MECANISME PROTECTOARE ALE ORGANISMULUI FATA DE INFECTII

MECANISME PROTECTOARE ALE ORGANISMULUI FATA DE INFECTII

1.1. Barierele de protectie de suprafata

In conditiile prezentei in mediul inconjurator, pe su­prafata si chiar in interiorul corpului (uman sau animal) a unui numar atat de mare de microorganisme, este surprinzatoare inciden­ta relativ redusa a proceselor infectioase. Explicatia acestui fapt este furnizata de actiunea corelata a o serie de mecanisme protectoare. A fost citata rezistenta genetica a unor specii fata de diferite infectii (pasarile nu se imbolnavesc de antrax,iepu­rii nu fac,in mod natural boala lui Aujeszky). Selectionarea ani­malelor pe baza criteriului mentionat reprezinta la ora actuala o perspectiva atragatoare.

Tesuturile aflate la suprafata organismelor,in perma­nent contact cu mediul de viata asigura o protectie eficienta fata de majoritatea agentilor patogeni cu conditia conservarii integritatii lor. Barierele externe reprezinta nu numai un simplu baraj mecanic ci si unul biochimic si biologic care completeaza activitatea de filtre selective a acestora. In categoria de 'in­velis extern'¹ sunt incluse pielea si mucoasele, care se opun in­fluentelor nocive atat prin integritate cat si prin procesele de inlocuire, secretii glandulare normale sau modificate, miscarea cililor vibratili, productia de pigmenti si de substante cu acti­vitate antibacteriana (Saragea M.-1987).

Pielea este unul dintre organele cu importanta deose­bita in protectia antimicrobiana. Functia sa protectoare mecanica se realizeaza prin sinteza de keratina care impregneaza stratul superficial, carnos. Un numar mare de bacterii aderente sunt inde­partate prin descuamarea acestui strat.

Melanina, pigment derivat din tirozina prin interventia tirozinazei si dopazei, asigura protectia impotriva radiatiilor ultraviolete si mentine troficitatea pielii.

Glandele cutanate, sebacee si sudoripare, prin produsii de secretie contribuie la realizarea barierei mecanice dar si a celei biochimice prin formarea filmului hidrolipidic superficial, o pelicula cu pH acid - 'mantia acida'. In situatiile in care ca­pacitatea de tamponare a pH-ului substantelor de contact, cu alcalinitate excesiva, acest mecanism este plusat prin interventia C0_{2 ,} care difuzeaza prin epiderm (Saragea M.-1987).

Flora bacteriana epifita prezenta pe suprafata pielii se opune dezvoltarii unor bacterii patogene. Astfel Propionibac-terium acues poate intarzia colonizarea cu Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes prin productia lipidelor cutanate anti-bacteriene (Drutz D.J. -1983).

Majoritatea microorganismelor sunt incapabile de a tra­versa pielea intacta (virusul rabic, bacilul tuberculozei); realizarea acestui proces este neuniforma chiar la speciile care sunt capabile de penetrare(Brucele).

Arsurile grave, inducand leziuni cutanate extinse,se pot complica cu infectii localizate, sau chiar sistemice, aproximativ 10 % din ele terminandu-se prin moarte (Saragea M.-1987).

Mucoasele (conjunctivala, respiratorie, gastrica, intesti­nala, genito-urinara) constituie bariere protectoare mai usor de depasit decat pielea, cu toate ca pe suprafata lor actioneaza o serie intreaga de mecanisme antimicrobiene fizice si chimice.

La nivelul mucoasei conjunctivale se exercita actiunea mecanica a lacrimilor, principala cale depurativa fiind canalul lacrimal. Protectia mucoasei respiratorii, suprafata de contact ma­jora a organismului cu mediul este usurata prin prezenta cililor vibratili si a mucusului produs din glandele caliciforme. Pelicula de secretie bronhica formata dintr-o faza solida (fibre mucopoli - zaharidice, mucoproteine, acid sialic) si o faza lichida, continand un numar mare de germeni se deplaseaza in valuri, prin contractia (retractia) si destinderea cililor, ajungand la exterior prin tuse sau pe cale digestiva, dupa deglutire.

Lizozimul (N-acetil-muramil-hidrolaza) este o enzima care desface legaturile dintre acidul N-acetil-muramic si N-acetil-glucozamina, prezente in peretele bacteriilor Gram-pozitive. Datorita structurii parietale mai complicate la bacteriile Gram negative, eficacitatea lizozimului in acest caz este mai redusa, dar nu absen­ta. Este produs de granulocite si se gaseste in concentratie mare in secretii si excretii (saliva, lacrimi). In urina si fecale pre­zenta sa fiziologica este controversata, dar cu certitudine se inregistreaza cresteri ale nivelului local in afectiuni ale apa­ratului urinar (Spinu - date nepublicate) si digestiv (Baarsma G.S. -1987, Borst, C.H.A. -1986, Hara A.,Kusakari -1987, Lechowski,R.-Med.Weteryn.,39,5,1983,5,281, Lechowski,R.-Med.Weteryn,39,6,1983 : 314, Moore,P.F.-1986, Patapova T.V. -1987, Rainer,H. -1984), fiind posibila utilizarea acestor valori ca parametri de diagnostic.

Lacterina, prezenta in lapte are o actiune bactericida selectiva fata de bacili Gram pozitivi sau streptococi.

Spermina, o poliamina existenta in secretia prostatei, inhiba, in concentratiile in care se gaseste obisnuit in sperma, microorganismele Gram pozitive. Activitatea ei este dependenta de pH. Spermina poate fi izolata de asemenea din rinichiul de cobai, fiind activa, ca si "substanta - M^" extrasa din parenchimul pulmonar bovin fata de micobacterii. Chiar plasma seminala,datorita prezen­tei zincului,are activitate bactericida.

Fibronectina_t o proteina cu greutate moleculara mare prezenta pe suprafetele epiteliale din oro-faringe, mascheaza recep­torii celulari pentru bacterii.

1.2. Sindromul febril

Reactia febrila reprezinta o componenta esentiala in cadrul replicii organismului fata de agentii microbieni.

In cazul starilor febrile, echilibrul dintre termogeneza si termoliza nu este modificat, ci se stabileste ca in hipertermie, cu un nivel superior de functionare al centrilor termoregulatori hipotalamici.

Factorii declansatori ai starii febrile au fost denumiti pirogeni si clasificati in: exogeni si endogeni. Unii pirogeni exo­geni au fost deja mentionati (medicamente, proteine). In cazul in­fectiilor bacteriene cu Gram negativi s-a demonstrat ca pirogenii esentiali sunt endotoxinele, termostabile, de structura lipo-poliza-haridica.

Pirogenii endogeni pot fi considerati mediatori ai actiu­nii pirogenilor exogeni intrucat sinteza lor este indusa de pre­zenta ultimilor, indeosebi a endotoxinelor (componenta lipidica A), dar si a altor microbi, a complexelor imune sau a steroidului pirogenic ethiocolonolone (Drutz D.J. -1983

1.3. Mecanisme de protectie umorala

In plus fata de factorii umorali, avand sedii locale ex­terne de actiune, exista in organism numerosi compusi circulanti sau localizati in mediul intern, a caror interventie in protectia antimicrobiana nu este specifica dar cu toate acestea este extrem eficienta.

Dintre aceste substante, importanta maxima preznta sistemul complement, asemanator cu alte sisteme denumite 'cascade enzimatice' (sistemul de coagulare - fibrinoliza, sistemul kininic).