Determinarea productivitatii piscicole naturale

Determinarea productivitatii piscicole naturale

In orice tip de tehnologie, extensiva, semiintensiva si intensiva, productivitatea naturala are un rol determinant in evolutia populatiei piscicole.

Cunoasterea cat mai in amanunt al aportului pe care il au factorii biologici in desfasurarea proceselor de nutritie si determinarea unor produtii sporite, devenit o necesitate pentru fermele piscicole.

Productivitatea unui ecosistem in sens biologic este data de productia primara si secundara a acestuia, adica de producatori primari, chimiotrofi si autotrofi, respectiv bacterioplanctonul si bacteriobentosul descompunator si de elementele micro si macrofitice ale ecosistemului acvatic cat si de consumatorii primari si secundari de diferite ordine(respectiv organisme ierbivore si pradatoare).

Cantitatea de peste produsa de un bazin acvatic intr-un interval de timp reprezinta productivitatea piscicola naturala.

Capacitatea unui ecosistem acvatic de a produce peste,este dependenta de capacitatea biogenica;indice ce include:valoarea factorilor ecologici care influenteaza productivitatea,speciile de pesti si clasa de varsta.

Pentru DUSSART (1951) productivitatea este capacitatea de producere a organismelor in conditii ideale, iar pentru TONOLLI (1952) acesta este rezultatul afrondului intre tendinta organismelor de a creste la infinit si tendinta diversilor factori de mediu de a se opune.

Pentru PERES (1961 ) este imposibil, pentru VIBERT si LAGLER (1961)acesta este o insusire de producere .

Din punct de vedere economic productivitatea este data de cantitatea totala de biomasa exploatabila dintr-un ecosistem(pesti, moluste, artropode si biomasa vegetala).

In termeni economici, productivitatea este redata prin derivata P/ x de la produsi constanti.

Acest factor variabil luat ca referinta este timpul, productivitatea deviaza productia prin unitatea de

timp, toti ceilalti existenti variabili sunt considerati atunci constanti. In ecologie, se selecteaza

valoarea acestor variabile, considerate momentan constante, mai apropiati de

valorile teoretice (rata de supravietuire mai buna, de reproducere,fiecare specie).

Studiile efectuate de Clarke(1946) in procesul de repartizare a energiei acumulate, transferate sau pierdute a dus la explicarea relatiilor trofice existente la fiecare nivel.

La baza piramidei, este energia adusa in sistem prin lumina incidenta (intamplatoare) din care o parte C1 este absorbita din plante si cealalta parte sub forma de molecule hidratate de carbon. Aceasta energie este utilizata sub diverse forme .

-O parte se pierde prin respiratie(r1);

-Alta este pierdua prin descompunere;

-Alta corespunde la marimea populatiei(A1);

-Alta corespunde la consumul prin nivelul superior(S2).

-Alta la sfarsit, bine consumata, nu este asimilata si se gaseste deasemenea pierduta prin nivelele superioare.

Marimea Aultima din nivelul trofic corespunde cantitatii de energie disponibila. Aici ea este exploatata prin organismele din ecosistemul helesteelor. In ecosistemul in ecilibru, nu avem aceasta marime. O parte importanta a radiatiiloremise sunt absorbite in mediu sub forma de caldura. La fiecare nivel, se afla : productia materiei organice(P), transferul de energie(I), pierderea prin respiratie(R), prin excretie(Ex) si prin mortalitate.

Productia Peste in intregime transferata la nivelul trofic superior si se exprima prin marimea A, acesta nu este asimilata. O parte de materie si energie se gaseste blocata prin fosilizarea F.

Ansamblul de energie pieduta prin fenomenul de respiratie este recuperat prin media sub forma de caldura. Productia diminuata la fiecare nivel dar pierderea prin respiratie argument relativ in cazul cresterii de metabolism.Pt a fi adevarata, schema rezumatului relatiilor trebuie urcat mai mult A important si Isi P, mai mult diminuat mai repede un nivel sau altul(fig.78).

Areprezinta productia neta,aceasta zisa productie bruta Pcare mai putin a fost transferata la nivel sup.( P ).dupa vocabularul propus prin Davis(1963), el face diferenta la fiecare nivel:

-marimea energoproductiva bruta si marimea energoproductiva neta;

-marimea organoprductiva bruta si marimea organoproductiva neta;

A energoproductiva(ori activitatea) (Dussart, 1951), corespunde I, R, Asi Ex

Clarke(1946) trebuie a cuantificat reprezentand mai precis transferul energiei in ecosistemul dat, propunand stabilirea indicilor: asimilatie 100S/E, cunoastere 100C/ S si crestere 100 A/ C(fig.), prin simbolul semnificativ.

Adaugand un indice de absorbtie 100E/Lprin producatori si un indice de consumatori

100 E/ C

Hutchinson (1942), a cautat compararea valorilor corespunzatoare la fiecare nivel, introducand notiunea de eficienta biologica:

Acest raport I/ I energoproductiv la nivel n, raportat 100% la acest nivel inferior n-m.Aici I este cantitatea de energie solara sosita in ecosistem, eficienta fiecarui nivel poate fi comparata la I. Partea sa raportata I/I imformeaza prin gradul utilizat din sursele de hrana ale unui nivel dat n(eficienta progresiva).

Indicii Clarke si eficienta Hutchinson imformeaza cu totul prin repartizarea energiei in ecosisteme si eficacitatea sa utilizata.

Productivitatea este prezentata asfel ca fiind capacitatea de producere materiala in conditii optime.

Productivitatea piscicola totala a unui helesteu reprezinta suma productivitatilor naturale(Pn) si artificiale datorate fertilizarii(Pi) si furajarii(Ps): Pt =Pn+Pi+Ps.

Determinarea productivitatii piscicole naturale.

Exista mai multe metode de determinare a productivitatii piscicole a unui bazin acvatic: metode stiintifice si metode bazate pe productivitatea biologica.

Metode de calcul a productivitatii piscicole:

In practica piscicola cea mai utilizata metoda de determinare este cea a lui Leger-Huet-Arrignon(L.H.A.):

Pn=Nari/10BK, unde:

Pn-productivitatea piscicola naturala;

N-numarul de ari ai helesteului(1ar=100m

B-capacitatea biogenica(I-IX);

K-coefientul de productivitate(1-15,75).

Capacitatea biogenica este expresia potentialului trofic al unui bazin acvatic.

Aceasta se apreciaza in functie de 14 indicatori de calitate ai apei (temperatura, oxigenul, pH, transparenta, raportulCa/Mg, duritate, alcalinitate, azotiti, azotati, fosfati, fitoplancton, zooplancton, bentos si vegetatie submersa), carora li se acorda o nota in functie de incadrarea in una din categoriile de productivitate.

Capacitatea biogena a fost grupata de Leger in clase de la I-X, in functie depunctajul obtinut. Punctajul maxim corespunde clasei aX a si are valoarea de 140 de puncte, iar punctajul minim corespunde clasei I, cu un punctaj de 56 de puncte.

Punctajul claselor de capacitate biogena

In functie de acest indicator, apele dulci se clasifica in ape slab productive(capacitate biogenica I-III), ape medii(capacitate biogenica IV-VI) si ape productive(capacitate biogenicaVII-X).

Huet a introdus si definit coeficientul de productivitate(K). Acesta este produsul a patru coeficienti secundari, ce depind fiecare de cate un factor.

K-coeficient secundar determinat de temperatura medie anuala din zona de amplasare a bazinului studiat;

K-coeficient secundar apreciat in functie de pH;

K-corespunzator speciei de peste luata in studiu;

K-coeficient determinat de varsta pestelui.

K= K+ K+ K+ K

Valorile coeficientilor secundari in raport cu factorii determinanti,corespunzatoare zonei de clima temperata:

K=1(la izoterma de 10C), K =2 (la16C), K=3(la 22C), K=(la 25C);

K=1 (la un ph≤7), K=1,5(la un ph≥7);

K=1(la specii de apa rece), K=2(la specii de apa calda);

K=1(la pestii mai mari de 6 luni), K=1,5(la pesti mai mici de 6 luni).

Avantajul acestei metode consta in usurinta si rapiditatea de aplicare in comparatie cu metodele care presupun inventarieri piscicole. In plus, valorile obtinute prin aplicarea formei sunt foarte apropiate de valorile obtinute prin inventarieri piscicole(ARRINGNON,1993).

Aceasta formula este recunoscuta si utilizata de catre autoritatile administrative din Franta si Landul Bavaria(KOLBING,1978).

Formula Leger-Huet-Arringnon nu este aplicabila pentru helesteele eutrofe populate in policultura(crap autohton si ciprinide asiatice) a caror productivitate piscicola naturala poate depasi 1000kg/ha(NICHITEANU, 1969 SI LUSCAN, 1973).

O alta metoda de determinare a productivitatii piscicole naturale este si cea determinata de Shoperclaus-Wunder. Metoda SCHOPERCLAUS-WUNDER clasifica bonitarea piscicola a bazinelor pe baza cantitatii de plancton.

In helesteele in care s-a practicat monocultura fara furajare reprezinta clasa I de bonitare, cu un volum planctonic de 30-50cm/m si o productie de 200-400 kg peste/ha.

Clasa aIIa de bonitare are un volum planctonic de 15-30cm/msi o productie de 100-200kg peste/ha, clasei aIIIa de bonitare ii corespunde un volum planctonic de 5-15 cm/m si 50-100kg peste/ha. Cea de-a patra clasa de bonitare se caracterizeaza printr-un volum planctonic de 1-5 cm/m si o productie de 25-50kg peste/ha.

O a treia metoda de determinare a productivitatii piscicole este metoda LUNDBECK-WUNDER-DAMRICEV, ce estimeaza productivitatea piscicola pornind de la calculul biomasei planctonice si bentonice.

In sezonul vegetativ pestele consuma 47% din biomasa totala,gradul de asimilare al proteinelor este calculat la 50% din biomasa consumata,iar productia piscicola reprezinta 30% din proteina asimilata.

Metoda MATEI evalueaza productivitatea piscicola naturala(PPN) a lacurilor de acumulare din nordul Moldovei. Relatia de calcul eate:

PPN=BP/C,unde

PPN=productivitatea piscicola naturala(kg/m/an),

BP=biomasa planctonica(kg/m/an),

C=coeficientul de conversie al biomasei planctonice in carne de peste planctonofag(C=18pentru Fsi C=13 pentru Fcomform BIALOKOZ,1984).

Functionarea si controlul retelei trofice in helesteu permite transformarea productiei primare in productie secundara si acumularea acestora in verigile privilegiate-pestele.

Scopul piscicultorului consta in transformarea unei parti cat mai mari din productia primara in carne de peste.In lacuri productia de peste reprezinta in jur de 2% din productia primara a bazinului acvatic, iar in helestee aceasta ajunge la 4,7%, pe cand in cele cu crap la 2,7%.

Productivitatea ecosistemelor acvatice este conditionata de productia primara. Producatori sunt reprezentati de catre vegetatia macrofita si de masa algala din apa, precum si de componenta bacteriana aflata la fundul bazinului. Prezenta vegetatiei acvatice emerse si submerse in cantitati ridicate in bazinele piscicole devine un impediment in producerea unei cantitati importante de peste prin scoaterea din circuit a elementelor nutritive esentiale din solul si apa bazinelor si consumarea oxigenului din apa in timpul noptii.