Streptococia viteilor

STREPTOCOCIA VITEILOR

Streptococia viteilor este o boala infectioasa cu evolutie sporadico-enzootica produsa frecvent de Streptococcus pneumoniae si mai rar de Streptococcus zooepidemicus.

CARACTERE EPIZOOTOLOGICE

Receptivitate: la infectia cu streptococi sunt sensibili viteii din primele saptamani de viata si pana la varsta de 6 luni.

Surse de infectie: viteii bolnavi si purtatori, vacile mame care prezinta namite streptococice, furajele, asternutul, ustensilele de muls contaminate, ingrijitorii si mulgatorii bolnavi sau purtatori de streptococi.

Cai de infectie: respiratorie, digestiva, ombilicala, transplacentara.

Evolutie: sporadico-enzootica, in functie de factorii favorizanti, dintre care rolul cel mai important revine conditiilor de igiena si de alimentatie.

Morbiditate: poate ajunge la 50% si chiar mai mult.

Mortalitate: variaza intre 20% si 100%, in functie de varsta si forma de oalutie.

TABLOUL CLINIC

Perioada de incubatie este de 1-15 zile iar evolutia poate fi supraacuta, acuta s cronica.

Forma supraacuta sau toxisepticemica se intalneste la viteii in varsta de 3-5 cik. Boala se manifesta prin:

hipertermie (41-42°C), abatere, tahicardie, tahipnee, dispnee, jetaj seros, fenomene de asfixie;

moarte rapida, in 10-12 ore de la debut, a tuturor viteilor imbolnaviti.

Forma acuta este caracteristica viteilor de 4-5 saptamani. Manifestarile clinice sunt corelate cu localizarea procesului infectios iar moartea, indiferent de realizare, survine dupa 5-7 zile de la debut, la 60-70% din cazuri.

a. Localizarea pulmonara. Boala in aceasta forma se caracterizeaza prin:

hipertermie, tuse, jetaj, respiratie dificila, sensibilitate toracica si moarte;

viteii care supravietuiesc trec in forma cronica si prezinta simptome de pleuropneumonie, gastroenterita si poliartrita.

b. Localizarea digestiva. in aceasta forma de boala, viteii prezinta inapetenta, rupertermie, diaree cu mucus, deseori sangvinolenta.

c. Localizarea articulara. Pot fi afectate una sau mai multe articulatii. Acestea apar tumefiate, sunt calde, dureroase si mersul este ingreunat.

Forma cronica. Evolutia streptocociei in forma cronica se intalneste la viteii se 4-6 luni. Curba termica este intermitenta sau remitenta iar manifestarile, ca si in forma acuta, sunt corelate cu localizarea procesului infectios care poate fi pulmonara, digestiva, articulara sau mixta. Dupa o evolutie lunga, de 1-5 luni, 20-30% din viteii bolnavi sfarsesc prin moarte iar cei care supravietuiesc raman tarati, sunt neeconomici si foarte sensibili la diverse boli infectioase.

TABLOUL MORFOPATOLOGIC

In formele supraacuta si acuta se constata:

diateza hemoragica;

exsudate in cavitati;

pneumonie faza de hepatizatie rosie si cu focare miliare necrotice;

gastroenterita cataral-hemoragica;

spleno- si hepatomegalie.

In forma cronica si la viteii de varsta mai mare pot fi prezente:

leziuni similare cu cele din formele supraacuta si acuta, dar mai usoare;

abcese pulmonare, pleurezie;

pericardita seroasa sau serofibrinoasa;

diverse forme de artrita;

enterita catarala sau cataral-hemoragica;

omfaloflebita.

DIAGNOSTIC

Se presupune pe caracterele epizootologice, tabloul clinic si lezional si se confirma prin examen de laborator

PREVENIREA

Pentru prevenirea streptocociei viteilor se impun:

respectarea masurilor generale de prevenire a bolilor infectioase;

eliminarea de la alaptat a vacilor cu mamita clinica sau sub clinica;

evitarea contactului cu ingrijitori care prezinta infectii cu streptococi.

COMBATEREA

viteii bolnavi se izoleaza si se supun unui tratament complex: cu antibiotice, in functie de antibiograma;   igienico-dietetic; de sustinere; simptomatic;

focarul se supravegheaza si se elimina sursele de infectie si factorii favorizanti;

vacile fatate se examineaza periodic pentru prezenta mamitelor cu evolutie inaparenta.