MAMITA STREPTOCOCICA (MASTITIS STREPTOCOCCICA)

MAMITA STREPTOCOCICA (MASTITIS STREPTOCOCCICA)

Este inflamatia glandei mamare produsa de diferite tipuri de streptococi. Primele descrieri asupra mamitei streptococice au fost facute in Elvetia. Inainte de aparitia antibioticelor aesta mamita a constituit una din cauzele cele mai pagubitoare in economia productiei de lapte. Ea continua sa fie si astazi in atentia medicilor veterinari, prin frecventa sa mare in efectivele de animale de lapte

Streptococul se gaseste in lapte si glanda mamara, care constituie un mediu prielnic de dezvoltare a acestuia. Dupa mamita streptococica, animalele raman purtatoare de microbi, ceea ce constituie un pericol pentru celelalte animale.

Cercetarile bacteriologice au dus la descoperirea a 14 grupe de streptococi, notati in ordine alfabetica. Cei mai frecventi streptococi in mamita sunt in grupa B (Streptococcus agalactiae). Dupa Kastli P. Streptococcul agalactiae intretine mereu alte infectii mamare. Mai rar apar infectii mamare cu streptococi din grupa C (Streptococcus dysgalactiae) si din grupa A (Streptococcus pyogenes). Mai recent s-a aratat ca Streptococcus agalactiae se gaseste in amigdale la vaci, porci si in organele genitale bolnave. Alti streptococi care produc mamite la animale sunt : Streptococcul uberis (grupa E), streptococi din grupa G,L, din grupa D (enterococi), din grupa N (Streptococcus lactis), Streptococcus viridans

Importanta mamitei streptococice consta in faptul ca ea este o antropozoonoza, producand infectii la om si copii.

Mamita streptococica apare mai ales acolo,unde conditiile de igiena sunt necorespunzatoare (asternut umed si murdar, pardosea rece, muls incomplet, etc.).

Infectia streptococica are loc pe cale galactogena. Germenul poate fi vehiculat de mainile mulgatorilor, de paharele de muls, asternutul si pardosea infectata. Dezvoltarea germenului in glanda mamara este favorizata de alte boli cum sunt : febra aftoasa, variola, papilomatoza, eruptii cutanate, leziuni ale epiteliului mamelonar, inchiderea insuficienta a canalului mamelonar, etc. Ajunsi in canalul mamelonar, streptococii nu produc intodeauna modificari clinic vizibile, deoarece apararea glandei mamare, reprezentata de epiteliul intact al cisternei si substantele bactericide din lapte, pot sa-i faca inofensivi. La aceasta mai contribuie si mulgerea regulata si totala.

Infectia streptococica apare in tot timpul lactatiei

Din punct de vedere patogenetic se semnaleaza importanta alergizarii glandei mamare prin contactul repetat cu streptococii. Unii autori atribuie un rol important asociatiei cu stafilococul care asigura difuzarea infectiei cu ajutorul hialuronidazei.

Modificarile anatomopatologice sunt caracteristice unei galactoforite catarale acute si cronice si unei mamite. In stadiile acute ale bolii, sfertul mamar este mult marit in volum, devenind asimetric. Pielea este intinsa si tesutul subcutanat este infiltrat cu un exudat seros. In canalele galactofore si in cisterna se vad flocoane de puroi. Tesutul conjunctiv interstitial sufera un proces de fibrozare. In forma cronica au loc fenomene atrofice, cu induratia partilor glandei afectate. Ganglionii limfatici retromamari se maresc in volum, sunt hiperemiati si cu hemoragii punctiforme.

Simptome clinice. Boala afecteaza 1 - 2 sau 3 sferturi mamare. Evolutia clinica la inceput este fara modificari aparente. Secretia de lapte scade si apar modificari organoleptice. Laptele devine apos, cu nuante albastrui, datorita scaderii cantitatii de grasime, cu flocoane de cazeina. Calitatile gustative se modifica, laptele devenind amarui - sarat. Prin decantare, proba de lapte recoltata, lasa sa se vada un depozit gelatinos galben, murdar, format din leucocite si celule epiteliale descuamate, cu strii sangvinolente. Prin fierbere laptele se coaguleaza. Smantana formeaza un strat subtire, iar intre lapte si smantana exista o serozitate alba - albastruie. Odata cu evolutia bolii, manifestarile clinice locale si generale devin mai evidente, se mareste temperatura locala si generala (40 - 41 C) si este prezenta sensibilitatea dureroasa. Starea de prostratie se accentueaza, aparand tulburari ale aparatului digestiv, manifestate prin diaree. Din cauza durerilor, pofta de mancare dispare, si animalul scrasneste din dinti. Prin proliferarea tesutului conjunctiv, mamita capata un caracter cronic - atrofic. In perioada urmatoare de lactatie, in sfertul afectat se reacutizeaza boala, care dureaza putin si apar leziuni cronice ireversibile de sclerozare.

Diagnosticul. In faza initiala a bolii manifestarile clinice nu sunt caracteristice. Modificarile laptelui sunt destul de specifice si pe baza lor se poate preciza diagnosticul. Pentru aceasta se va determina pH-ul laptelui (proba cu bromtimol) catalaza, si reactia Whiteside. La examenul microscopic al sedimentului din laptele provenit din sfertul bolnav, se observa lanturi scurte si lungi de streptococi, granulocite, neutrofile si celule epiteliale. In formele cronice, diagnosticul se stabileste pe baza modificarilor atrofice ale glandei mamare.

Prognosticul este rezervat, datorita faptului, ca animalele tratate raman purtatoare de germeni.

Tratamentul profilactic consta in respectarea conditiilor de igiena in exploatarea animalelor, mulgerea completa, izolarea animalelor bolnave si dezinfectia mulgatorilor, care pot transmite boala de la un animal la altul.

Tratamentul curativ trebuie sa fie foarte hotarat, si daca este posibil imediat dupa aparitia primelor semne de boala (modificarile calitative ale laptelui). Sfertul bolnav se va mulge complet cat mai des intr-un vas separat, pentru a nu difuza infectia. Se vor administra apoi, intramamar 200000 U.I. penicilina, dizolvate in 80 - 100 ml ser fiziologic. Aceasta se repeta la 6 ore, timp de 3 - 4 zile. Mai eficace sunt insa preparatele pe baza de antibiotice cu spectru larg de actiune (Asocilin, Masticilin etc.), care au o putere mare de sterilizare si in acelasi timp sunt cu efecte mai de durata. Repetarea tratamentului in acest caz se face dupa 24 ore. In cazurile grave, la terapia locala se asociaza terapia generala cu sulfamide. Tratamentul rational si stiintific se poate face insa, daca in prealabil se executa antibiograma. In enzootii de mamita streptococica, unii autori recomanda folosirea vaccinarii cu autovaccinuri. Tratamente mai moderne recomanda preparate pe baza de nitrofurazone, sulfonamide, bacticin Knoll, adausuri de vitamina A.

Pentru succesul tratamentului vom trata intregul efectiv bolnav sau suspect de mamita streptococica.