Listerioza oilor

LISTERIOZA OILOR

Listerioza, boala infectioasa intalnita mai frecvent la ovine, este cunoscuta si sub numele de meningoencefalita purulenta. Este produsa de Listeria monocytogenes si, intr-o masura mai mica (10%), de Listeria evanovii, la ovine si bovine.

CARACTERELE EPIZOOTOLOGICE

Receptivitate: in mod frecvent, boala se intalneste la ovine dar mai poate fi intalnita si la caprine, porcine, taurine, cabaline, pasari, rozatoare, carnivore, peste si om.

Surse de infectie: animalele bolnave sau purtatoare, furajele insilozate, saprofitismul din apele raurilor si lacurilor, ca surse exogene, dar boala poate apare si ca o infectie endogena determinata de existenta ca epifit a bacteriei pe mucoasa cailor respiratorii superioare. De asemenea, consumul de furaje care contin larve de paraziti sau capuse contaminate poate avea un rol foarte important in transmiterea germenilor. Deoarece deseori la oi boala apare concomitent cu administrarea de furaje insilozate, frecvent este denumita ca boala de siloz.

Cai de infectie: digestiva si respiratorie, uneori si transplacentar. Nu sunt excluse si caile cutanata, oculara, ombilicala si genitala.

Aparitie si evolutie. Apare spontan si evolueaza sporadic sau enzootic, are caracter stationar si difuzibilitate lenta in focar, fiind prezenta iarna si la inceputul primaverii.

Factori favorizanti: regimul de stabulatie, consumul in exces de siloz si furaje alterate, prezenta de purtatori latenti in zona de crestere a animalelor receptive (iepuri, soareci, sobolani, pasari purtatoare sau bolnave, insecte hematofage si capuse), rezistenta foarte mare de luni sau ani de zile pe/si in solul uscat, multiplicarea la temperatura mica (3°C), atat in sol cat si in alimentele refrigerate (4-6°C).

Morbiditate: 5-15%, uneori 20-25%.

Mortalitate: variabila, in functie de forma clinica, fiind foarte mare (90%) in cea nervoasa si mai redusa in cea abortigena (40%).

TABLOUL CLINIC

Forma septicemica. Se intalneste la mieii sugari la varsta de 1-4 saptamani si la tineretul ovin. La celelalte categorii de ovine, boala in forma septicemica este intalnita rar. Evolutia in aceasta forma este acuta-supraacuta, de 1-3 zile. Daca animalele sunt supuse imediat tratamentului se pot vindeca.

Animalele bolnave prezinta:

. hipertermie;

. inapetenta;

. depresie;

. congestia mucoaselor oculara si nazala;

. tulburari respiratorii si digestive.

Forma nervoasa sau meningoencefalitica. In forma nervoasa, boala evolueaza subacut. Initial apar tulburari necaracteristice dar grave si dupa 1-2 zile de la debut se constata semne caracteristice.

Principalele semne clinice:

. hipertermie (40-42°C), dar in faza de debut, temperatura poate avea valori normale;

. stare de abatere profunda, cu izolare de turma;

. inapetenta;

. uneori, rinita si jetaj mucos sau mucopurulent;

. congestia mucoaselor aparente si ulcere gingivale;

. dispnee, disfagie;

. tulburari nervoase exprimate prin: privire fixa, aspect de animal speriat, greutate in deplasare si mers dezordonat, contractii tetaniforme, pozitii anor­male ale capului, scrasniri din dinti, pareze, paralizii, opistotonus, empro-stotonus, pleurostotonus, decubit ,pedalare cu miscari intermitente

tulburari de vedere exprimate prin amauroza (orbire totala), determinata de paralizia nervului optic.

Forma abortigena sau genitala se intalneste mai rar si este prezenta de obicei la ovinele primipare gestante. De regula, avortul este tardiv si survine in mod obisnuit in cea de a 12-a saptamana de gestatie. Avortul care poate fi precoce sau tardiv, se produce fara semne prodromale, dar poate fi urmat de retentii placentare, mamite, metrite, manifestari ce pot determina instalarea formei septicemice.

In cazul in care apar semne prodromale, acestea sunt

. salivatie abundenta;

. epifora;

. jetaj mucopurulent;

. mers ataxic;

. decubit si miscari de pedalare

TABLOUL MORFOPATOLOGIC

Leziunile sunt corelate cu forma de evolutie:

. in forma septicemica, in care evolutia este acuta-supraacuta, mieii si tineretul ovin prezinta:

- hepatita necrotica miliara, si mai rar, necroze miliare in splina si rinichi; -congestii si hemoragii subcapsulare hepatice, renale, sub

. in forma nervoasa sau meningoencefalica nu se constata leziuni cu semnificatie importanta pentru diagnostic, modificari caracteristice fiind gasite numai prin examen histopatologic.

Microscopic, se constata:

- congestia vaselor meningeale;

- infiltratii hemoragice si hematoame in ventriculii cerebrali;

- focare necrotice in cerebel.

. in forma abortigena sau genitala, mai frecvent, se intalnesc:

- metrita necrotico-purulenta in focare sau difuza;

- retentia invelitorilor fetale;

- autoliza placentei si a fetusului, ca aspecte caracteristice in listerioza;

- focare necrotice in cotiledoane si carunculi;

- fetusi mumifiati sau macerati;

-avortonii edematiati si cu exsudate seroase sau serofibrinoase in cavitati, necroze miliare in ficat, splina, pe endocard si miocard, ulcere gastrice si meconiu de culoare galben-portocalie.

DIAGNOSTIC

- se presupune pe caracterele epizootologice , tabloul clinic si lezional si se confirma in laborator prin examen bacteriologic si histologic.

PREVENIRE

In multe cazuri este dificil sa se previna listerioza datorita imposibilitatii de a cunoaste sursele de infectie. Practica arata ca respectarea unor masuri generale nespecifice si imunoprofilaxia pot limita riscul de aparitie a bolii.

Masuri generale nespecifice:

. supravegherea alimentatiei prin evitarea administrarii in exces de furaje insilozate, alterate sau contaminate cu larve de paraziti purtatoare de listerii;

. popularea cu ovine din efective in care boala nu a fost prezenta;

. evitarea contactului cu purtatorii latenti;

. supravegherea generala a regimului de stabulatie ca factor favorizant.

COMBATERE

in focar, animalele bolnave se izoleaza si se supun imediat unui tratament cu antibiotice, inainte de initierea modificarilor la nivelul bulbului. Cele cu semne nervoase se vor sacrifica, deoarece nu se remit. Animalele cu risc de imbolnavire in focar se supun tratamentului cu antibiotice in functie de antibiograma (sau se pot folosi penicilina sau eritromicina) iar celelalte se vor vaccina cu un vaccin viu anti-Listeria monocytogenes. in cazul in care eliminarea animalelor bolnave din efectiv nu se face foarte repede, va apare riscul evolutiei ca enzootie grava, greu de combatut si cu pierderi deosebit de mari.