Papilomatoza la bovine

PAPILOMATOZA LA BOVINE

Este o boala infectioasa cu evolutie latenta sau cronica, de tip oncogen, produsa de un Papillomavirus bovin, care se manifesta prin procese papilomatoase localizate pe piele si mucoase, ce se pot generaliza la unele cazuri.

DIAGNOSTIC. in papilomatoza, diagnosticul se presupune usor, pe baza caracterelor epizootologice si a examenului clinic, si se confirma in laborator prin examen histologic, virusologie si imunologic. Antigenic, papilomavirusul are doua subgrupe: subgrupa A, ce produce fibropapiloame si subgrupa B, implicata in aparitia papiloamelor epiteliale.

CARACTERE EPIZOOTOLOGICE

Receptivitate

virusul papilomatozei afecteaza bovinele la orice varsta, mai receptive fiind intre 3 luni si 3 ani.

Surse de infectie

in populatia de bovine, papilomavirusurile sunt foarte raspandite, astfel ca acestea sunt atat surse, cat si rezervorul natural de virus.

Mod de transmitere a virusului

- transmiterea se face prin leziuni si microleziuni cutanate si pe cale sexuala, boala fiind favorizata de prezenta lanturilor, capestrelor, diverselor franghii cu care se leaga animalele, sau diverse ustensile sau instrumente de grajd ce pot leziona tegumentul, creand astfel porti de intrare;

- transmiterea de la om la bovine si invers, desi suspectata, nu s-a confirmat.

Factori favorizanti

- se pare ca feriga are un rol foarte important in aparitia papiloamelor la bovine. Datele de literatura arata ca subtipul B-4 de virus, produce, in corelatie cu feriga, papiloame maligne sau ca acesta favorizeaza transformarea papiloamelor benigne in carcinoame invazive in tubul digestiv, iar tipul B-2, in vezica urinara;

- starea de purtator, desi este foarte extinsa, in mod practic numai un numar mic sau foarte mic de animale prezinta papilomatoza.

Aparitie si evolutie

- sporadico-enzootica cu evolutie benigna, dar la unele cazuri procesul se malignizeaza, agravand tabloul clinic. Este mai frecventa la bovinele ce sunt tinute in stabulatie comparativ cu cele care pasuneaza.

- fibropapiloamele pot fi initial singulare, la dimensiuni mici, dar, ulterior, creste numarul si dimensiunea acestora. La inceput sunt ca niste proemi­nente sferoidale, ovale, netede sau neregulate, sesile sau pedunculate, cu suprafata uscata, carnoasa, de culoare cenusie. Treptat, cresc in dimensiuni, atat in latime, cat si in inaltime, capata aspecte variabile, de obicei neregulate si pot fi lobate, fungoase, verucoase.

EXAMEN CLINIC

Clinic, dupa o incubatie lunga, uneori pana la 4 luni, papilomatoza evolueaza sub mai multe forme, in functie de localizare: cutanata pe diverse mucoase, mamara, genitala.

Papilomatoza cutanata se caracterizeaza prin:

- prezenta de papiloame de diferite forme pe pielea capului, inclusiv pe pleoape, bot si la baza urechilor, pe pielea gatului, subabdominal, pe laturile toracelui, pe membre, inclusiv in zona interdigitala;

- dezvoltare progresiva, lenta, timp de 2-8 luni, cand creste numarul si/sau marimea papiloamelor, reprezentand faza proliferativa a bolii;

- regresia dimensiunilor cu scaderea consistentei, atrofia pana la disparitie sau uscarea si caderea papiloamelor, constituind faza degenerativa a bolii, care se termina prin cicatrizare rapida.

Papilomatoza mucoaselor in aceasta forma, vegetatiile pot avea un aspect coraliform si se gasesc pe mucoasa faringelui si esofagului, mai rar pe rumen, foios, pe mucoasa cavitatii bucale si ocular.

Papilomatoza genitala

Papiloamele sunt prezente atat la masculi, cat si la femele, astfel:

- la masculi, formatiuni unice la extremitatea glandului sau la baza penisului;

- la femele, pe mucoasa vaginala si vulvara, de aspectul unor proeminente conopidiforme.

PREVENIRE

in prevenirea papilomatozei este necesar sa se evite contactul cu animalele bolnave, sa se asigure conditiile de zooigiena, sa se evite traumatismele, sau, daca se constata, acestea sa fie tratate cat mai rapid posibil, sa se faca dezinfectii si dezinsectii repetate.

COMBATERE

Animalele bolnave se izoleaza si se supun unui tratament local si general, atat medicamentos, cat si chirurgical si, eventual, biologic, astfel:

- local, papiloamele se cauterizeaza cu acid azotic sau nitrat de argint, pana la obtinerea gangrenei uscate, sau se aplica un unguent cu colchicina; cele mai bune rezultate se obtin cand se face ablatia totala, astfel evitand recidiva;

- general, se administreaza sulfat de magneziu, 20g/zi, pe cale bucala, sau 10g/zi solutie 20%, pe cale intravenoasa;

- biologic sau vaccinoterapia reprezinta inocularea unei suspensii virale preparata din papiloame, sterila bacteriologic; de obicei, rezultatele nu sunt concludente, un oarecare rezultat fiind obtinut in faza de degenerare, in timp ce folosirea acestei metode in faza de proliferare poate chiar sa stimuleze dezvoltarea procesului infectios.