Caracteristici comparative ale coagulantilor clasici de aluminiu si de fier

Caracteristici comparative ale coagulantilor clasici de aluminiu si de fier

Hidroxidul feric are o solubilitate, cu mult mai mica (4.8.10^-5 mg/dm³) decat hidroxidul de aluminiu. Cantitatea de coagulant rezidual din apa, este mult mai mica in cazul coagulantilor de fier.

Hidroxidul feric are densitatea 3,6, iar cel de aluminiu de 2,4. Datorita acestui fapt viteza de depunere a floculelor de hidroxid feric este mai mare, decat a celor de hidroxid de aluminiu si timpul de sedimentare este deci mai scurt.

Floculele de hidroxid feric au o structura amorfa si doar in timp indelungat trec in stare cristalina. Floculele de hidroxid de aluminiu au o structura microcristalina. Deoarece suprafata specifica a precipitatului amorf este mai mare, decat a celui cristalin, capacitatea de adsorbtie a hidroxidului feric este mai mare, decat a hidroxidului de aluminiu.

Sarurile de fier actioneaza intr-un domeniu de pH mult mai larg: 3-13.

Hidroxidul feric nu e solubil la pH-uri ridicate.

Temperatura influenteaza in special hidroliza sarurilor de aluminiu.

S-a constatat ca hidroxidul feric are o actiune catalitica la oxidarea substantelor organice.

In cazul apelor de alimentare a cazanelor, ionul de aluminiu este total nedorit.

Coagulantii pe baza de fier nu sunt indicati a fi folositi in cazul apelor cutanin, deoarece formeaza cu acestia complecsi colorati.

Coagulantii pe baza de fier au efect mai redus, in cazul apelor bogate in acizi humici si humati, deoarece nu formeaza cu acestia, compusi insolubili ca aluminiul.