Rocco Galdieri : 1877 - viata si activitatea de compozitor muzical

Rocco Galdieri : 1877

Pentru capacitatea de a povesti in versuri istoria timpului sau, "trubadurul" provensal Rambaldo de Vaqueiras, care a trait intre secolui XII si XIII, a fost dintre poetii de curte, cel mai cautat si mai rasfatat de nobilimea europeana.

Inspirat de acest personaj, poetul Rocco Galdieri, a decis sa adopte, pentru o buna parte din lucrarile sale, pseudonimul "Rambaldo". Ba chiar, el a reusit intr-adevar sa dedubleze personalitatea sa artistica, semnand cu propriul nume poezie, canzone si comedii, iar cu pseudonimul Rambaldo, articole, operete si reviste.

Ulterior, chiar si Michele Galdieri, primul nascut al celebrului poet, a mostenit de la tatal sau abilitatea de a trece de la un gen la altul cu mare dezinvoltura, culegand numeroase succese in calitate de autor de reviste, textier si scenarist.

Rocco Galdieri, s-a nascut la Napoli in 18 octombrie 1877 din parintii Michele si Rosa Cipriani. Unicul copil baiat, nascut dupa cele trei surori: Aminta, Antonietta si Ester, el parea predestinat sa-i urmeze tatalui sau farmacist, cat si strabunicilor Onofrio, erudit al scolii de medicina din Salerno, si Pasquale, farmacist--chimist.

S-a inscris la Liceul Vittorio Emanuele, demonstrand insa o evidenta predilectie pentru literatura, care s-a exteriorizat foarte curand, incepand sa versifice in toate ocaziile, chiar si in temele scolare. In indraznetele sale sonete satirice, tanarul poet lua la tinta chiar clasa de invatamant. Dupa o disputa cu profesorul de italiana, a preferat sa abandoneze studiile, provocand reactia tatalui sau care l-a trimis intr-un "domiciliu fortat" la Penta, o mica localitate din provincia Salerno.

In atmosfera linistita de tara, Rocco, la varsta de 15 ani a dat frau liber instinctului sau literar natural, scriind primele articole, aparute in "Fulgor", "Il Fortunio" si "Gazzetta letteraria", deasemenea o lucrare poetica in dialect cu titlul "'O semmenario". In 1898 a scris "'O Nievo", un alt poem dialectal, iar in anul urmator, a tinut, pe langa Universitatea din Napoli, o prelegere la cursul de Istorie si Ziaristica.

In 1900, cu mare entuziasm, a fondat Ateneul-internat Rocco, o scoala privata, dar care, lipsita de fonduri si de personal, n-a durat prea mult. Intamplator, marile satisfactii au aparut datorita muncii neincetate ale alter-ego-ului sau "Rambaldo", care a inceput sa se afirme in campul ziaristicii, trecand de la "Il Mattino" la "Il Giornale d'Italia" conducand si periodicul "L'amico Cesare" si debarcand triumfator la "Monsignor Perelli" un jurnal satiric de mare raspandire.

Casatorindu-se in 1902 cu Maria Cozzolino, poetul Galdieri a incercat timid sa obtina primele succese cu "Io e Marya" 1902, o culegere de poezii dedicate sotiei, si "'O Vommero" 1905, o canzona pusa pe muzica de Raffaele Segre, care a reprezentat o buna trambulina de lansare pentru cariera sa de autor.

Arta lui Galdieri si meseria lui "Rambaldo" doua expresii lucrative contopite perfect intr-o singura persoana fizica, au fost descrise de catre Libero Bovio in cartea sa din 1905, intitulata "I miei napoletani" astfel: "Rambaldo era intotdeauna dispus la orice sacrificiu pentru Rocco Galdieri, pe care-l intelegea, iubind frumoasa si marea lui inima de poet. Si, cu siguranta, cea mai trista mizerie ar fi batut la poarta casei Galdieri, daca Rambaldo nu ar fi avut in fiecare zi, de-alungul celei mai grele si amare oboseli, acest ajutor de la nobilul sau frate mai mare."!

In 1910 Rocco a obtinut un important succes cu canzona "Sora mia" (E. De Curtis) dedicata surorii sale Aminta.

In acelasi an, in Casa Editoriala Izzo din Piata Dante, l-a cunoscut pe Evemero Nardella , cu care a inceput o fructuoasa colaborare care a adus la lumina unele bucati interpretate de Gennaro Pasquariello "Tu si' n'ata" 1910, "E bonassera ammore" 1911, si "Na nota sola" 1912.

Libero Bovio a scris si alte consideratii, dedicate prietenului sau Rocco:

--"Galdieri, cand portocalul e in floare, vorbeste cu stelele din mica vila San Giorgio din Cremano, in timp ce Rambaldo, mic, palid, astmatic, cocosat, se duce, vine, scrie, se agita, compune versuri, canzone, reviste, articole umoristice, auditii septembrale, .. pana se reduce la o sarmana zdreanta fara viata...".

Intre 1910 si 1920 si-a dedicat intreaga munca unui proiect, niciodata insa realizat, de a crea un Teatru stabil napolitan, si ca multi alti importanti autori, motivati de aceeasi aspiratie, (Bovio, Di Giacomo, Bracco, Murolo, Starace) a scris cu mare grija diverse opere teatrale in dialect. Se amintesc Cucu, sette" incredintata Companiei Adelina Magetti; "Zia Carnale"; "E ccose 'e Dio"; Aniello e ffede"; "Pronti..vengo"; "Quanno 'o core parla".

In acelasi deceniu, in timp ce Rambaldo continua sa produca neobosit articole ironice, texte umoristice pentru un astru care se nastea: Peppino Villani, reviste si macchiette, printre care L'esploratore" ( V. Valente) ; "Il parroco del villaggio" (E. Cannio) arta mai profunda si autentica a poetului pe care o prefera cu adevaratul sau nume, fara sa dea semne de oboseala.

A publicat alte doua volume de versuri ("Poesie" 1914 si "Nuove poesie" 1919. creind si o seama de canzone printre care: " 'A femmena" (E De Curtis) 1911 ; "Nun 'o saccio" (G.Lama) 1912; "'E figliole" (N.Valente) 1912 ; "Aria fresca" (E. Nardella) 1913 ; "Quanno uno e guaglione" (G. Lama) 1913, in care manifesta remuscari pentru greselile din tinerete, "Canta surdato" (Vincenzo Valente) 1916 ; "Femmena amata" ( E. Nardella) 1919 ; "Stornelli borghesi" (Nicola Valente).

Poeziile sale amare si dureroase reflectau starea sa de spirit, chiar daca uneori se mai desprindea din profunda neliniste, ca si cand in el s-ar fi aflat doua suflete. Galdieri s-a inscris in poezia napolitana de dupa Di Giacomo, cantand drumul vietii, iluziile, amaraciunea, tristetile si framantarile, cu un fir conducator, oarecum biografic.

Rocco era chinuit de gandul ca va muri de tanar ( lucru care s-a petrecut de fapt in 1923) si aceasta conditie psihologica a sa, daca este adevarat ca semnificatia mortii s-a transfigurat in poezie, isi ingaduia sa scrie versuri ca: Alleramente, A spia, A veglia, A cumeta. Dintre mai bine de 50 de canzone amintim doar "Aria fresca" "Lassa sta", "Femmena amata"..

In "Friscura" amaraciunea, dragostea si moartea se contopesc intr-o lirica distrugatoare.

Friscura d' 'a mattina Racoare de dimineata

Stanotte Abbrille 'aggiu passata triste Noaptea asta de aprilie am petrecut-o trist

Si aere l'aggiu vista Asa o atmosfera am vazut. Da! O sa mai vad

Si! "A veco n'ata vota stammattina? alta data asa o dimineata? Dar ce vreau sa zic?

Ma che vo di? Si' mai cu mico resta! Daca nu ramane niciodata cu mine

(C'arrassumiglia a te!) (Cum iti seamana tie!) Pe marmura asta rece,

Ncopp' 'a stu marmo friddo 'e sta fenesta la aceasta fereastra, si mai rece

Cchiú friddo 'na mattina truove a me! ma vei gasi pe mine intr-o dimineata!

Liricele lui Rocco Galdieri, inafara de Spagnuolo, care a scris muzica pentru aceasta "Friscura", au fost puse pe muzica de Nardella, De Curtis si Staffelli.

Dupa disparitia sotiei sale Maria, intamplata in 1919, poetul, deja de mai mult timp suferind de ast bronsic, voia sa gaseasca mangaiere in a doua casatorie. In acea perioada el a infiintat Casa Editoriala Amena. La inceput a folosit ca sediu provizoriu locuinta sa din Piata Cavour, dar din septmbrie 1920, Rocco a inaugurat in Piata Dante un local destinat vanzarii publicatiilor si reuniunii autorilor si cantaretilor. Poezii si fascicole de canzone au fost cu grija tiparite, dar initiativa editoriala nu a avut un prea mare succes data fiind si concurenta altor edituri.

La 16 februarie 1923 la doar 46 de ani, poetul a expiat si cele doua suflete artistice ale lui Rocco si Rambaldo s-au reunit pentru totdeauna. Cu putini ani mai ininte el terminase poezia "'A notte" cu aceste versuri semnificative:

"Mo' 'a notte c' 'o suonno nun vene,

I'm'appiccio 'nu miezo sicario e penzo

E te penzo... Che bene!

Nun tengo cchiú fede. (Chi 'a tene?)

E fumo... aspettanno l'orario d' 'a morte

Che trica.ma' venne".

Acum, in noaptea in care somnul nu vine

Eu imi aprind o jumatate de tigara si gandesc

Si gandesc la tine..Ce bine!

Nu mai am credinta! (Cine mai are?)

Si fumez...asteptand ora mortii

Care intarzie.. dar vine!!