ASPECTE GLOBALE ALE ECOLOGIZARII URBANE SI IMPLICATII ASUPRA CALITATII VIETII

INTRODUCERE

Asa cum este cunoscut, ecologia reprezinta stiinta biologica de sinteza care studiaza conexiunile ce apar intre organisme si mediul lor de viata. Datorita caracterului sau interdisciplinar, ecologia a determinat aparitia unor mari domenii stiintifice, cum ar fi: ecologia terestra, ecologia marina, ecologia vegetala, ecologia animala sau ecologia umana (cu subdiviziunile: materiala, sociala si spirituala).

Aceste ramuri stiintifice utilizeaza, pe langa o serie de concepte proprii, si unele concepte comune, intre care se poate mentiona cel de ecologizare. Daca, in sens general, acesta se refera la mentinerea calitatilor optime ale elementelor mediului inconjurator, pentru ecologia umana termenul de ecologizare are in vedere totalitatea masurilor de mentinere a conditiilor de mediu necesare asigurarii vietii si sanatatii omului.

In conditiile actuale, de crestere a nivelului de poluare datorita activitatii antropice, notiunea de ecologizare a localitatilor presupune actiuni complexe de asigurarea calitatii aerului, apei, solului si vegetatiei. Un rol important revine, in acest sens, si unor servicii publice, cum ar fi cele de alimentare cu apa, de canalizare sau de salubritate, prin care se realizeaza dreptul omului de a trai intr-un ambient curat, care sa nu-i afecteze sanatatea si activitatile cotidiene, dreptul de a fi ocrotit impotriva poluarii mediului.

Desi termenul de ecologizare are, asa cum se vede, o semnificatie complexa, exista tendinta tot mai frecventa de a fi utilizat pentru desemnarea actiunii de realizare si mentinere a curateniei unei localitati, prin colectarea si indepartarea deseurilor urbane. Cu acest sens am preluat si noi in articol termenul respectiv, pe care l-am folosit in paralel cu cel de salubrizare.

Avand in vedere cresterea anuala a cantitatilor de reziduuri si ingrijorarea pe care aceasta o produce comunitatii mondiale, in continuare accentul a cazut pe problematica deseurilor in relatie cu calitatea vietii, sub toate cele trei aspecte ale sale: ecologice, economice si sociale.

URBANIZAREA - FACTOR DE PRESIUNE ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

Urbanizarea constituie fenomenul actual cu cele mai profunde implicatii pentru scara si modelele consumului, ceea ce conduce la o cerere crescanda de energie si resurse naturale. Transformarea acestora genereaza insa si o poluare crescanda si necesita o capacitate tot mai ridicata de asimilare a deseurilor rezultate. Zonele urbane, pe langa avantajele pe care le prezinta sub aspectul conditiilor de munca si de locuit sau al serviciilor (apa curata, salubritate, ingrijirea sanatatii etc.), deci o noua calitate a vietii, contribuie la agravarea problemelor de mediu si sanatate prin concentrarea diverselor tipuri de deseuri (municipale, industriale si periculoase).

Problemele generate de intensificarea urbanizarii difera ca natura si dimensiune intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. Necorelarea resurselor, presiunea umana si dezvoltarea haotica sunt aspecte specifice mai ales marilor orase din tarile in curs de dezvoltare. Disocierea urbanizarii de progresul economic, manifestata in tarile in curs de dezvoltare, a condus la deficiente in asigurarea serviciilor de baza.

Incapacitatea autoritatilor dintr-o serie de astfel de tari de a face fata situatiei dramatice create de cresterea populatiei este reflectata in buna masura de zonele cele mai sarace ale oraselor.

Pe de alta parte, extinderea urbanizarii creeaza si ea (unele) dificultati in furnizarea optima a serviciilor catre populatie. Astfel, s-a ajuns ca, in momentul de fata, orasele lumii sa detina 2% din suprafata uscatului; numai intre 1980 si 2000 se mentioneaza o dublare in dimensiune, de la aproape 8 milioane hectare la mai mult de 17 milioane hectare a suprafetelor urbane din tarile in curs de dezvoltare.

Aceasta situatie se impune a fi mentionata, cu atat mai mult cu cat o serie de orase din multe tari in curs de dezvoltare au fost caracterizate, in ultimele doua decenii ale secolului XX, de extinderea la periferia lor a asezarilor ilegale, de tip slums si squatter, care semnifica in limba romana cartierele de "locuinte saracacioase" si, respectiv, "locuintele primilor ocupanti ai unui teren" (de la marginea orasului). Acestea reprezinta cartiere alcatuite din adaposturi insalubre, supraaglomerate, adesea lipsite de infrastructura sau servicii. Ele poarta denumirea de kampongs in Jakarta, favelas in Rio de Janeiro sau barriados in Lima.

Este dificil de stabilit numarul total al oamenilor care traiesc in asemenea asezari, dar se estimeaza ca peste un miliard de persoane din Africa, Asia si America Latina locuiesc in cartiere ale mizeriei, pe care autoritatile le considera ca fiind "margini" sau "saracie urbana" (13). Aceste asezari concentreaza, in prezent, o parte semnificativa a populatiei din multe orase situate in tarile in curs de dezvoltare. Studii de caz efectuate in unele orase mari arata ca este frecvent pentru un procent de la 30 la 60% din populatia orasului sa traiasca in asezari ilegale de tip squatter sau slums.

Desi ponderea persoanelor care traiesc in asemenea asezari variaza - dupa cum s-a putut constata - de la un oras la altul si de la o tara la alta, cei mai multi dintre oameni in aceasta situatie impart acelasi mediu nesigur: adaposturi supraaglomerate, ocupate de oameni subnutriti, bolnavi cronici, lipsiti de venituri si fara acces la serviciile de baza.

Aceasta situatie covarsitoare in tarile in curs de dezvoltare se datoreaza penuriei de locuinte la preturi adecvate pentru oamenii cu venituri mici. Modelul traditional prin care saracia era concentrata in zonele rurale este acum in schimbare. Saracia urbana este pronuntata mai ales in America Latina, unde numarul saracilor urbani il depaseste pe cel al saracilor din zonele rurale. De pilda, in 1990, numarul saracilor ajunsese la 115 milioane in mediul urban, fata de 80 de milioane in mediul rural. In plus, un numar tot mai numeros de saraci urbani din tarile in curs de dezvoltare, dar si din tari dezvoltate, se confrunta cu lipsa unui camin. Unele estimari indica peste 100 de milioane de persoane fara adapost.

Conditiile socioeconomice si de mediu a slums-urilor sunt evidentiate si de situatia acoperirii cu servicii a zonelor respective. Multe dintre ele sunt lipsite de majoritatea serviciilor de baza, incluzand colectarea gunoiului menajer si sisteme de canalizare, necesare sa protejeze sanatatea umana si mediul inconjurator.

ASPECTE PRIVIND "PRODUCTIA" DE DESEURI SOLIDE URBANE

LA NIVEL MONDIAL

In prezent, la scara globala, volumul deseurilor menajere (si periculoase) este enorm. Cauzele acestei "maree" de deseuri au la baza atat cresterea populatiei mondiale si intensificarea procesului de urbanizare, cat si ritmul inalt de industrializare si ridicarea continua a standardului de viata. Sunt cauze care au contribuit la cresterea cantitativa si la diversificarea tipurilor de deseuri solide, generate nu numai in tarile dezvoltate, ci si in tarile in curs de dezvoltare. Concentrarea deseurilor menajere este mult mai mare in orase decat in zonele rurale, din cauza tendintei populatiei urbane de a consuma mai mult decat cea rurala.

Societatea de consum aparuta la sfarsitul secolului al XX-lea, stilurile de viata determinate de cresterea bunastarii populatiei genereaza intr-o masura tot mai mare deseuri solide de natura menajera. Astfel, se estimeaza ca pe Terra se produc anual aproape un miliard de tone de deseuri menajere. Numai SUA inregistreaza anual un flux de deseuri solide municipale de peste 200 de milioane de tone, respectiv 209 milioane tone in 1996 (12).

Producerea deseurilor menajere a crescut continuu in intreaga lume atat in termeni absoluti, cat si pe cap de locuitor. Asa, de pilda, cantitatea de deseuri solide municipale produsa in tarile dezvoltate a crescut, in medie, de la 318 milioane tone in 1970, la 400 milioane tone in 1990. Se constata ca, in perioada considerata, cresterea in statele dezvoltate a fost de aproximativ 25%. Astfel, spre exemplu, in Franta, la nivelul anului 1999, s-au inregistrat 434 kg de deseuri solide municipale/locuitor, fata de 220 kg cu 30 de ani in urma (5). In acelasi timp, in statele in curs de dezvoltare s-a produs, practic, o dublare a volumului de deseuri menajere (16).

Unele surse indica, pentru statele cu venituri mari ale populatiei (state industrializate), o cantitate de deseuri solide municipale care poate ajunge la nivelul mediu de 1.000 kg/persoana/an, dar cele mai prospere tari europene estimeaza o medie cuprinsa intre 300 si 500 kg/persoana/an (9).

Daca este sa ne referim numai la Europa trebuie sa spunem ca evolutia cantitatilor de deseuri este similara cu cea inregistrata pe celelalte continente. Astfel, cantitatea de deseuri generata in fiecare an de tarile europene este in crestere, ajungand in momentul de fata la circa 2 000 de milioane de tone, din care 200 milioane tone intra in categoria deseurilor menajere, iar 40 de milioane de tone in grupa deseurilor periculoase. Intre 1990 si 1995, totalul cantitatii de deseuri in Europa (inclusiv in tarile Europei Centrale si de Est), a crescut cu 10%. Cat priveste deseurile municipale, cantitatea acestora a crescut in ultimul deceniu cu circa 11%, iar prognozele apreciaza mentinerea acestei tendinte si in perioada imediat urmatoare (10).

Cresterea productiei de deseuri inregistreaza diferentieri si intre state din aceeasi categorie. Astfel, in termeni relativi, productia de deseuri a crescut in Norvegia cu 3% pe an intre 1992 si 1996, in timp ce in SUA, cresterea a fost de 4,5% pe an pentru o perioada similara.

In statele in curs de dezvoltare, cresterea volumului de deseuri menajere poate constitui urmarea directa a modelelor de consum occidentale, adoptate de populatia locala. In acest sens mentionam productia de deseuri menajere din Rio de Janeiro (Brazilia), din 1997, care s-a ridicat la 8 042 de tone/zi, comparativ cu 6 200 de tone/zi in 1994, si aceasta in ciuda faptului ca, in timpul acestei perioade, cresterea populatiei a fost aproape zero.

In privinta ratelor de generare a deseurilor, aprecierea acestora este dificila, intrucat in putine tari autoritatile cunosc cu exactitate cantitatea de deseuri produse. In plus, nu exista o definitie unica asupra a ceea ce constituie deseu solid municipal. De exemplu, unele tari considera molozul din constructii si demolari ca parte a fluxului de deseuri municipale, in vreme ce altele nu.

Cu toate aceste dificultati, se cunoaste ca locuitorii tarilor industrializate genereaza mult mai mult gunoi decat locuitorii tarilor in curs de dezvoltare. Un studiu al Bancii Mondiale a aratat ca zonele urbane din tarile industrializate determina de doua sau trei ori mai mult gunoi decat cele din tarile in curs de dezvoltare (14). Astfel, rata de generare a deseurilor solide urbane a fost estimate intre 0,7 si 1,8 kg/persoana/zi in statele industrializate si intre 0,4 si 0,9 kg/persoana/zi in tarile in curs de dezvoltare.

Densitatea deseurilor solide municipale prezinta o situatie inversa fata de aceea a cantitatii de deseuri. Cu alte cuvinte, tarile cu rate inalte de generare a deseurilor pe locuitor, cum sunt tarile industrializate, produc gunoi caracterizat printr-o densitate mai redusa. Aceasta reflecta, de fapt, compozitia deseurilor eliminate de cele doua categorii de state, care se modifica si ea - la fel ca si cantitatea de deseuri - odata cu veniturile populatiei.

Sursele de deseuri variaza si ele de la o tara la alta, in functie de structura economica a acestora. In timp ce tarile din vestul Europei produc o cantitate mai mare de deseuri industriale si municipale, in tarile din estul continentului cea mai mare cantitate de deseuri provine din industria miniera. O proportie mai scazuta de deseuri organice biodegradabile si mai mare de hartie, plastic si metale, care sunt adesea folosite ca materiale de impachetat pentru bunurile de consum, caracterizeaza, in general, deseul solid municipal produs de tarile industrializate.

In contrast, compozitia deseurilor solide municipale din tarile in curs de dezvoltare are un procent mai inalt de resturi de natura vegetala si unul redus de hartie si articole nealimentare.

In compozitia deseurilor solide municipale se distinge o categorie aparte, si anume, cea a deseurilor periculoase. Populatia elimina adesea din gospodarii o serie de deseuri periculoase, ca de pilda baterii, solutii de curatat sau ulei uzat de motor. De asemenea, trebuie mentionate reziduurile electrice si electronice, in cea mai mare parte telefoane mobile si calculatoare. Acestea din urma, numite si e-dechet (deseuri "cibernetice"), contin o serie de elemente nocive, respective plumb, mercur, crom, eter difenil etc. Aceasta categorie de deseuri solide municipale ridica probleme nu numai in termeni de sanatate si mediu, dar productia lor creste intr-un ritm de 18% pe an (1).

Compozitia deseurilor solide urbane reprezinta un aspect-cheie pentru factorii implicati in managementul deseurilor, respectiv pentru colectarea, transportul, recuperarea sau eliminarea acestora.

GRADUL DE SALUBRIZARE LA NIVELUL STATELOR LUMII

Volumul crescand de deseuri solide urbane devine o problema uriasa pentru autoritatile municipale, care se confrunta cu colectarea si eliminarea acestora.

In general, problemele se concentreaza pe dificultatile de colectare si eliminare a cantitatilor mari de deseuri generate de gospodarii si activitatile comerciale, ca si pe costurile ridicate pentru asigurarea serviciilor corespunzatoare efectuarii acestor operatiuni.

Autoritatile municipale pot cheltui intre 20 si 30% din bugetele lor pentru colectarea si eliminarea deseurilor solide urbane. Cheltuielile sunt legate, in primul rand, de costurile de transport, care ajung chiar la 70% din bugetele allocate serviciilor de colectare a gunoiului. Aceste costuri sunt exacerbate de distantele lungi de transport de la locul de unde trebuie colectat gunoiul si pana la locul de depozitare.

In Bangkok (Thailanda), spre exemplu, transportul deseurilor solide urbane, spre unul dintre locurile de depozitare, absoarbe 70% din bugetul alocat administrarii deseurilor. Cheltuielile de transport crescande au obligat autoritatile din Manila (Filipine), responsabile cu managementul deseurilor, sa suplimenteze bugetul alocat acestui serviciu cu aproape 30%.

Intretinerea vehiculelor de colectare se adauga, de asemenea, pe lista de cheltuieli generate de administrarea deseurilor solide urbane.

In plus, preturile crescande ale terenului si optiunile limitate privind indepartarea adecvata in interiorul sau in preajma centrelor urbane fac eliminarea sigura a deseurilor solide municipale mai dificila si mai costisitoare.

Toate acestea se rasfrang direct asupra factorilor implicati in managementul deseurilor solide, dar mai cu seama asupra populatiei. Astfel, companiile private de management al deseurilor sunt afectate prin reducerea semnificativa a profitului, iar autoritatile municipale sunt puse in situatia de a cauta solutii mai eficiente. In ceea ce priveste populatia, aceasta este afectata, in ansamblu, de costurile ridicate.

In tarile cu venituri mai mici, problemele generale mentionate sunt suplimentate prin altele specifice. Managementul deseurilor solide municipale, inclusiv colectarea, poate consuma chiar pana la 40% din bugetele municipale si poate suferi mai mult decat alte servicii de lipsa alocatiilor bugetare. Agentiile responsabile pentru colectarea si eliminarea deseurilor urbane nu dispun, adesea, de personal suficient. In plus, au serioase probleme cu vehiculele de colectare si transport, din cauza lipsei de piese de schimb, precum si a lipsei de prevedere pentru intretinerea lor.

Cumulate, acestea determina defectiuni ale vehiculelor de colectare a gunoiului. Faptul este evidentiat si de timpul in care acestea se afla in reparatie, care oscileaza obisnuit de la 40 la 60% pentru vehiculele de colectare din tarile in curs de dezvoltare, fata de 5-15% in tarile industrializate (14).

O ilustrare a acestei probleme o constituie Tanzania. Autoritatile urbane dispun de un numar inadecvat de vehicule de colectare a gunoiului, in parte pentru ca cele mai multe au o conditie precara sau nu functioneaza deloc. Aceste conditii determina o capacitate de colectare a deseurilor redusa fata de cantitatea de gunoi produsa zilnic. Prin urmare, autoritatile din zonele urbane pot sa colecteze aproximativ 24% din deseurile estimate ca fiind generate in fiecare zi (9).

Serviciile de colectare a gunoiului sunt inadecvate sau neexistente in multe zone rezidentiale din orasele statelor sarace. In asemenea situatie, volumul de deseuri solide generate in zonele urbane depaseste capacitatea de colectare, tratare si indepartare a lui.

Unele estimari indica o pondere cuprinsa intre 30 si 50% din deseurile solide generate in interiorul centrelor urbane, care pot sa ramana necolectate. Situatia acoperirii cu servicii de colectare a gunoiului menajer variaza nu numai intre, dar si in cadrul regiunilor, statelor si oraselor.

In tarile Americii Latine - cea mai urbanizata regiune in curs de dezvoltare -acoperirea medie a serviciului de colectare a gunoiului este de aproximativ 70%.Se inregistreaza diferentieri ale gradului de acoperire de la 50-70% in orasele mai mici la 85-90% in cele mai mari. Ca urmare, aproape 30% din gunoiul regiunii, adica 20-25 de milioane tone pe an, raman necolectate (14).

Odata cu cresterea venitului, sporeste si competenta autoritatilor, iar proportia deseurilor solide colectate, ca si proportia gospodariilor care beneficiaza de colectare regulata, cresc de asemenea. Problemele de colectare a gunoiului sunt mai putin grave in majoritatea tarilor cu venituri medii din Asia si America Latina. Spre exemplu, in Sao Paolo (Brazilia), 95% din gospodarii au colectare regulata a deseului menajer, iar in Bangkok (Thailanda), in 1990, 80% din deseurile solide urbane erau colectate. Mai mult decat atat, in tarile dezvoltate ale lumii, serviciile de colectare regulata a deseurilor solide sunt extinse nu numai in mediul urban, ci si la populatia din mediul rural.

In contrast, in multe centre urbane din tari cu venituri scazute, doar 10-20% din deseul solid este colectat. De pilda, in 34 de municipalitati din India, mai mult de trei cincimi dintre autoritatile acestora asigurau colectarea a mai putin de 40% din deseurile urbane produse zilnic (9). Alte numeroase centre urbane din Africa si Asia se incadreaza in tiparul prezentat anterior, caracterizat deci prin servicii inadecvate si insuficiente de colectare si eliminare a deseurilor solide. Consemnam in continuare cateva asemenea cazuri:

. in Dar es Salaam (Tanzania), doua treimi dintre deseurile solide raman necolectate;

. in Kinshasa (Zair), numai cateva zone rezidentiale beneficiaza de colectarea deseului menajer;

. in Jakarta (Indonezia), 40% din deseurile solide produse nu sunt colectate;

. in Karachi (Pakistan), doar doua cincimi din deseul solid urban era colectat (9).

Zonele cele mai sarace ale oricarui oras, din statele mai putin dezvoltate si chiar in curs de dezvoltare, sunt in general cel mai precar deservite prin serviciul de colectare a gunoiului sau nu sunt deservite deloc. De pilda, in Dhaka (Bangladesh), 90% din zonele slums-urilor nu beneficiaza de servicii de colectare regulata a gunoiului.

Pentru locuitorii slums-urilor si a asezarilor de tip squatter, de la periferia oraselor, problemele sunt deosebit de serioase. Cele mai multe dintre ele nu au drumuri pavate, iar daca au totusi, acestea sunt impracticabile, asa ca este dificil sau imposibil pentru vehiculele de colectare a gunoiului sa le utilizeze. De multe ori, asezarile cele mai sarace sunt concentrate in zonele municipale cu bugete modeste. Unele administratii municipale, in efortul de a reduce costurile, pot furniza acestor asezari un serviciu de colectare mai putin adecvat, constand in containere pentru gunoi. O data insa cu departarea de propriile lor gospodarii, tot mai putini sunt cei care le folosesc. Colectarile sunt neregulate, iar containerele supraincarcate descurajeaza pe locuitori sa le foloseasca.

In zonele care beneficiaza de colectarea deseului survin o serie de probleme, legate de defectiunile frecvente ale vehiculelor de colectare a deseului sau refuzul locuitorilor de a fi cooperanti. Astfel, locuitorii isi scot gunoiul in alte zile decat cele indicate, il depoziteaza in containere nepotrivite sau in mormane deschise. Asemenea practici necorespunzatoare nu numai ca determina cresterea costului colectarii, dar cresc murdaria si riscul pentru sanatatea publica.

Deseurile solide, generate in interiorul centrelor urbane din tarile sarace si in curs de dezvoltare, care raman necolectate se acumuleaza pe strazi, in spatiideschise, intre case, pe terenuri virane, in rauri si canale. In plus, cum zonele cele mai sarace ale oraselor sunt lipsite de canalizare, deseurile necolectate intersecteaza de obicei o proportie semnificativa de excretii umane. Problemele rezultate sunt evidente: mirosuri, vectori de boala atrasi de gunoi (sobolani, tantari, muste etc.) si canale blocate cu gunoi. Scurgerile lichide din gunoiul descompus si in putrefactie (leachate) pot sa infesteze sursele de apa. Mustele si gandacii de bucatarie care se inmultesc in gunoiul respectiv pot sa contamineze ulterior hrana.

In paralel cu sistemul oficial de management al deseurilor urbane solide a luat nastere "economia deseurilor". Aceasta exista in majoritatea oraselor din unele state in curs de dezvoltare. Recuperarea si refolosirea materialelor poate fi atat de intensiva incat doar o mica parte a deseurilor solide mai poate fi indepartata. Un exemplu in acest sens il constituie orasul Bangalore, considerat unul dintre cele mai mari - peste patru milioane de locuitori - si mai prospere orase ale Indiei. Desi are un numar considerabil de locuitori, elimina doar 335 de tone de deseuri solide pe zi, deoarece aproape 2 700 tone sunt reciclate. In acest fel, media anuala de generare a deseurilor solide pe persoana se reduce de la aproape 270 kg la 30 kg. Mai mult de 40 000 de oameni traiesc din recuperarea si reciclarea deseurilor (9).

Natura si dimensiunile "economiei deseurilor" sunt ilustrate in Delhi (India), unde furnizeaza mijloace de existenta pentru un numar cuprins intre 100 000 si 150 000 de oameni care colecteaza/sorteaza 12-15% din cele 6 000 de tone de deseuri generate zilnic (17).

O serie de alte orase asiatice au "economii ale deseurilor", aflate in dezvoltare, structurate pe colectarea/culegerea deseurilor, transportul acestora, piete second hand, industrii de reciclare etc.

In Calcutta (India), aproximativ 40 000 de oameni sunt implicati in culegerea gunoiului, iar mai multe mii de oameni folosesc partea solida (compost) sau lichida a deseurilor in agricultura sau pescuit. In Manila (Filipine), circa 30 000 de persoane se ocupa cu reciclarea (neoficiala) a deseurilor. "Economia deseurilor" functioneaza si-n state sud-americane sau africane. In Bogota (Columbia), se estimeaza ca intre 30 000 si 50 000 de persoane isi castiga existenta in principal din recuperarea si reciclarea deseurilor. In Cairo (Egipt), 20 000 de oameni se bazeaza pe activitatea de colectare si sortare a deseurilor pentru a-si asigura mijloacele de trai (9).

Datorita problemelor complexe pe care le genereaza deseurile solide municipale, politica deseurilor menajere a multor state industrializate a stability dezvoltarea unei ierarhii de solutii. Astfel, managementul deseurilor municipale cuprinde o serie de optiuni manageriale:

. reducerea surselor;

. reutilizarea produselor reziduale;

. reciclarea;

. incinerarea si recuperarea energiei inglobate;

. depozitarea la gropile de gunoi.

Practica a aratat ca autoritatile, contrar ierarhiei stabilite, au ales, in general, solutiile cele mai putin eficiente si durabile, respectiv depozitarea la gropile de gunoi si incinerarea. Unele dintre urmarile optiunilor de management al deseurilor menajere facute de autoritati sunt prezentate in continuare.

IMPACTUL DESEURILOR SOLIDE URBANE ASUPRA MEDIULUI

INCONJURATOR SI SANATATII UMANE

Eliminarea deseurilor solide urbane exercita o serie de influente asupra mediului inconjurator si sanatatii umane.

Doua moduri principale de eliminare a deseurilor solide urbane se considera a genera probleme de mediu: a) depozitarea la gropile de gunoi si incinerarea deseurilor colectate si b) deseurile necolectate, depozitate necontrolat.

a) In ceea ce priveste impactul gropilor de gunoi, trebuie spus ca dimensiunea acestuia este considerabila, avand in vedere ca depozitarea constituie metoda cea mai frecventa de eliminare a deseurilor solide urbane in tarile dezvoltate. Majoritatea deseurilor municipale din aceste tari este depozitata in sisteme amenajate, care constituie, in continuare, cea mai ieftina optiune de neutralizare a acestora. Spre exemplu, in SUA, aproape trei patrimi din deseurile menajere suntdeversate in gropile de gunoi. In Marea Britanie, cea mai mare parte a deseurilor menajere ajunge la gropile de gunoi. In Franta, mai mult de 52% din deseurile solide municipale sunt depozitate direct in halda de deseuri, fara un tratament prealabil, o practica ce nu este perfect compatibila cu obiectivele de mediu, cum ar fi conservarea ecosistemelor si biodiversitatii, criteriile de folosire adecvata a terenurilor, prevenirea emisiilor de metan din depozitele de deseuri menajere, care amplifica efectul de sera, contribuind astfel la incalzirea globala etc. Acest mod de stocare a deseurilor se datoreaza costului considerabil mai mic de depozitare in halda fara alta forma de prelucrare, raportul fiind de 30$ la 70$ (32 la 75-85 euro) pe o tona de deseuri solide municipale. Alte tari europene, intre care se numara Suedia, Danemarca si Elvetia, depoziteaza la gropile de gunoi mai putin de jumatate din volumul de deseuri menajere pe care-l produc (8).

Majoritatea tarilor dezvoltate au ajuns la concluzia ca - datorita cantitatilor enorme si caracteristicilor gunoaielor produse - depunerea lor pe terenuri virane sau degradate este nesatisfacatoare ca metoda de depozitare. Aceste terenuri permit patrunderea in panza freatica a substantelor toxice antrenate de apa ploilor si formarea, asa cum s-a aratat, a amestecului denumit leachate, care poate contine o varietate de poluanti periculosi, cum ar fi metale grele sau substante chimice organice. Gravitatea problemei este ilustrata prin faptul ca, de exemplu, mai mult de o cincime din locurile de depozitare a deseurilor periculoase din SUA o constituie terenurile de depozitare municipale (8).

Gropile de deseuri solide municipale prezinta riscuri pentru mediu si sanatate si prin eliminarea mai multor gaze. Compozitia si cantitatea de gaze sunt determinate de cantitatea si compozitia deseului biodegradabil, a solutiei percolative (leachate), de tipul si grosimea solului acoperitor, de tehnicile de plasament al deseului si de caracteristicile terenului. Metanul si dioxidul de carbon sunt principalele gaze emise.

Doua cauze stau la baza poluarii aerului prin gropile de deseuri solide municipale, si anume, descompunerea deseurilor si arderea lor.

Descompunerea deseurilor creeaza prejudicii atmosferei prin eliberarea de metan si alte gaze, in conditii anaerobe. Se estimeaza ca 7% din totalul emisiilor de metan din lume provin de pe terenurile cu gropi de depozitare a deseurilor, gazul metan constituind o componenta importanta a factorilor de incalzire globala a atmosferei. Descompunerea gunoaielor prezinta si un risc de incendiu, administrarea incorecta putand conduce, in anumite conditii, la explozia acestor gaze.

Arderea deseurilor este raspandita si la gropile de depozitare deschise din tarile in curs de dezvoltare. Desi arderea deschisa a gunoaielor este interzisa de lege, de multe ori, incendierea este deliberata, cu scopul de a reduce volumul excesiv al acestora. Alteori, se produc incendii in mod spontan, cand deseurile organice devin combustibile, prin expunerea la razele solare.

Incinerarea, ca metoda de eliminare a deseurilor solide municipale, genereaza, de asemenea, probleme privind mediul inconjurator si sanatatea publica, fiindca arderea gunoiului nu este un proces curat. Amploarea procesului de incinerare este exprimata de ponderea cantitatii de deseuri arse in tarile dezvoltate, care variaza de la 10% (in statele Americii de Nord) pana la peste 70% (in Japonia si Elvetia) (2). Combustia materialelor la temperaturi mari elibereaza elemente, precum oxizii de sulf si de azot, monoxidul de carbon, dioxini si furani si metale grele, ca plumbul, cadmiul si mercurul (8). Filtrele de gaze nu elimina in totalitate acesti poluanti. De pilda, in urma unui studiu efectuat de Fondul Apelor Curate (SUA), s-a constatat - in cazul emisiilor de mercur - ca "incineratoarele de deseuri municipale sunt acum sursele cu evolutia cea mai rapida de emisii de mercur in atmosfera. Emisiile de mercur de la incineratoare au depasit sectorul industrial ca sursa majora de mercur atmosferic." (4).

Dintre influentele periculoase ale incinerarii deseurilor solide municipale pentru mediul inconjurator semnalam emisia de oxizi de sulf si de azot care conduc la ploile acide, in timp ce un efect direct asupra sanatatii umane se considera ca l-ar avea dioxinii si furanii, care constituie substante toxice suspectate de a cauza cancer si defecte genetice.

Prin incinerare rezulta, de asemenea, cenusa toxica; aceasta este chiar mai periculoasa decat volumul de deseuri de dinaintea incinerarii. Alta forma de poluare este contaminarea apei cu care se raceste cenusa fierbinte cu substante acide, punand serioase probleme de depozitare, in caz ca nu poate fi reutilizata.

Prin urmare, incinerarea - ca metoda de eliminare a deseurilor menajere - prezinta o serie de riscuri, iar principala consecinta o reprezinta transportarea in forma gazoasa a gunoiului unei comunitati catre comunitatile invecinate, peste granitele statale, propagandu-se, in cele din urma, in intreaga atmosfera.

b) Asa cum s-a aratat, probleme de mediu si sanatate sunt create si de partea de deseuri necolectate. Aceasta situatie este intalnita deseori in orasele statelor in curs de dezvoltare, unde rata de colectare a deseurilor solide municipale poate fi de numai 30-50% (11). Deseul necolectat poate fi ars, depozitat in locuri necorespunzatoare (in Cairo, de pilda, gunoiul poate fi dus pe terasele caselor, ca sa se descompuna la soare) (4) si necontrolate, sau poate ramane pe strazi, creand unele riscuri, in special pentru populatie. Unul dintre aceste riscuri il constituie blocarea canalelor, contribuind in acest mod la inundarea zonelor urbane. In Jakarta, spre exemplu, unde aproape 40% din deseul solid municipal ramane necolectat, acesta blocheaza canalele de drenaj si cauzeaza vaste inundari ale zonei urbane in timpul sezonului ploios (9). Mentionam ca un rol important il poate avea, de asemenea, compozitia deseului. Spre exemplu, inundatiile devastatoare din anii 1988 si 1998, din Bangladesh, au fost considerate de catre autoritatile din aceasta

tara ca fiind determinate de pungile de plastic care au astupat canalele de scurgere (3).

Deseurile solide municipale constituie, asadar, amenintari serioase pentru mediul inconjurator, daca ele nu sunt pastrate, adunate si eliminate in mod corespunzator. Cele mai grave efecte ale managementului defectuos al deseurilor solide municipale sunt considerate - dupa cum s-a aratat - poluarea aerului si contaminarea rezervelor de apa de baut. Efectele se rasfrang, in cele din urma, asupra populatiei, afectand fie direct, fie indirect starea de sanatate a acesteia. De altfel, in asezarile urbane, agentii patogeni din aer, apa, sol sau hrana s-au numarat intotdeauna printre cauzele majore de imbolnavire, iar sanatatea locuitorilor a depins de abilitatea lor de a administra propriul mediu de viata.

Eficacitatea pregatirii pentru eliminarea deseurilor solide municipale reprezinta una dintre trasaturile principale ale mediului de locuit. Problemele de sanatate sunt strans legate de calitatea proasta a locuirii si absenta sau precaritatea serviciilor de baza.

Impactul mediului de locuit asupra sanatatii populatiei si calitatii vietii acesteia este relevat si de indicatorul de mediu constituit de deseul solid. Un studio realizat la nivelul a 1 000 si peste 1 000 de gospodarii din Accra (Ghana), Jakarta (Indonezia) si Sao Paolo (Brazilia) a aratat tendinta de inrautatire a calitatii mediului de locuit, care este legata de diminuarea nivelului veniturilor si incidenta problemelor de mediu (necolectarea gunoiului menajer si pastrarea lui in containere deschise) asupra gospodariilor urbane, generate de deseurile solide.

Unele boli infectioase si parazitare sunt in relatie directa cu pregatirea inadecvata pentru colectarea si eliminarea deseurilor menajere. O groapa de gunoi poate prezenta, de pilda, mai multe probleme potentiale pentru protectia si sanatatea publica, daca nu este proiectata si gospodarita corespunzator:

. Eliminarea deseului, mai ales in zone deschise, atrage rozatoare, insecte si pasari, care, ulterior, raspandesc boli;

. Microbii patogeni pot fi direct inhalati datorita vantului care transporta contaminantii cu granulatie fina;

. Chimicalele toxice pot constitui riscuri de imbolnavire.

Asadar, fie ca este vorba de gunoi colectat, dar impropriu gospodarit, fie de gunoi necolectat, riscurile pentru sanatatea populatiei exista si ele nu trebuie trecute cu vederea. Problemele de sanatate survin, mai ales, in regiunile cu temperaturi si umiditate ridicate, unde deseurile solide municipale se descompun si putrezesc curepeziciune. In Columbia, spre exemplu, gunoiul necolectat poate cauza malaria. Acesta blocheaza canalele de scurgere, iar acumularile de apa creeaza conditii de inmultire si raspandire a tantarilor purtatori de malarie (tantarii Anopheles) (14).

Malaria, boala parazitara, era considerata ca o problema predominant rurala, in prezent insa creeaza probleme severe in zonele urbane din regiuni extinse ale Africii, Asiei si Americii Latine (9).

In multe orase din tarile in curs de dezvoltare, deversarile de deseuri netratate de pe terenurile deschise, din canalele sau santurile strazilor, scormonite de barbati, femei si copii, constituie mediu propice de raspandire si pentru bolile infectioase. In anul 1991, asemenea conditii au condus la o masiva epidemie de holera in Peru si zonele apropiate din tarile vecine. Aceasta boala, transmisa prin gunoaie, s-a extins pana in Mexic, semnalandu-se cazuri chiar pe coasta statului Texas (4).

Implicatiile imediate ale mediului degradat prin gunoaie sunt mirosurile daunatoare, dar, mai ales, agentii patogeni, care pot provoca boli intestinale, respiratorii, dermatologice etc. Spre exemplu, un studiu asupra problemelor ambientale la nivelul gospodariilor din Jakarta, din 1991, a aratat ca incidenta bolilor respiratorii la copii si mamele lor s-a corelat cu necolectarea gunoiului menajer, si aceasta, deoarece familiile, care nu beneficiau de serviciul de colectare a gunoiului, il ardeau (9).

Specialistii sugereaza, de asemenea, existenta unei legaturi directe intre defectele genetice la nastere si proximitatea gropilor de gunoi. O cercetare realizata de catre specialisti de la Scoala Londoneza de Igiena si Medicina Tropicala, pe subiecti care locuiesc in apropierea a 23 de gropi ecologice din Europa, demonstreaza corelatia mentionata. Astfel, se sustine cresterea cu 40% a defectelor cromozomiale la nastere (sindromul Down, spre exemplu) pe o raza de 3 km in jurul gropilor de gunoi (15).

Cei mai expusi riscurilor la imbolnavire sunt cei care vin in contact direct cu gunoiul menajer, respectiv muncitorii, angajati in luarea gunoiului de pe strazi, precum si cei care extrag materiale - scormonitorii in gunoaie -, pe care apoi le recicleaza. Ei sufera, de obicei, de boli cronice de piele, ochi, boli respiratorii si probleme intestinale. Un pericol tot mai mare pentru sanatate il reprezinta, de asemenea, calculatoarele, pe masura ce parcul acestora sporeste. Una dintre situatiile care au atras atentia este aceea de la nord-est de Hongkong. Tonele de e-dechet polueaza malurile fluviului Liangjiang, campurile si canalele de irigatie, cu consecinte directe si asupra celor 100 000 de persoane, barbati, femei si copii, care incearca sa recicleze rebuturile. Prin arderea deseurilor se elimina elemente deosebit de toxice pentru sanatatea lor si pentru mediu, deopotriva (1). Expusi unui risc ridicat de imbolnavire sunt si copiii, care se joaca la depozite de gunoi, sau imprejurul acestora.

Problema devine cu mult mai dramatica pentru cei care traiesc la gropile de gunoi. Este cunoscut cazul gropii de gunoi, numita "Muntele Fumegator", aflata intr-o suburbie a orasului Manila (Filipine). Acesta a devenit "un fel de oras al deseurilor", cu 25 000 de oameni, care locuiesc "in colibe de carton ridicate pe prajini infipte in mormanul urias de gunoi". Potrivit lui Uli Schmetzer de la Chicago Tribune, "acesti oameni se lupta pentru teritoriile lor din mijlocul gunoaielor, chiar daca ei si copiii lor se sufoca de fumul focurilor aprinse prin descompunere: «Zece oameni se inghesuie intr-o coliba de marimea unei camere de baie. Nu exista nici un tufis, nici un copac, doar mirosul gunoiului in putrefactie, zi si noapte. Si gazul metan produs de gunoi»" (4, p.128).

La nivelul Romaniei, principalele aspecte ale crizei ecologice sunt determinate atat de poluarea ridicata a aerului, apei si solurilor in anumite areale, in special industriale, cat si de starea necorespunzatoare a igienei celor mai multe localitati, determinata de acumularea deseurilor industriale si orasenesti - menajere.

Ca urmare, ecologizarea localitatilor este parte integranta a politicilor de mediu din tara noastra, iar unele activitati de igienizare a acestora, intre care cele referitoare la eliminarea deseurilor, intra sub jurisdictia mai multor institutii ale administratiei centrale, Ministerul Apelor si Protectiei Mediului fiind cea mai inalta autoritate de decizie si control a gestiunii deseurilor.

In contextul pregatirilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, trebuie mentionate eforturile tarii noastre de imbunatatire a legislatiei de mediu, prin alinierea acesteia la cerintele si prevederile UE. Pe aceasta directie se inscriu si reglementarile legislative referitoare atat la serviciile de salubrizare a localitatilor, cat si la managementul deseurilor, pentru eliminarea riscului pe care acestea il reprezinta pentru sanatatea populatiei si pentru mediul inconjurator. Aceasta deoarece in Romania, ca si in celelalte tari in curs de aderare la UE, exista probleme legate de managementul deseurilor si de infrastructura gestionarii lor, datorita cresterii consumului si a schimbarii stilului de viata al populatiei.

BIBLIOGRAFIE

1. Avram, Arina, Asia, cosul de gunoi al lumii cibernetice, National, nr.1464/27 februarie

2. Dutu, Mircea, Ecologie. Filosofia naturala a vietii, Editura Economica, Bucuresti, 1999.

3. Gheorghita, Anca, Pungile de plastic, cea mai mare amenintare, National, nr.1537/13 mai

4. Gore, Al, Pamantul in cumpana. Ecologia si spiritul uman, Editura Tehnica, Bucuresti,

5. Opneau, Jean Claude, Politica franceza de tratare a deseurilor, Romanian Environment

Book 2000, GSF Romania and FOLOS consulting.

6. Rodman, David Malin, Urbanizarea rapida continua, in vol. Probleme globale ale omenirii.

Semne vitale 1996 (coord. Lester R. Brown), Editura Tehnica, Bucuresti, 1997.

7. Serbanescu, Dragos, Mediu inconjurator al Terrei, incotro?, Editura Venus, Bucuresti,

8. Young, E. John, Economia de materiale si reducerea deseurilor, in vol. Probleme globale

ale omenirii. Starea lumii 1991 (coord. Lester R. Brown), Editura Tehnica, Bucuresti, 1994.

9. *** An Urbanizing World: Global Report on Human Settlements, 1996, United Nations

Centre for Human Settlements (Habitat), Oxford University Press, 1996.

10. *** Noi solutii in managementul deseurilor, Revista Salubritatea, nr.3/2002.

11. *** Industry and Environment, Volume 23, No. 1-2, January - June 2000, UNEP DTIE.

12. *** Industry and Environment, Volume 24, No. 1-2, January - June 2001, UNEP DTIE.

13. *** Poverty and the Environment, United Nations Environment Programme, Nairobi,

Kenya

14. *** Residential and Industrial Waste Disposal, Review Draft 4-94, 1994.

15. *** Salubritatea, anul I, nr.2/2002, Bucuresti.

16. *** Saving our Planet. Challenges and Hopes, United Nations Environment Programme,

Nairobi

17. *** The State of the World's Cities 2001, United Nations Centre for Human Settlements,

18. *** World Urbanisation Prospects, The 1999 Revision, United Nations, New York, 2001.