SISTEMUL FAGOCITAR POLIMORFONUCLEAR

SISTEMUL FAGOCITAR POLIMORFONUCLEAR

Microbii care depasesc barierele externe ale organismu­lui pot ramane cantonati la poarta de intrare sau pot patrunde in terenul circulator. In ambele situatii, pentru a epura gazda de acesti 'intrusi' intervin celulele fagocitare circulante, cu capa­citate de deplasare la locul agresiunii, sau fixe, care 'intampina' germenii circulanti.

Neutrofilul matur este o celula friala care, parasind ma­duva devine activ, dar numai pentru scurt timp (cateva ore), apoi pierzandu-si capacitatea functionala, este eliminat. Rata de schimb a neutrofilelor este de aproximativ 10¹¹  neutrofile zilnic (Drutz D.J. -1983

Neutrofilele provin din celula susa, care da nastere celu­lelor progenitoare pentru linia granulocitara (GM-CFU) sub influen­ta unui factor de stimulare al cresterii coloniilor (CSA). Granulopoieza este probabil controlata printr-un mecanism feed-back de catre lactoferina care poate inhiba producerea de catre monocite a factorului inductor CSA (Drutz D.J. -1983

Fagocitoza reprezinta functia esentiala a acestor celu­le, procesul fiind desfasurat in patru faze: chemotaxie, opsonizare, ingestie si distrugere (ucidere).

In locul agresiunii se produce in mod obisnuit o leziune primara ce are ca rezultat eliberarea unor substante cu rol chemotactic. Sistemul kininic si sistemul complement modifica permea­bilitatea capilara si permit trecerea granulocitelor printre ce­lulele endoteliului vascular si migrarea in directia gradientului de concentratie (locul inflamatiei). Chemotaxia se traduce prin capacitatea de a recunoaste unii compusi chimici si de a migra catre acestia, iar chemokineza este rata de migrare catre substanta (substantele) respective.

1. Mecanisme oxigen dependente

Sistemele oxigen-dependente sunt sau nu la randul lor, conditionate de interventia mieloperoxidazei. Doar 0,025 % dintre membrii populatiei umane poseda neutrofile care nu contin mielo-peroxidaza si totusi acestia nu prezinta o predispozitie deosebita pentru infectii, deci problema interventiei acestei enzirae ramane deschisa.

1. Distrugerea mediata de mieloperoxidaza este deosebit de eficienta in prezenta HO si ionului halogen. Eficacitatea acestui sistem este evident nu numai antibacteriana ci si antifungica, antivirala, antimicoplasmica.

Mieloperoxidaza este prezenta in concentratie de 5 %  in neutrofilie, HO se produce consecutiv suntului respirator iar ionul halogenura (clorura, iodura) ajunge in fagozomi cu particula fagocitata, transmembranal sau are origine serica, hormonala. In prezenta pH-ului acid are loc transformarea halogenurii in hipohalogenit care distruge microorganismul prin halogenarea peretelui, eliberare de aldehide toxice sau productia de 'singlet' oxigen. Acesta din urma reactioneaza cu dublele legaturi determinand moar­tea sistemului de care se leaga (Drutz D.J. -1983).

Distrugerea independenta de mieloperoxidaza,inca ne­clarificata pe deplin, se bazeaza pe functionarea a cel putin patru mecanisme. Astfel HO are in concentratii mari activitate anti-microbiana directa, sensibilitatea acestora fiind influentata de capacitatea lor de a produce enzime catalitice. Anionul superoxid (O) este slab bactericid datorita prezentei unei enzime bacteri­ene numita superoxid dismutaza, totusi intervine in producerea HO.

Singlet oxigenul a fost depistat in polimorfonuclearele lipsite de mieloperoxidaza iar radicalul hidroxil, rezultat prin reactia HO + O , prezent in neutrofile si monocite, este datori­ta instabilitatii reactiv si toxic pentru toate moleculele organi­ce intalnite (Drutz D.J. -1983).

Mecanisme oxigen independente

Sistemele oxigen independente prezinta o   deosebita, deoarece ofera posibilitatea distrugerii unor bacterii de catre neutrofile chiar in conditii anaerobe.

Proteinele cationice, bogate in arginina, reprezinta pri­mii factori antimicrobieni depistati in neutrofile. Active la pH neutru afecteaza capacitatea de multiplicare microbiana fara a modifica structura acestora.

Lactoferina continuta in granulatiile secundare ale neutrofilului este capabila de a-si exercita activitatea microbicida si in afara celulei. Protectia microbiana fata de aceasta enzima se realizeaza prin prezenta unor sisteme competitive pentru cupla­rea fierului.

Caracteristicile lizozimului au fost descrise anterior. Se gaseste in ambele tipuri de granulatii ale neutrofilului, actio­nand mai degraba ca o enzima digestiva decat una distructiva.

In fagozom, in timpul fagocitozei, pH-ul scade mult (pana la 3,5 - 4,5 la sobolan sau 4,5 - 6,5 la om) (Drutz D.J. -1983). Asemenea valori ale pH-ului par a facilita activitatea unora dintre mecanismele distructive iar unii acizi organici au chiar efect distructiv direct.

Histonele nucleare eliberate prin distructii tisulare, proteazele (catepsina, elastaza) granulocitare, factorii seriei sunt alte elemente implicate in distrugerea microorganismelor fagocitate, prin mecanisme mai mult sau mai putin cunoscute.