invingand indelungata opozitie a parintilor Carolinei, au fost totusi constransi sa se desparta dupa cativa ani, poate si din cauza contrastelor familiale.

La Curtea Spaniola P. Mario Costa a obtinut un rasunator succes cu "Napulitanata" obtinand titlul si beneficiul Ordinului de Cavaler al Isabellei Catolica. In 1889 a compus cu Roberto Bracco opera:"Le Disilluse".

S-a transferat apoi la Paris unde, in 1893, a compus, doar in douasprezece zile pantomima: "Historia d'un Pierrot" din care s-a turnat un film in 1913.

Desi a fost jucata de sute de ori, compozitia i-a adus profituri economice foarte limitate, intrucat artistul cedase toate drepturile unui editor francez.

Muzicianul poseda o voce de tenor foarte placuta, fiind foarte apreciat atunci cand, la Napoli, canta si se acompania pentru cunostinte si prieteni in saloanele elegante citadine. Artist eclectic si stralucit om de spirit, P.M.Costa s-a incumetat in 1887 sa scrie textul la "O munno 'a Smerza" a carei muzica (de fapt fluierata) era a lui Roberto Braco.

In 1889 in timpul unei cine, a improvizat cu Peppino Turco si Roberto Bracco canzona"Taranti tarante" cu ocazia inaugurarii bazinelor de carenaje din portul Taranto. A compus singur versurile si muzica la unele canzone printre care "A frangese" (1894) cantata de subreta pariziana Armand'Ary si tradusa in mai multe limbi.

Pasquale Mario Costa s-a dedicat si comediei muzicale compunand "Il capitan' Fracassa" inspirat din romanul lui Téophile Gautier, pe care l-a adus pentru catva timp in Italia in 1909. Unele melodii ale muzicianului l-au inspirat pe libretistul-compozitor Carlo Lombardo in elaborarea operetei "Il re di Chez Maxim" in 1919. Au mai fost, printre altele, compuse operetele "Posillipo" (1921), "Scugnizza" (1922), "Il re delle Api" (1925), si "Mimi Pompon"(1925). Protagonist de esenta si fiu adoptiv al Canzonei Napolitane, muzicianul s-a stins in 27 septembrie 1933 la Montecarlo, cand implinise varsta de 75 de ani.