DAMIAN
STANOIU 1893-1956
Fost calugar,
Dumitru (Damian) Stanoiu a avut o cultura literara
superioara categoriei din care facea parte. S-a nascut la 3
aprilie 1893 in comuna Dobrotinesti, judetul Olt. Tatal sau, Dumitru Stanoiu era
plugar iar mama sa Rada era din comuna Curtisoara. A urmat clasele primare in
satul natal si Scoala de cantareti bisericesti la Slatina. Dupa o epoca de
vagabondaj juvenil in care a lucrat ca muncitor la diferite fabrici din tara,
hamal la Constanta, incercand chiar, dupa ce emigrase clandestin la Hamburg sa
se imbarce pentru America. In 1913 intra in cinul monahal la Manastirea
Caldarusani luandu-si numele de Damian. Intaile sale publicatii au fost niste
monografii bisericesti facute din ordinul superiorilor: "Manastirea
Caldarusani"-1924, "Manastirea Samurcasesti" (Ciorogarla), "Manastirea
Pasarea", "Manastirea Tiganesti"-1926. Debutul literar si-l face in 1928 cu
"Necazurile parintelui Ghideon". In 1929 publica "Duhovnicul maicilor", in 1931
"Pocainta staretului", in 1932 "Alegere de stareta". In mai 1932 este silit sa
paraseasca vasmantul calugaresc datorita unor conflicte cu superiorii sai
deoarece intr-una din lucrarile sale facuse aluzie la desfacerea de vinuri la
Manastirile Cernica si Caldarusani.Isi va continua activitatea literara
publicand in 1933 "Eros in manastire", in 1935 "O zi din viata unui mitropolit"
si "Oameni cu sticleti",in 1936 "Luminile satului" si "Pensionarii", in 1938
"Doi prieteni,cinci vagabonti". In perioada comunista va fi marginalizat si pe
nedrept uitat. A murit la 8 iulie 1956.
.com
