BARBU PARIS MUMULEANU (1794-1836)

BARBU PARIS MUMULEANU (1794-1836)

S-a nascut la Slatina in 1794. Nici unul dintre documentele care privesc viata poetului aflate in posesia Arhivelor Statului din Slatina nu-l mentioneaza pe acesta cu prenumele Barbu. Pe nici unul nu lipseste insa prenumele Paris. Sa fi fost aceasta dorinta familiei cu gandul la cel mai mic dintre fiii lui Priamus si a Hecubei? Asta ar explica in masura intentia lui Mumuleanu tatal de a veni la Slatina de la Bircii cu scopul de a-si instruii copiii, fiindca ar fi cat de cat o dovada de eruditie.S-ar putea insa ca acest al doilea prenume sa fie adaugat numele poetului in timp,bunaoara cu ocazie unei presupuse vizite pariziene a lui Mumuleanu la invitatia copiilor lui Costache Filipescu,din perioada bucuresteana de dinaintea exilului la Bucov, adica de dinainte de 1812. Facuta in plina perioda fanariota,adica de influenta orientala,in plin occindent,vizita i-ar fi putut lasa poetului o impresie exceptionala si l-ar fi determinat sa semneze asa volumele ce aveau sa apara.

Numele autorului, in directa legatura cu profesiunea tatalui, poate constitui o explicatie a plecarii familiei din Bircii la Slatina in contextul relatiilor comerciale ale momentului. Documentele vremii atesta ca spre sfarsitul secolului al -XVII-lea negustorii se imparteau in doua categorii: drumeti, mai numerosi,care-si desfaceau marfa in cautarea clientilor adapostindu-se pe la hanurile bisericilor si asezati,care aveau pravaliaore, dughene, case la strada cu obloane ridicate ziua si atarnate cu carlig de acoperis, lasate, noaptea. Posibil ca Mumuleanu tatal sa fi fost negustor drumet si atunci cand a capatat puterea pecuniara de a-si cumpara o pravalie sa fi vrut a se muta la oras,unde era vad comercial. Aceasta s-ar putea explica si prin anumite usurari de care beneficia in oras in conditiile in care poseda hrisov in urma platii catre vistierie si prin care starostele ii elimina practic concurentii.Cum poetul sa nascut in ultimul deceniu al veacului al-XVIII-lea posibil ca tatal sa fi fost atras in Slatina de incurajarile succesive aduse comertului autohton de domnii Nicolaie si Constantin Mavrocordat mai devreme(se stia ca legea lui Mavrocordat ingradea dreptul breslasilor rasariteni si apuseni).

In tinerete a fost ajutat de banul Constantin Filipescu pe care il va insoti in surghiun la Bucov, in vremea lui Caragea voda. Se va casatorii si va avea multi copii si anume: Nicolae, Spirache, Stefan, Marita, carora le va lasa o avere destul de importanta. Primul volum "Rost de poezii" apare in 1820, aflandu-se insa sub influenta lui Conachi si a primilor Vacaresti. In 1825 apare la Buda "Plangerea si tanguirea Valahiei" cu caracter patriotic si face referiri la evenimentul din 1821. Mai multe din versurile sale au caracter popular si satiric.Creeaza adevarate epigrame.Vorbind despre femei, el spunea: "Vor sa cheltuiasca mii/Pe mode, galanterii,/Iar plansul lor e usor,/Precum ploaia dintr-un nor./Concluzionand s-ar arata/Fereste, e Dalita!"

Analizeaza si alte tipuri umane precum: bogatul mojic, scumpul, ipocritul, laudatorul sau flecarul. Unele din lucrarile sale vor fi publicate postum de Eliade Radulescu in 1837,astfel apar fabulele precum "Greierele si furnica" sau "Lupul si cainele".Vor fi publicate si poezii cu caracter patriotic precum "Patria" sau "Muntii",in care se observa influenta lui Iancu Vacarescu.Va contempla in mod idilic toamna,noaptea,luna sau vremea.

Desi nu a fost foarte pretuit de contemporanii sai,mai tarziu Mihai Eminescu si apoi George Calinescu il reconsidera,chiar el in "Vremea" ca a lasat un adevarat testament:

"Vremea-nalta si ridica,/Vremea face,vremea strica,/vremea suie si coboara,/Vremea surpa si doboara."