ANATOMIA TEGUMENTARA

ANATOMIA TEGUMENTARA

1. GENERALITATI

In fig. 1 sunt prefigurate cele trei componente structurale ale pielii normale:

epidermul

dermul

hipodermul

Fig.1. Componentele structurale ale pielii normale si teritoriile capilare

Stratul germinativ bazal al epidermului la care, conservarea membranei bazale ofera posibilitatea de restitutio ad integrum;

Stratul dermic vascularizat de plexul capilar dermic intermediar si continand foliculii polisebacei si conductele glandelor sudoripare;

Stratul profund, vascularizat de plexul capilar dermic profund, continand glomerulii glandelor sudoripare.

Condensarea speciala a continutului in material epitelial si al teritoriilor vasculare ofera de fapt, aprecierea posibilitatilor de vindecare spontana, care se realizeaza numai prin proliferarea epiteliala la suprafata plagii.

Construirea leziunii arse si caracteristicile lezarii in profunzime, in functie de "nivelul-prag", sunt de o deosebita importanta. (fig.2, fig.3, fig.4, fig.5).

Fig.2 Arsura de gradul I

Fig.3 Arsura de gradul II

Fig.4 Arsura de gradul III

Fig.5 Arsura de gradul IV

FUNCTIA DE ECRANARE A TEGUMENTULUI

Tegumentul este structura special destinata, printre altele, functiei de ecranare a energiei exterioare.

Impactul energiei mecanice este, la intensitati medii, convertit in acumularea de energie elastica si informatie senzoriala.

Impactul energiei radiante este ecranat prin «  umbrelele »  melasonice, care au rol in apararea nucleilor celulelor epiteliale germinative.

Impactul energiei electrice este, in anumite limite ecranat, reprezentand marea rezistenta electrica a tegumentelor.

Impactul energiei termice este ecranat prin marea rezistenta a tegumentului fata de energia termica.

Cum agentii etiologici ai arsurii (chimice, electrice, radiante) se exprima finalmente prin degajare locala de energie termica, vom considera, aici, ultima dintre calitatile de ecranare a pielii.

Rezistenta calorica, respectiv capacitatea de a inmagazina energie calorica chiar cu pretul mortii lor, este mijlocul prin care tesuturile isi apara organismul pe care il protejeaza.

Rezistenta calorica a pielii se masoara in gradiente termice, care reprezinta diferenta de temperatura intre structurile expuse si straturile subiacente.

Gradientele termice cutanate nu sunt uniforme nici pentru specie, nici pentru acelasi individ.

Tegumentul gros si dens al spatelui, al pielii paroase, al capului, al plantelor si palmelor barbatului adult va proteja mult mai bine decat tegumentul subtire al regiunilor de flexie, de exemplu, al femeii sau al copilului. Parul adauga si el un coeficient variabil de protectie. 

Gradientul termic al pielii este dat de grosimea de tegument interpus intre sursa si tesuturile nelezate, necesara pentru scaderea temperaturii aplicate pana la limita nelezata de 40^oC, adica, grosimea tegumentului lezat.

Eficienta functiei de ecranare este in general foarte mare, temperaturi de peste 100^oC, fiind repede « absorbite » chiar in primele zecimi de milimetru ale pielii.

Gradientul termic al pielii este o valoare rigida, data pentru totdeauna.

El depinde de :

factorul de intensitate al energiei ;

factorul durata de aplicare.

Impactul unic de cateva sutimi sau miimi de secunda necesita mari cantitati de energie pentru determina lezari profunde si foarte profunde, in schimb, cantitati moderate de energie calorica sub 100^oC, pot determina leziuni foarte profunde, daca contractul este prelungit.

Astfel, devin lezate profund chiar la temperatura de 45^o-50^oC daca durata de aplicare este indelungata.

Se cunosc cazuri in care copiii mici au suferit arsuri grave, mortale, pentru ca au fost introdusi intr-o cada de baie cu apa relativ nu prea fierbinte 45^o-50^oC de persoane lipsite de aceste cunostinte elementare si lasate un timp indelungat in apa care avea aceasta temperatura.

Dezvoltarea leziunii in acest caz este un fenomen esentialmente dinamic, structuri mici tegumentare sunt sacrificate si omorate progresiv, consecutiv, in functia de ecranare, prin capacitatea lor de a inmagazina si retine energie.

Gradientul termic al pielii, masura ei de ecranare termica este, astfel, functie directa si de curba : intensitate-durata si de determinismul etiologic (natura fizica a corpului sursa, capacitatea, conductanta lui calorica, durata descarcarii termice a tegumentului).

Astfel se explica gravitatiile diferite ale arsurilor prin flacara, prin contact, prin lichide sau vapori.