Streptococia la ovinele adulte

STREPTOCOCIA LA OVINELE ADULTE

Infectiile primare la oi sunt produse de germeni din genul Streptococcus, in mod deosebit specia zooepidemicus tip C, care produc doua entitati: poliartrita streptococica a mieilor si septicemia streptococica a oilor.

STREPTOCOCIA LA MIEII SUGARI SI LA TINERETUL OVIN

CARACTERE EPIZOOTOLOGICE

Receptivitate sunt receptivi mieii in primele zile dupa nastere.

Cai de infectie ombilicala, plagi de crotaliere, digestiva, respiratorie, genitala, plagi chirurgicale, transplacentar.

Surse de infectie oile mame care pot fi purtatoare prezinta mamita clinica ori subclinica, asternutul, apa, mainile ingrijitorilor.

Evolutie: de obicei, enzootica.

Morbiditate

Mortalitate variabila, in functie de gravitatea bolii si de durata evolutiei. in cazul in care boala se cronicizeaza, cei mai multi miei mor prin inanitie sau dupa afectarea organelor interne, in special abcese streptococice in organele vitale.

EXAMEN CLINIC

Dupa o incubatie scurta, boala debuteaza prin omfaloflebita purulenta sau prin procese purulente, greu de identificat. Apoi, mieii schioapata, iar articulatiile, in special carpiene si tarsiene, apar deformate, sunt dureroase si tumefiate. Mieii bolnavi isi scot din sprijin membrul afectat sau se deplaseaza pe genunchi. La unele animale, boala poate evolua mai usor, astfel ca mieii se pot vindeca spontan. La cei cu forme grave, se cronicizeaza si vor apare artroze si anchiloze.

EXAMEN MORFOPATOLOGIC

La necropsie se gasesc leziuni ale articulatiilor si organelor interne, astfel:

exsudat seros sau seropurulent, de culoare galben deschisa sau rosietica in articulatiile afectate;

omfaloflebita purulenta;

abcese hepatice si pulmonare;

procese necrotico-supurative in diverse tesuturi si organe

PREVENIRE

Se realizeaza numai prin masuri generale nespecifice si in mod deosebit prin:

supravegherea fatarilor cu asigurarea asepsiei bontului ombilical;

evitarea traumatizarii mieilor in momentul diverselor operatiuni tehnologice;

igiena corespunzatoare a adapostului;

igiena suptului.

COMBATERE

Mieii bolnavi trebuie imediat supusi tratamentului. Pentru combaterea bolii se impun urmatoarele masuri:

- izolarea mieilor bolnavi impreuna cu mamele;

- administrarea de antibiotice pe cale generala si perifocal;

- administrarea de antiinfiamatoare;

- aplicarea tratamentului dietetic, de sustinere si simptomatic.

De obicei, vindecarea bolii se obtine la aproximativ 50% din mieii imbolnaviti.