Actinobaciloza

ACTINOBACILOZA

Actinobaciloza este produsa de Actinobacillus lignieresii, germen comensal al mucoasei cailor digestive anterioare.

CARACTERE EPIZOOTOLOGICE

Specii receptive: taurinele si ovinele. Foarte rar se pot imbolnavi porcinele, cabalinele, sobolanii, ratele si omul.

Surse de infectie: de obicei, infectia are origine endogena. Ca surse secundare, apa si furajele contaminate, prin material purulent, au rol important in producerea procesului infectios.

Cai de infectie: principala cale de infectie este cea bucala, in special in urma consumului de furaje dure sau intepatoare.

Evolutie: sporadico-enzootica, cu aparitie sezoniera (sfarsitul iernii si inceputul primaverii), dupa consumul de furaje grosiere. Durata evolutiei este fcmga. de luni sau ani de zile.

TABLOUL CLINIC SI MORFOPATOLOGIC

Perioada de incubatie are o durata variabila, de la 2-3 saptamani la cateva luni.

Boala evolueaza cronic, insidios iar semnele clinice sunt corelate cu specia de animale bolnave si cu localizarea leziunilor.

La taurine, principalele localizari se gasesc la nivelul limfonodulilor explorabili (fig. 4) la limba, subcutanat si uneori pe mamela, bucce, buze si pe linele seroase viscerale.

Localizarea la nivelul limfonodulilor explorabili

Limfonodulii sunt mariti in volum, aderenti la piele si cu aspect tumoral. Pot fi fluctuenti sau duri datorita fibrozarii. Deseori, fistulizeaza si lasa sa se scurga un puroi galben, grunjos, care determina formarea de ulcere.

Localizarea la nivelul limbii

Limba este tumefiata, cu zone fluctuante si ulcere ca urmare a fistulizarii.

Daca sufera procese fibroase, consistenta este dura, de unde si denumirea de "limba de lemn'.

Animalele prezinta greutate in prehenziune, masticatie si deglutitie.

Uneori, ca urmare a localizarii linguale, infectia poate deveni sistemica si moartea survine in cateva zile prin septicemie

Cand procesul inflamator si piogen de la nivelul limbii afecteaza laringele si faringele, animalele mor prin aspirare in 1-2 zile.

Localizarea subcutanata

Nodulii actinobacilari prezenti in special in zona trenului anterior sunt aderenti de piele, au diferite dimensiuni (de la cativa mm la deformari ample) si aspect tumoral. La palpare, pot fi fluctuenti sau duri. Colectiile fistulizeaza deseori, iar dupa scurgerea puroiului raman ulcere. Abcesele actinobacilare mari, prezinta o capsula foarte groasa care trimite travee catre interior, determinand caracterul de multilocular, iar cele mici sunt incluse in tesut de neoformatie.

La ovine, in mod frecvent este afectata zona botului si mai rar, localizarile pot fi subcutanate, faringiene, parotidiene, pulmonare, mamare, testiculare, pe unele seroase si in diferite organe.

Nodulii de la nivelul botului abcedeaza si formeaza cruste ce determina ingrosarea buzelor.

Localizarea la nivelul mamelei determina formarea de noduli in profunzimea tesutului mamar cu afectarea structurii si a productiei lactate.

Indiferent de localizare, nodulii pot fi supurativi, ca abcesele, sau sunt fibrozate, indurate. Puroiul este cremos, mai fluid decat la taurine, de culoare albicioasa, uneori cu grunji si de culoare verzuie, cand se suprapun infectii bacteriene secundare. La ovine, fibrozarea este mai redusa comparativ cu taurinele.

PREVENIRE SI COMBATERE:

Pentru prevenirea actinobacilozei se impune respectarea urmatoarelor masuri:

evitarea consumului de furaje ce pot leziona cavitatea bucala (furaje intepatoare, foarte grosiere, spini, ariste, scaieti etc.);

izolarea animalelor bolnave si evitarea administrarii de furaje si apa contaminate, ce pot fi surse de infectie.

Pentru combaterea bolii se impune asocierea tratamentului chirurgical cu cel medicamentos, astfel:

Tratament chirurgical. Abcesele se deschid, se videaza si se dreneaza, eliminand foarte bine tesutul necrozat. Deschiderea se face numai dupa ce abcesele sunt mature sau maturarea se poate grabi prin aplicarea de pensulatii cu tinctura de iod, infiltratii perifocale cu iodisept si cu antibiotice.

. Tratament medicamentos. Se face un tratament antiinfectios, utilizand substante antibacteriene si un alt tratament cu substante iodate, pentru a combate fibroza.

Tratamentul medicamentos se aplica concomitent cu cel chirurgical. Dintre antibiotice, cea mai eficienta s-a dovedit eritromicina, administrata atat local cat si general. Preparatele iodate se administreaza pe cale generala: iodura de potasiu (8-12 g/zi) pe cale orala si iodura de sodiu sau solutie Lugol (5-6 g/zi), pe cale intravenoasa, pana la aparitia fenomenului de iodism. Dupa dezvoltarea semnelor de iodism se intrerupe tratamentul pana la disparitia totala a acestora, dupa care se reia tratamentul cu iodura pana cand nu se mai observa semne de actinobaciloza.

DIAGNOSTICUL

In actinobaciloza diagnosticul se presupune pe baza caracterelor epizootologice, a tabloului clinic si lezional si se confirma prin examen laborator. In cazul leziunilor indurate, diagnosticul este negativ