Dimitrie Cantemir (26 oct 1674 - 21 aug 1723)

Dimitrie Cantemir (26 oct 1674 - 21 aug 1723)

- este o personalitate multivalenta a culturii și literaturii romane, ilustrandu-se in domeniul istoriei, filosofiei, literaturii

- s-a nascut la 26 oct 1674, ca fiu al domnitorului Constantin Cantemir

- a studiat in Moldova, iar apoi in Constantinopol

- a domnit in Moldova de 2 ori, ultima data - 1710-1711

- dupa batalia de la Stanilești (1711), D. C. este nevoit sa plece in exil la Moscova

- 1714 - a fost ales membru al Academiei din Berlin

- 1-a lucrare importanta : Divanul / Galceava ințeleptului cu lumea (1698)

- are un caracter filosofic, fiind un tratat de etica conceput sub forma unui dialog polemic intre spirit și corp

- unii cercetatori au considerat ca este primul eseu din literatura romana

- a 2-a lucrare : Imaginea științei sacre care nu se poate zugravi (1700)

- o lucrare filosofica, in limba latina, Constantinopol

- a aparut in traducere romana parțiala, sub titlul de Metafizica

- Logica (1701) - cu caracter didactic

- Tratat de muzica turceasca (1703)

- in domeniul istoriografiei, D.C, este autorul lucrarii Creșterea și descreșterea curții otomane, cu o reputație internaționala,in care D.C prezinta cauzele care au condus la inflorirea/ declinul Imp Otoman

- Viața lui Constantin Cantemir - este o biografie a tatalui lui D.C in care sunt prezentate și elementele de memorialistica

- cea mai importanta lucrare istoriografica : Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor (1718)

- este opera unui Hașdeu al sec. XVIII, cu un plan utopic și nerealizat in care autorul iși pune deodata mai multe intrebari decat și-au pus toți inaintașii lui intr-ale istoriei naționale la un loc (N. Manolescu)

- importanța acestei lucrari provine din varietatea documentarii istoriografice, dar și din considerarea istoriei Moldovei dintr-o perspectiva mai ampla, prin integrarea acesteia in context european

- D.C subliniaza rolul ce revine cauzalitații in cadrul evenimentelor istorice

- D.C scrie : nici un lucru fara pricina sa se faca nu poate

- Sistema religiei mahomedane - este o descriere morfologica a religie musulmane

- Descrierea Moldovei (1716, lb latina, la cererea Academiei din Berlin)

- este o lucrare monografica, in care Moldova este descrisa sub aspect geografic, etnografic, lingvistic

- este structurata in 3 parți :

• Prima parte - o descriere geografica a Moldovei, a florei, faunei, a formelor de relief
• A 2-a parte - o descriere etnografica a Moldovei, a tradițiilor, obiceiurilor
• A 3-a parte - cateva observații lingvistice cu privire la graiul și la scrierea folosita de moldoveni, D.C susținand ca moldovenii au folosit intai alfabetul latin, fiind inlocuit mai apoi de cel chirilic

- importanța lucrarii provine din :

• Faptul ca la sfarșitul ei exista o harta - prima harta a Moldovei
• Informațiile etnografice, facand referire și la mitul Sburatorului

- cea mai importanta lucrare literara - Istoria ieroglifica (1705)

- are aspectul unui pamflet politic

- D.C satirizeaza conflictele dintre familiile boierești aflate la putere in Moldova și Țara Rom.

- D.C satirizeaza rolul malefic al Imp. Otoman in relațiile cu țarile romane, intr-un limbaj alegoric, folosindu-se anumite personaje din lumea fabulelor

- D.C este un bun psiholog, un observator atent al comportamentului uman, relatand lupta dintre animalele din țara patrupedelor și viețuitoarele din țara pasarilor

- poate fi asemanata cu o epopee eroi-comica in proza

- se caracterizeaza prin :

• Verva narativa a scriitorului
• Capacitatea acestuia de a figura expresiv și simbolic diferite stari afective ale personajelor sale

- personajele evolueaza pe o scena imaginara , rostind monologuri care reies dintr-o mare capacitate de invenție

- unele personaje au conștiința propriei lor condiții, o condiție fragila, efemera, perisabila

- este o opera literara complexa, greu de incadrat intr-o tipologie, fiind considerata de A.D.Xenopol o lucrare morala filosofica, o satira politica, iar de N. Iorga un roman istoric și o carte de memorii

- P.P.Panaitescu considera ca lucrarea este roman social, memorii și roman de aventuri. Toate acestea la un loc, cu precizarea numai ca modul in care toate acestea se realizeaza este unul perpetuu alegoric

- recursul la alegorie este justificat prin intenția polemica a acestei opere literare

- d.p.d.v al conținutului, lucrarea ne prezinta un conflict politic legat de succesiunea puterii in Moldova - e vorba de o adunare langa Adrianopol (1703) a reprezentanților boierimii muntene și moldovene, o adunare care iși propune sa aleaga domnitorul Moldovei

- in cadrul adunarii, D.C introduce in scena personaje, lasandu-le sa se prezinte prin intermediul discursurilor

- dupa investitura domnitorului, intervine o ințelegere intre el și boierii din Moldova și Țara Rom, indreptata impotriva fraților Antioh și D.C

- acest complot este dejucat de o rascoala a claselor mijlocii, nemulțumite de amestecul domnitorului C. Brancoveanu in Moldova

- lucrarea poate fi abordata și dintr-o perspectiva social-politica și filosofica, pt ca in substanța carții, cititorul gasește numeroase idei legate de geneza universului, structura materiei, superioritatea existenței in cadrul universului, rolul fundamental al rațiunii in procesul de cunoaștere de sine al individului

- D.C se refera și la unele probleme legate de organizarea statului, face referiri la structurile sociale din epoca sa, la intrigile și comploturile din acea vreme, conturand astfel o intreaga galerie de personaje și tipuri umane bine individualizate și expresive

- lucrarea are și o valoare documentara incontestabila, pt ca prin info și datele pe care autorul le ofera, cititorul poate afla o imagine a Moldovei din acea epoca

- d.p.d.v al exactitații faptelor, lucrarea trebuie privita cu anumite rezerve, pt ca este o scriere cu caracter polemic și pamfletar

- insa in privința descrierilor, prezentarii instituțiilor feudale și a relațiilor sociale, regasim info prețioase datorita faptului ca avem de a face cu o opera literara care iși propune sa reconstituie atmosfera politica a vremii, culoarea de epoca

- personajele pe care D.C le plasticizeaza in opera sa, sunt puternic individualizate, conturate prin insumarea unor detalii revelatorii

- intalnim și numeroase sentințe morale, enunțuri cu caracter aforistic

- aceste aforisme sunt idei originale imprumutate din folclor sau din culegerile de aforisme cu caracter filosofic și moral

- d.p.d.v al existenței sociale , D.C transpune ideea de cauzalitate conjugata cu viziunea eticii creștine

- pe de o parte, D.C afirma libertatea de acțiune a ființei umane, considerand ca intregul univers este dependent de voința divina

- in concepția sa despre lume, acorda ființei umane o importanța deosebita :

• Omul trebuie sa se supuna determinismului lumii naturale
• Omul este asemanator divinitații, pt ca este inzestrat cu un suflet ințelegatoriu, facand din ființa umana o ființa morala, capabila sa distinga intre bine și rau

- aceasta perspectiva etica prin care e privita ființa umana, il determina pe scriitor sa introduca in opera sa o serie de mici povestiri cu caracter moralizator, din care se desprinde ideea ca in viața sociala greșelile sunt sancționate

ființa umana nu este infațișata doar ca un instrument  ce se afla la discreția fatalitații, D.C sugerand ideea ca ființa umana trebuie sa fie privita și in procesul creației, ca modelatoare a materiei

- in lucrare, D.C contureaza diferite caractere, dar teoretizeaza d.p.d.v moral pe marginea unor exemple din viața cotidiana, pe care le inregistreaza, comenteaza cu o atitudine critica

- etica lui D.C nu mai este alcatuita doar dintr-o inșiruire de concepte morale și ideo morale și teologice, precum in Divanul, ci este perceputa ca expresie a unei atitudini active, constructive, care reiese din cunoașterea realitaților acelor epoci

- in concepția lui D.C, organizarea statala trebuie sa se bazeze pe o monarhie autoritara și centralizata, pe ideea de dreptate sociala, pe temperarea elanurilor oligarhice ale marii boierimi

- concepția despre stat, conține cateva idei valoroase pt acea epoca :

accentuarea puterii domnești in raport cu cea a boierilor

conlucrarea unitara intre domnitor și boieri pt intarirea statului

importanța legilor și libertații individuale

- lucrarea este și un romanu autobiografic, in structura acesteia regasindu-se sensibilitatea autorului, una profunda, proiectata pe fundalul social-politic al acelei epoci

- pildele, cugetarile, aforismele, proverbele, sunt preluate din literatura universala ; se regasesc citate din Homer, Horațiu, Hesiod etc

- exista și o stransa legatura intre Istoria ieroglifica și literatura veche / populara

- portretele satirice evocate in lucrare sunt remarcabile prin finețe caracterologica și plasticitatea descrierii unor detalii

- intalnim și descrieri ale unor animale exotice, orașe fantastice și narațiuni, in care sunt relatate fapte din viața cotidiana

- stuctura operei este densa

- faptele și evenimentele nu sunt reprezentate in ordine cronologica

- firul narațiunii este intrerupt de proverbe, basme, cugetari, expresii tipice, care au rolul de a amplifica interesul cititorilor

- semnificativa pt D.C este aspirația catre un ideal expresiv

- lucrarea dezvaluie preferința lui D.C pt anumite efecte de contrast, prin care sunt definite cele 2 lumi alegorice

- lucrarea are și unele caracteristici ale stilului baroc, prin :

• teatralitatea unor evenimente, fapte
• spectacolul lingvistic al operei
• cultivarea aparențelor
• atenuarea limitelor temporale și spațiale

- d.p.d.v stilistic, stilul lucrarii se distinge net de cel al cronicilor, textelor religioase

- D.C incearca sa formuleze unele modalitați noi de expresie

- domeniul in care D.C introduce termeni noi este mai ales cel filosofic, cu o terminologie imprumutata din lb latina, greaca, turca

- opera lui D.C se caracterizeaza mai ales prin placerea rostirii,spiritul polemic,argumentarea riguroasa

- la toate acestea se adauga capacitatea de observație a autorului și imaginația

- prin urmare, lucrarea ni se dezvaluie ca o creație cu multiple sensuri, intenții filosofice și morale

- D.C folosește in aceasta opera literara modalitați de expunere foarte diverse, un stil alegoric, vazut ca o succesiune de imagini bine structurate

- in istoria limbii romane literare, D.C are meritul de a fi incercat sa puna bazele stilului științific, preluand o terminologie specifica pt științele sociale și exacte

- aceasta incercare de a formula un stil științific, a ramas insa fara ecou in cultura romana, pt ca lucrarile sale scrise in lb romana au intrat in circulație mult mai tarziu

- oricum, scrierile lui D.C marcheaza inceputul stilului științific in cultura romana, stilul sau fiind unul savant, inedit, cu o anumita turnura plastica a frazei