METODE DE INVESTIGARE A CAPACITATII FAGOCITARE

METODE DE INVESTIGARE A CAPACITATII FAGOCITARE

De-a lungul timpului, incepand cu primele cercetari le­gate de fagocitoza, au fost elaborate, pe masura perfectionarii tehnologiei de laborator, o serie intreaga de tehnici de determi­nare a activitatii fagocitare.

Astfel s-au utilizat anticorpi monoclonali pentru iden­tificarea macrofagelor prin depistarea antigenelor lor de suprafa­ta, s-au pus in evidenta prostaglandine ca indicatori ai activarii macrofagelor. Au fost pusi in evidenta receptorii pentru fragmentul Fc de la suprafata macrofagelor, a fost studiat procesul de pre­lucrare a antigenelor (Okutorai) si prezentarea acestora celulelor imunocompetente responsabile de imunitatea mediata celular, res­pectiv umoral. Au fost de asemenea cercetate mecanismele metabolice ale macrofagelor, indeosebi, procesele care implica oxigenul si metabolitii acestuia (Jeruskov, Benda). Efectul antituraoral al macro­fagelor a constituit obiectul a numeroase studii.

1. Metode de investigare ' in vitro'

Referitor la modul in care trebuie testata activitatea fagocitara a micro- sau macrofagelor, parerile sunt impartite. Sistemele in vitro , pe celule izolate, reprezinta dupa unii au­tori, varianta optima de cercetare a activitatii fagocitare, lipsind erorile de tehnica posibile datorita interventiei altor tipuri ce­lulare care ar putea fi implicate. Totodata aceste tehnici sunt intrucatva mai simple, evitand lucrul direct cu animalele, interven­tii traumatizante asupra acestora,etc.

Dintre metodele in vitro utilizate se poate cita calcu­larea indicelui opsono-citofagic. Metoda, foarte simpla, consta in punerea in contact a probelor de sange cu o suspensie bacteriana. Dupa o perioada de incubatie din amestec se fac frotiuri, se colorea­za prin metoda May-Grunwald Giemsa si se numara celulele care au fagocitat. Se pot exprima indici de intensitate ai fagocitozei prin numararea particulelor inglobate. Alte metode inlocuiesc suspensia bacteriana cu diferite suspensii de coloranti sau par­ticule inerte.

Pe langa aceste metode simple, au fost puse la punct tehnici variate, sofisticate, de elucidare a cailor metabolice ur­mate de particulele fagocitate, exprimarea acestora pe suprafata macrofagelor sau, asa cum s-a aratat anterior, depistarea diferiti­lor metaboliti rezultati din activarea fagocitelor sau procesul de fagocitoza.

2. Metode de investigare 'in vivo'

Cu toate ca sunt ceva mai complicate din punct de ve­dere al executiei, aceste metode au avantajul de a putea furniza relatii asupra integritatii intregului sistem fagocitar, micro si macrofagic, incluzand nu numai fagocitele circulante ci si pe cele fixe.

Testarile s-au facut in moduri diverse, dar mai ales prin injectarea de substante radioactive sau particule inerte in sistemul vascular si cuantificarea modului de epurare al acestor particule in timp, prin metode spectrofotometrice sau radiomasuratori. Dupa unii autori, aceste metode au si avantajul pastrarii ra­porturilor fiziologice intre celulele reactive si alte tipuri de celule, fixe sau circulante ca si cu patul vascular, tesutul de origine, etc.