Carcinomul celulelor scvamoase (carcinomul epidermoid)

Carcinomul celulelor scvamoase (carcinomul epidermoid)

Reprezinta apoximativ 15% din tumorile cutanate la pisica si 5% la caine. Se intalneste obisnuit in regiunile cu piele nepigmentata sau cu o cantitate redusa de pigment. În multe situatii se recunoaste interrelatia cu expunerea expunerea prelungita la razele solare, tumora mai fiind denumita si carcinomul scvamos actinic.

Localizarea cea mai frecventa la pisica este la pielea din jurul trufei, pavilionul urechii si buze. Apare obisnuit la animalele mai in varsta, cainii in jur de 8 ani si pisicile de 12 ani fiind cele mai afectate.

Clinic poate imbraca aspect proliferativ sau eroziv. Leziunile proliferative se prezinta sub forma de placi ferme de culoare rosie pana la formatiuni conopidiforme, adesea ulcerate. Aspectul ulcerativ, cel mai frecvent intalnit la pisica, evolueaza initial sub forma de cruste apoi ulcere adanci. Histologic, stadiul de crusta reprezinta carcinomul in situ sau carcinomul preinvaziv. Alaturi de caracterul invaziv local carcinomul epidermoid prezinta si tendinta spre metastazare.

O forma relativ noua denumita carcinom epidermoid multicentric a fost descrisa la pisici si afecteaza pielea cu invelis pilos normal. Regiunea afectata este dureroasa, acoperita de cruste, sangereaza usor la manipulare iar parul poate fi usor indepartat prin smulgere.

Diagnosticul se stabileste clinic. Leziunile cu pierdere progresiva a marginii conchiei auriculare sau cu aspect ulcerativ ale trufei sau buzelor sunt caracteristice.

Prognosticul este rezervat.

Tratamentul

Tratamentul chirurgical si crioterapia raman cele mai eficiente mijloace terapeutice daca sunt aplicate in faza de debut a bolii. În localizarea auriculara otectomia permite controlul pe termen lung in majoritatea cazurilor.

Crioterapia a fost mai eficienta in cazul localizarii auriculare (eficienta 100%) decat in cazul celei nazale (eficienta 70%).

Radioterapia de ortovoltaj ca si terapia fotodinamica, utilizate in terapia carcinomului epidermoid au condus la rezultate diferite dependent in primul rand de stadiul evolutiv.

Chemoterapia este putin utilizata raspunsul fiind in general redus (au fost utilizate doxorubucin/ciclophosphamide, actinomycin D, bleomycin).

Raspus partial s-a obtinut la piroxicam, rezultatul fiind explicat pe baza efectului imunomodulator al acestuia.