SISTEMUL FAGOCITAR NONONUCLEAR

SISTEMUL FAGOCITAR NONONUCLEAR

1. Monocitul

Efectorul principal al sistemului fagocitar mononuclear este celula macrofagica provenita din monocitele care parasesc circulatia si se fixeaza in tesuturi formand histiocitele: macrofage alveolare (pulmon), celule Kupffer (ficat), macrofage sinusale (splina, ganglioni limfatici).

Monocitul de origine rezulta tot din celula susa multipotenta. Viata medie a monocitelor este de cateva ore, parasirea terenului circulator avand loc randomizat (Drutz D.J. -1983). Transformarea in macrofage tisulare este insotita de cresterea in volum si a numaru­lui de organite citoplasmatice (mitocondrii si lizozomi). Se acti­veaza de asemenea metabolismul, receptivitatea fata de activarea limfocitara, creste capacitatea fagocitara si numarul de receptori Fc de pe suprafata. Caracteristicile finale sunt dependente de me­diul de dezvoltare astfel macrofagele alveolare au un metabolism aerob in timp ce acelea peritoneale depind de glicoliza (Drutz D.J. -1983).

2. Mecanisme implicate

Mecanismele chemotactice prin care macrofagele sunt atra­se la locul agresiunii sunt mai putin cunoscute decat cele impli­cate in activitatea neutrofilelor. Efectele chemotactice exercita asupra macrofagelor G 5a si o serie de produsi secretati de limfocitele T sensibilizate (de exemplu, MIF). Prezenta pe suprafata macrofagelor a receptorilor Fc si C 3 justifica supozitia ca opsonizarea se desfasoara similar cu aceea din cazul neutrofilelor. Micoplasmele poseda capacitatea de a se atasa direct de suprafata celulelor macrofagice, intarziind formarea de pseudopode. Germenii sunt distrusi numai consecutiv aditiei de ser specific (Drutz D.J. -1983). De altfel ingestia ca si distructia microbiana in cazul macrofagelor este mai putin eficienta decat aceea exercitata de neutrofile. Caile metabolice sunt dependente de fosforilarea oxidativa (oxigen).

Populatia lizozomala macrofagica poate fi divizata in doua dependent de continut. Primele apar in stadiile timpurii ale maturarii monocitului si contin mieloperoxidaza, anylsulfataza si fosfataza acida. Continutul celei de-a doua categorii nu este pe deplin cunoscut. Din compozitia macrofagelor lipsesc proteinele cationice si lactoferina. Sistemul mieloperoxidaza - HO - este operant in timpul fagocitozei, insa modul exact in care macrofagele distrug microorganismele fagocitate nu este cunoscut, avand in vedere faptul ca pe masura maturizarii capacitatea de for­mare a O sau HO este tot mai scazuta. Peroxidarea lipidelor in cazul macrofagelor alveolare poate fi un sistem de distrugere a particulelor fagocitate (Drutz D.J. -1983).

Fagocitele mononucleare sunt capabile sa secrete substan­te care influenteaza alte celule. Astfel sunt produse hidroliza acida, lizozimul (in cantitati importante), proteine neutre, prostaglandine, componente ale complementului si properdinei, factori de reglare ai metabolismului fibroblastic, etc.( Drutz D.J. -19834).

Exista, dependent de modificarile care se produc in fago­zom, trei tipuri de microorganisme: a) ingerate, ucise, digerate; b) ingerate, putin degradate; c) ingerate dar care supravietuiesc intracelular. Un exemplu devenit clasic pentru cea de-a treia cate­gorie este Mycobacteriura tuberculosis care in absenta serului spe­cific impiedica atasarea lizozorailor de fagozom. Chiar in prezenta anticorpilor specifici,cand se produce revarsarea continutului enzimatic in fagozom, M.tuberculosis prezinta rezistenta fata de acest atac M.lepraemurium si M.leprae se comporta similar, mai mult chiar, exista posibilitatea ca bacteriile sa ajunga in citoplasma nefiind recunoscute drept non-self. La fel se intampla si cu rickettsiile in absenta anticorpilor specifici.

Trebuie mentionat aici ca distrugerea partiala a unor antigene de catre macrofage permite exprimarea unor fragmente care sunt prezentate apoi celulelor sistemului imun si induc realizarea raspunsului specific.