CAUZELE (SURSELE) DE POLUARE: CLASIFICARE SI CARACTERISTICI

1. Clasificare si caracteristici

Protectia mediului are drept scop protejarea mediului natural si a celui artificial, creat de om, de influente negative, prin descoperirea cauzelor/surselor poluarii si inlaturarea acestora in vederea mentinerii si ameliorarii calitatii factorilor naturali de mediu, dezvoltarii valorilor naturale ale mediului si asigurarii unor conditii de viata si de munca tot mai bune, pentru generatiile actuale si viitoare.

Odata cu dezvoltarea economica accelerata, in primul rand, cu industrializarea in ritm inalt, cu cresterea urbanizarii ca si a procesului de inarmare, sursele de poluare s-au inmultit si s-au diversificat. Poluanti nocivi de o mare varietate ajung in mediu.

Poluarea poate fi concentrata, adica localizata - cum sunt, de exemplu, conductele de canalizare - si difuza, cand poluanti de provenienta greu localizabila se raspandesc intr-o vasta zona - este cazul, de exemplu, al poluarilor produse de substante radioactive, de petrol, detergenti, ingrasaminte chimice, pesticide etc. Actiunea in timp a surselor de poluare poate fi continua, cum este cazul apelor menajere si orasenesti, discontinua sau accidentala (avarii la instalatii) .

Principalele surse ale poluarii se pot clasifica in surse naturale si surse artificiale, iar in cazul celor din urma distingem intre sursele de natura civila si cele de natura militara.

2. Sursele naturale ale poluarii mediului

Sursele naturale nu sunt numeroase dar nu prezinta, nici pe departe, acelasi grad de pericol ca cele artificiale, poluarea produsa de ele fiind, in general, considerata un caz exceptional.

Sursele naturale de poluare sunt reprezentate, in primul rand, de deseurile activitatii vitale a fiecarei specii de vietuitoare, care permite dezvoltarea unor organisme parazite cum sunt paduchii, viermii, virusii, microorganismele.

Un alt tip de poluare naturala este cea produsa de cataclismele naturale precum inundatiile, eruptiile vulcanice s.a. Gazele care ies din adancurile scoartei terestre, atat in timpul eruptiei, cat si in perioada activitatii plutonice post-vulcanice, pot produce o puternica poluare terestra, atmosferica, si a cursurilor de apa. Aceasta activitate telurica se afla insa si la baza izvoarelor minerale, atat de pretuite din punct de vedere medical.

O alta sursa de poluare naturala, provenita tot din adancurile pamantului, o constituie apele subterane de natura acida sau salina. Cu toate ca majoritatea acestor ape sunt potabile, iar unele cu un continut variat de saruri pot fi folosite ca ape de uz medical, exista si straturi de apa subterana care, prin contactul indelungat cu zacaminte de sare sau de alte minerale, se incarca cu substante impurificatoare, de multe ori toxice. Atata vreme cat aceste straturi de apa raman blocate in formatiunile geologice respective, ele nu prezinta pericol pentru om sau pentru comunitatile ecologice de la suprafata. Atunci cand omul intervine si perforeaza stratul mineralier sau pe cel inconjurator, pentru a extrage minereuri utile, apa ajunge la suprafata, fie prin evacuarea sa de catre om, fie in mod spontan, cum se intampla in cazul exploatarilor petroliere, unde, deseori, titeiul iese din adancuri insotit de apa sarata. Purificarea acestor ape s-ar putea face prin retinerea lor in bazine speciale de depozitare.

Aceasta apa afecteaza si straturile de panza freatica din care, in mod obisnuit, se extrage apa potabila (in SUA s-a constatat ca apele care tasnesc din mina polueaza peste 20.000 km din cursurile nationale de apa).

Se poate spune ca orice factor de mediu poate deveni un agent poluant atunci cand depaseste limitele echilibrului ecologic instaurat in anumite biotipuri. De exemplu, atunci cand apa inunda si asfixiaza culturile sau inunda terenurile fertile si le acopera cu nisip, putem spune ca, in acel moment, face parte din categoria poluantilor naturali.

3. Surse artificiale de poluare

Ca orice fiinta vie, omul produce deseurile propriei existente: fecale, urina, cadavre. Din acest punct de vedere, cantitatea de deseuri pe cap de locuitor nu a crescut, din cele mai vechi timpuri si pana azi, ci doar s-a diversificat datorita dietei. Cu toate acestea, populatia actuala a Terrei produce o poluare a mediului mai accentuata decat ar fi produs o populatie de 10 ori mai numeroasa in epoca de piatra, deoarece pe langa deseurile fiziologice, omul introduce in mediu si deseuri provenite din imbracaminte, mobila, aparatura casnica, sapun, detergenti, cosmetice, medicamente, chimicale de uz domestic si mai ales ambalaje etc.

Mare parte din aceste deseuri nu sunt biodegradabile, unele sunt chiar toxice, iar cresterea volumului acestora altereaza flora bacteriana si constituie o piedica suplimentara pentru procesul de autoepurare.

Nisa umana ca sursa de poluare produce efecte in continua crestere datorita:

diversificarii deseurilor pe care le produce;

cresterii cantitative a deseurilor pe cap de locuitor;

aglomerarii niselor individuale in mari metropole sau megalopolieri, unde procesele naturale de autopurificare sunt limitate.

Un element poluant foarte important rezultat din activitatea umana este constituit din bacteriile patogene care se vehiculeaza mai ales pe calea apei menajere uzate.

Epurarea apelor prin aplicarea de tratamente pe baza de procese si fenomene fizice, chimice si biologice este esentiala pentru sanatatea oamenilor, deoarece prin aceste ape uzate, ape calde, murdare, statatoare, datorita microorganismelor patogene, se pot transmite boli bacteriene, ca febra tifoida, dizenteria, holera, boli virotice ca poliomelita si hepatita epidemica, boli parazitare si alte boli infectioase a caror raspandire este legata si de prezenta altor factori, cum ar fi tantarul anofel si musca tete, provocand malaria si boala somnului[2].

Un exemplu edificator in privinta importantei pe care o are epurarea apelor gasim in ceea ce s-a intamplat, in 1885, la Chicago. Dupa o ploaie torentiala care a durat doua zile, impuritatile oceanului s-au adunat, prin scurgere, in lacul Michigan, care era singura sursa de alimentare cu apa a orasului. In acea vreme, apa era distribuita fara a fi tratata, iar rezultatul a fost declansarea unor epidemii de febra tifoida, dizenterie si holera care au facut peste 100.000 de victime.

3.1. Poluarea prin activitati civile

Poluare a mediului, in special a marilor si oceanelor, este cauzata atat de activitatile civile, care sunt, dintotdeauna, generatoare de deseuri cat si de cele militare.

Cele mai afectate de poluarea civila sunt apele marine de coasta, unde peste 80% dintre sursele poluante sunt alcatuite din substante chimice, radioactive si nucleare, eliminate de intreprinderile industriale instalate in apropiere, ingrasaminte deversate prin canalele de scurgere, deseurile menajere din marile metropole ale lumii[3], precum si insecticidele si ingrasamintele naturale provenite din agricultura. In ultimii ani, o mare parte din deseurile provenite din intreprinderile Europei Occidentale au fost depozitate in unele tari in curs de dezvoltare, creand grave pericole si in unele zone mai putin afectate de poluare.

Cercetarile intreprinse de unele organizatii internationale din sistemul Natiunilor Unite, precum Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), Organizatia Mondiala a Sanatatii, Organizatia Maritima Internationala (IMO) sau de Institutii Stiintifice, precum Institutul International pentru Cercetarea Pacii de la Stockholm (SIPRI) s.a., au evidentiat ca mediul marin este poluat pe mai multe cai: prin deversarea deseurilor din industrie si agricultura, fie direct, fie datorita unor curenti; prin cadere sau spalarea unor componente volatile si particule de materie din atmosfera; eruptii ale sondelor petroliere; eliberarea accidentala sau deversarea intentionata a unor deseuri daunatoare de pe nave sau prin scufundarea acestora.

"Deseurile, a caror dezafectare pe pamant este prea complicata, datorita fie volumului lor, fie riscurilor implicate - se arata intr-un document al SIPRI - sunt, de regula, aruncate in ocean"[4].

Poluantul cu efectele cele mai mari asupra mediului marin este petrolul[5]. Tot mai desele accidente produse de coliziunea dintre tancurile petroliere si de eruptiile sondelor de forare au facut ca poluarea sa fie tot mai periculoasa, amenintand cu distrugerea ecosistemului de coasta. O influenta daunatoare pentru vietuitoarele de pe fundul mariilor o au deseurile industriale si menajere care, prin toxicitatea lor, duc la distrugerea ecosistemului marin. De asemenea, lucrarile de amenajari portuare, dragarile s.a.m.d., au efecte nocive asupra ecologiei marine.

Agentii de poluare ai marilor sunt diversi si au actiuni diferite asupra florei sau faunei acvatice.

De exemplu, exista agenti care devin inofensivi intr-un timp relativ scurt; unii isi conserva compozitia chimica timp de cateva decenii, altii prezinta o amenintare precisa si imediata pentru viata marina, iar altii pot deveni nocivi dupa o perioada lunga.

Proliferarea si agresivitatea fenomenelor de poluare depind in mare masura si de locul unde acestea se produc, nu doar de periculozitatea substantelor deversate. Se stie ca oceanul nu este un mediu omogen, iar curentii deplaseaza masele de apa la mari distante, iar cum viata marina si hrana pestilor si mamiferelor sunt concentrate neuniform, se poate intampla ca un fenomen nociv produs la sute de kilometri distanta sa distruga partial sau total mediul marin din alta zona.

Poluarea afecteaza si echilibrul ecologic al marilor si oceanelor prin faptul ca unii poluanti intoxica animalele prin simpla atingere, iar altii sunt mari consumatori de oxigen, diminuandu-l considerabil si ducand la disparitia unor specii.

Exista agenti poluanti care, ingerati de vietuitoarele marine, produc diverse mutatii, modificandu-le functiile fiziologice, prezentand un pericol atat pentru supravietuirea speciei respective, cat si pentru considerarea lor in continuare ca hrana pentru om. De asemenea, poluarea poate provoca inmultirea rapida a unor specii de pesti, unice, care distrug sau intoxica celelalte specii.

Cele mai mari cerinte de apa le au agricultura si industria, cu mentiunea ca agricultura, ca si populatia, scot din circuitul biologic global apa utilizata, pe cand industria o restituie in proportie destul de ridicata.

Apele restituite sunt ape menajere care au compozitie fizico-chimica si bacteriologica modificata fata de apa prelevata.

Dupa provenienta, apele uzate se pot imparti in urmatoarele grupe principale:

I.       ape uzate menajere, unde poluantii sunt resturi alimentare, dejectii, sapun, detergenti, microorganisme[8];

II.     ape uzate din zootehnie, care contin resturi de furaje, asternut, dejectii, substante utilizate la spalare si dezinfectie;

III.   ape industriale uzate: a) ape de racire, poluantul fiind caldura;

b) ape uzate de spalare si transport;

c) ape provenite din sectiile de productie utilizate direct in procesul de fabricatie ca mediu de dizolvare sau reactie.

Aceste ape au efect poluant major. Cauzele de poluare ale apelor sunt, dupa cum se vede, foarte variate, ele putand produce poluari concentrate in locuri bine delimitate (conducte de canalizare aferente zonelor urbane) sau determina poluarea unor arii mult mai intinse, cum ar fi terenurile de minerit aflate in exploatare (apele de mina rezultate din aceasta activitate).

De asemenea, dupa caracterul activitatii insotite de poluare putem distinge intre:

surse cu activitate permanenta (canalizarea oraselor);

surse cu activitate discontinua (fabrici care lucreaza sezonier);

surse cu activitate temporara (o nava in deplasare);

surse cu activitate accidentala (avarii la instalatii industriale).

a) Transporturile

Avem in vedere transportul terestru, maritim si fluvial care constituie o dubla sursa de poluare: o data prin arderea combustibilului care asigura deplasarea vehiculelor si apoi prin pericolul pentru mediu pe care il prezinta substantele transportate.

De exemplu, navele pot produce poluarea apelor cu hidrocarburi, sau navele si submarinele cu propulsie nucleara provoaca poluarea radioactiva[9].

Un alt aspect al acestui caz il constituie canalizarea fluviilor in vederea asigurarii unei navigatii optime, ceea ce poate avea efecte nocive asupra posibilitatii de autopurificare a apei.

Experimentele realizate asupra raului Odra, rau cu o curgere libera in perioada cand navigatia este interzisa si canalizat in cealalta perioada, au demonstrat ca, desi exista si efecte benefice asupra fenomenului de autopurificare a apei, introducerea structurilor necesare pentru navigatie in perioada de primavara si toamna, are o influenta negativa asupra procesului amintit, micsorand viteza acestuia.

Apele de spalare a calelor si a recipientelor, in general a vaselor care transporta materiale poluante, constituie o alta sursa de poluare.

b) Poluarea industriala

La ora actuala, se considera ca poluarea este cauzata, in cea mai mare masura, de industrie.

Poluarea industriala are efecte pe arii extinse, pornind de la problemele de poluare a locului de munca si pana la consecintele ecologice ce intereseaza globul terestru in intregime. Poluarea industriala a mediului se propaga mai ales pe calea aerului si a apei, cea din urma fiind insa mult mai variata. Gravitatea acestui tip de poluare creste o  data cu consumul specific de apa, deoarece cu cat acest consum este mai mare, cu atat sunt mai ridicate si posibilitatile de raspandire, in mediul ambiant, a substantelor vatamatoare caracteristice diferitelor procese industriale. Substantele toxice continute in poluantul industrial deversat in ape afecteaza nu doar fauna si flora acvatica, ci, prin intermediul lantului trofic, ajung la oameni si la fauna terestra.

- Industria alimentara si industria chimica sunt considerate, in prezent, cele mai poluante industrii.

Industria alimentara are specific poluarea cu substante organice, in cadrul acestei industrii intrand, alaturi de fabricile de zahar, cele de conserve si alte alimente, precum si abatoarele.

In industria alimentara se foloseste apa de inalta calitate si in cantitati mari, iar efluentii proveniti din acest sector contin o mare varietate de substante organice biodegradabile de concentratii mai mari decat ale apelor menajere.

Apele care contin poluantii specifici industriei pielariei si produselor animale nu se pot folosi in irigatii, ca cei din industria alimentara, si nici nu pot fi amestecate cu apele provenite din canalizari decat dupa indepartarea unor elemente extrem de nocive ca sulful, cromul, arsenicul.

Abatoarele consuma peste 500 l de apa pentru fiecare animal sacrificat. Cercetarile facute la un abator din Paris au identificat peste 300 mil. de bacterii aerobe/cm³ de apa uzata dintre care numeroase specii erau patogene.

- Industria chimica organica de mic tonaj, aflata in continua diversificare din punct de vedere al produselor finite se caracterizeaza printr-o mare varietate de poluanti cu toxicitate avansata.

- Industria petrochimica ca si industria chimiei organice de sinteza (industria maselor plastice, a fibrelor sintetice) a produselor fitosanitare, detergentilor, medicamentelor, colorantilor, folosesc cantitati mari de apa. In aceste ape se gasesc poluanti in cantitati mari, iar unii dintre acestia sunt, chiar in cantitati mici, substante toxice pentru diferite organisme (de ex. erbicidele si insecticidele). In plus, substantele organice de sinteza au, in general, o persistenta mare in mediu.

- Industriile de celuloza, hartie si placi fibrolemnoase se caracterizeaza prin efluenti cu o incarcare mare de substante organice (aflate sub forma de suspensii), care sunt biodegradabile prin consumarea oxigenului dizolvat. Deoarece aceste industrii folosesc cantitati mari de apa rezulta, chiar dupa o epurare in proportie de 95%, cantitati mari de poluanti, de unde si necesitatea ca raul receptor sa aiba un debit mare pentru ca dupa preluarea apelor uzate sa poata realiza un grad corespunzator de dilutie.

Descompunerea substantelor organice si a produsilor generati prin descompunerea acestora se realizeaza prin organisme (bacterii) si prin procese chimice cu consum de oxigen, avand ca rezultat cresterea consumului biochimic de oxigen (CBO) si a consumului chimic de oxigen (CCO).

Produsele industriei anorganice (inclusiv industria materialelor de sticla) nu sunt tot atat de diversificate ca cele caracteristice industriei organice, dar sunt in functiune unitati cu capacitati mari de productie care produc o poluare persistenta cu produse toxice greu epurabile, avand efecte distructive asupra florei si faunei.

Din industria chimica anorganica rezulta acizi si baze libere (acid sulfuric, azotic, hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu, ce modifica pH-ul apei). Valorile extreme pot fi chiar letale pentru organismele acvatice, iar apele alcaline si acide afecteaza utilajele folosite la irigatii, constructii etc.

- Industria miniera si metalurgica creeaza, in special, poluanti anorganici, toxici, dizolvati sau in stare de suspensie.

- Industria termoenergetica se caracterizeaza prin faptul ca produce poluare raurilor si lacurilor prin deversari de ape fierbinti.

- Un tip special de poluare, numit poluare difuza, este datorat industriei petrolului. Poluarea difuza cuprinde arii largi, efluentii provenind din foraj, extractie, rafinarii, transportul si depozitarea produselor. Poluantii sunt petrolul, clorura de sodiu si diverse substante chimice care se utilizeaza in procesul de rafinare.

Petrolul constituie unul dintre cei mai des intalniti factori poluanti ai mediului marin, iar pana in prezent au avut loc numeroase accidente care au implicat poluarea difuza, dintre care putem mentiona:

in 1976, petrolierul Bohlen a naufragiat in nord-vestul insulei Sein, eliberand in mare titei in cantitate de 9.600 tone;

evenimentul din noaptea dinspre 22-23 aprilie 1977, petrecut la platforma Ekofix-Bravo, considerata a fi cea mai mare in acea vreme. In timpul inlocuirii unei supape de siguranta la putul nr. 14 al platformei Bravo, dopul de foraj a cedat si a izbucnit cea mai mare si grava eruptie cunoscuta pana in acel moment in cadrul exploatarilor zacamintelor submarine. Operatiunea de colmatare a putului a fost incheiata abia in data de 28 aprilie, in acest context fiind risipita in apele marii o cantitate imensa de titei;

vineri, 17 martie 1978, petrolierul Amoco Cadiz, incarcat cu 220 mii tone de petrol, circula din Orientul Mijlociu spre Rotherdam. Catastrofa s-a produs pe coasta de nord a Bretaniei, la aproximativ 1,5 mile in larg. Tot petrolul a fost evacuat in mediul marin, care a fost profund afectat datorita crearii unei pelicule petroliere in lungime de 300 km;

la 3 iunie 1979, un milion de tone de petrol s-a scurs in Golful Mexic dupa explozia platformei Ixtox Uno, provocand o imensa maree neagra si un dezastru ecologic;

la 29 martie 1989, petrolierul american Exxon Valdez a esuat in stramtoarea Prince William din Alaska, soldat cu deversarea a 45.000t de petrol care au poluat 1700 km de coasta in sudul Peninsulei Alaska;

cea mai uriasa "maree neagra" din lume s-a petrecut in apele Golfului Persic, in ianuarie 1991, cand un milion de tone de petrol s-au scurs din rezervoarele petrolierelor aflate in rada. 560 km de coasta au fost poluati;

la 3 decembrie 1992 petrolierul grec Aegean Sea s-a rupt in doua dupa ce s-a lovit de o stanca la intrarea in portul spaniol La Coruna, antrenand scurgerea a 70.000 de tone de petrol care a poluat 200 km de coasta in Galicia;

Sea Empress, este numele petrolierului liberian naufragiat in ziua de 16 februarie 1996 pe coasta de sud a Tarii Galilor; 147.000 de tone de petrol invadeaza plajele producand distrugerea mediului si moartea a zeci de mii de pasari;

la 12 decembrie 1999, petrolierul Erika se desface in doua inainte de a se scufunda in Penmark din Nord-Vestul Frantei; 20.000 de tone de petrol au poluat 400 km din litoralul francez;

in noiembrie 2002, petrolierul liberian Prestige s-a despicat in doua scufundandu-se la 253 km in largul coastelor Galiciei (Nord-Vestul Spaniei) amenintand cu cel mai mare dezastru ecologic din lume. 

Aceste exemple si multe altele au afectat lumea internationala, rezultatul fiind aparitia si dezvoltarea instrumentelor juridice privind impiedicarea poluarii mediilor marine cu petrol.

Masurile luate de state pe plan national, cat si pe plan international, in acest sens, vizeaza:

limitarea sau chiar interzicerea evacuarii voluntare de reziduuri petroliere;

eliminarea sau atenuarea poluarii accidentale cu petrol;

impunerea unor reglementari privind responsabilitatea pentru daunele cauzate prin poluare.

Oceanul planetar sufera prin urmare o grava poluare difuza datorita transporturilor marine ale produselor petroliere, dar si exploatarilor de pe platoul economic.

In tarile dezvoltate, aproximativ 25-30% din intreaga poluare este provocata de industria alimentara si circa 30% este provocata de industria chimica care deverseaza cele mai diferite substante toxice provocand mari perturbari, deosebit de grave, daca apele nu sunt epurate la deversare (poluarea chimica se produce prin infestarea cu plumb, mercur, azot, fosfat, hidrocarburi, detergenti si pesticide)[10].

c) Agricultura si zootehnia

Poate parea curios faptul ca tocmai acele ramuri ale economiei, care se bazeaza cel mai mult pe mediu, sunt si cele care constituie o parte importanta a surselor de poluare.

Pe langa faptul ca industrializarea si mecanizarea excesiva duc la distrugerea solurilor si a terenurilor fertile, folosirea abuziva, in agricultura, a ingrasamintelor care nu se descompun are ca rezultat poluarea apelor subterane, a panzelor freatice. De asemenea, tendinta de a "forta" recoltele prin ingrasaminte chimice in cantitati mari, face ca o parte din excesul de substante chimice care nu au intrat in circuitul biologic al plantelor sa fie vehiculat de ploi spre rauri sau sa se infiltreze in sol.

Acest fapt poate provoca daune florei si faunei in functie de actiunea lor biochimica specifica.

Este cunoscut faptul ca un continut mai ridicat de nitrati in apa freatica sau de suprafata produce efecte vatamatoare asupra celor care o folosesc si, in special, a copiilor. Un alt efect al prezentei acestei substante in apa il constituie fenomenul de euhofizare.

Agricultura moderna foloseste foarte mult sistemul de irigatii. Deoarece aceste cursuri artificiale nu au posibilitatea de autoepurare pe care o au apele curgatoare naturale, este foarte importanta evitarea poluarii canalelor de irigatii cu agenti patogeni.

In domeniul zootehnic, crescatoriile de animale sunt o abundenta sursa de poluare, punand probleme serioase mediului in privinta deseurilor animaliere.

Balegarul strans de la fermele de productie de lapte poate fi folosit ca ingrasamant natural, dar daca nu exista aceasta oportunitate, el ridica serioase probleme de depozitare.

In crescatoriile de porci, balegarul nu poate fi utilizat ca ingrasamant, iar un porc produce o cantitate de deseuri organice de doua ori si jumatate mai mare decat produce omul.

In Franta exista localitati care nu depasesc 1000 de locuitori, dar ale caror deseuri echivaleaza cu cele ale unui oras cu 300.000 de locuitori, datorita fermelor de porcine existente in imprejurimi.

Un complex de porcine cu 15.000 de capete, in care un porc adult produce 7-8 l dejectii pe zi, la care se adauga si apa folosita pentru curatat, deverseaza in canalizari un volum total de dejectii de 100-120 m³/zi, respectiv un volum de ape uzate de 1000-1200 m³/zi, cu o incarcare de 3300-4000 kg CBO.

Din cauza incarcarii organice de mare amploare, apele uzate provenite de la complexele de crestere a animalelor se epureaza foarte greu.

Reziduurile animale, dejectiile, a caror cantitate si marime sunt influentate de dimensiunile animalului, dieta si metabolismul sau, sunt indepartate de pe pardoseala adaposturilor prin jet de apa sub presiune in reteaua de canalizare, ca ape uzate. Aceasta apa utilizata pentru spalare mareste de la 6 pana la 10 ori volumul initial al reziduurilor.

d) Poluarea radioactiva

Constituie un gen inedit de poluare a mediului si a aparut odata cu utilizarea pe scara larga a substantelor radioactive. Acestea emit radiatii ionizate care pot sa devina extrem de periculoase pentru toate vietatile, daca nu se iau masuri de protectie.

In cazul substantelor radioactive, concentratia poluantilor este foarte usor de pusa in evidenta.

O importanta vina in cresterea fondului terestru de radiatii o are dezvoltarea tehnicii, in special experientele cu bombe nucleare si centralele nuclearoelectrice. Printre sursele de contaminare radioactiva a apei se numara depunerile radioactive care ajung in ape odata cu ploaia, apele folosite in centralele nucleare, deseurile radioactive etc.

Sursele de radiatii ionizante se pot imparti in:

a) surse controlate (instalatii nucleare, surse utilizate in laboratoare si uzine);

b) surse necontrolate (deseuri care scapa in mediu).

In general, agentii poluanti radioactivi sunt uraniul si radiul, care necesita o tratare a apei cu lapte de var, pentru a inlesni dilutia emisarului si reducerea efectului acestuia.

Se considera ca deseurile radioactive se produc, in functie de etapele tehnologice ale energeticii nucleare si ale cercetarii, dupa cum urmeaza:

a)     la mineritul uraniului, unde rezulta cantitati foarte mari de ape slab radioactive care se precipita pe un parcurs scurt al emisarului (exceptie - radiu). Datorita insa intensificarii extragerilor minereului respectiv, apele de mina se vor acumula in cantitati mari;

b)     la uzinele de preparare a elementelor combustibile, unde pe fiecare tip de elemente fabricate rezulta pana la 400 m³ ape reziduale.

c)     la centralele nuclearoelectrice - la reactorii de putere normala, rezulta 10⁴ - 20⁴ m³ apa uzata.

Poluarea apelor rezultata din activitatile mentionate, precum si din surse accidentale, produce efecte deosebit de nocive asupra organismelor vii.

Poluarea radioactiva a apei este cauzata, in mare masura, de deseurile industriei nucleare care sunt atat lichide (rezultate din activitatile enumerate mai sus) cat si solide. Acestea din urma trebuie depozitate, deoarece dispersarea lor in reteaua hidrografica reprezinta un risc cert.

Yves Cousteau a fost cel care a semnalat printre primii poluarea radioactiva. El a observat ca intr-un punct al Atlanticului, pe linia tropicului, la jumatatea drumului intre Africa si America, exista o groapa care se umple lunar cu mii de containere care sosesc sigilate de la centralele termonucleare ale Euroatomului. Ce se gaseste in ele? Raspunsul este simplu: deseuri radioactive si substante nucleare.

Aceste operatiuni de "ascundere", care se practica, nu raman insa fara urmari deoarece apa marii este foarte coroziva si, de-a lungul a cativa zeci de ani, va distruge invelisul containerelor, ajungandu-se la contaminarea oceanului, la poluarea radioactiva. Dupa aruncarea in Atlantic a 94.000 deseuri nucleare cu radioactivitatea cuprinsa intre 250 currie in 1967 si 1428 in 1983; radioactivitatea gama 7600 curii in 1967 si 50.000 in 1982, aceasta activitate a fost oprita in 1983, iar in 1985 partile la Conventia asupra prevenirii poluarii marilor rezultata din imersia deseurilor, au adoptat o rezolutie ce interzicea pentru o perioada nedefinita aruncarea deseurilor radioactive.

Tratatul de la Rotonga, din noiembrie 1986, interzicea imersia deseurilor radioactive sau a altor materii radioactive in Pacificul de Sud.

O alta sursa de poluare radioactiva o reprezinta depunerea produselor rezultate in urma exploziilor nucleare experimentale[11]. Ambele surse se adauga radioactivitatii naturale.

Desi, prin masurile adoptate de catre aproape toate statele, poluarea cu petrol, hidrocarburi si substante radioactive s-a mai diminuat, ea continua sa-si arate efectele.

In general, se poate spune ca nu exista industrie care sa nu genereze poluare: fie deseuri toxice, fie obisnuite, dar in cantitati mari, zgomot, praf, vibratii, substante urat mirositoare etc.

De aceea, poluarea constituie motivul pentru care inainte de avizarea conceperii si construirii unor obiective industriale este necesar sa se stabileasca cu precizie riscurile ce vor fi create pentru mediu prin functionarea acelor obiective industriale si masurile care trebuie luate la obiectivele respective pentru a reduce la minim acele riscuri.

In ceea ce priveste principalii agenti fizici cu rol in poluarea apelor, acestia sunt reprezentati de substantele radioactive si de apele termale rezultate din procesele de racire tehnologica a diferitelor agregate industriale.

Apele fierbinti ce produc poluarea termica sunt considerate a reprezenta in prezent o poluare de 20% din debitul apelor curgatoare de pe intreaga Terra.

Factorii de natura biologica si bacteriologica sunt specifici industriei alimentare, zootehniei si apelor menajere deversate in rauri sau mari.

Se constituie din substante biodegradabile ale caror efecte nocive dau nastere la aparitia diverselor boli de natura bacteriana, virotica sau infectioasa.

In cadrul tipurilor de poluanti prezenti in apa sub forma de suspensii sau solutii multicomponente se incadreaza urmatoarele categorii:

substante organice, reziduuri biologice;

substante anorganice;

substante radioactive;

ape fierbinti, ce constituie efectiv cauzele fenomenelor de poluare a apelor, gasim un poluant mai deosebit si anume petrolul (produsele petroliere) care da nastere la un tip de poluare aparte, si anume poluarea difuza.

Poluarea difuza, desi specifica marilor si oceanelor, este prezenta si in cursurile raurilor si fluviilor sau a unor accidente survenite la instalatii petroliere situate in apropierea acestora, sau deversari voite sau accidentale a unor produse de tip petrolier facute de catre navele aflate in trecere.

Nu poate fi trecuta cu vederea nici poluarea provocata de diferiti coloranti si pesticide care, datorita efectelor deosebit de nocive pe care le-a avut-o asupra unor tari riverane, a determinat aparitia in numar mare a actiunilor de combatere a acestui fel de poluare.

b) Poluarea prin activitati militare

Activitatile militare desfasurate in timp de pace, dar mai ales cele din timp de conflict armat au ca efect, direct sau indirect, poluarea mediului masura mai mare decat poluarea prin activitati civile. Exploziile nucleare in mediul marin, contaminarea cu izotopi radioactivi, cu agenti de razboi chimic, cu petrol, precum si lucrarile de coasta (construirea de cazarme si alte instalatii militare, de canale s.a.m.d.) constituie principalele surse poluante ale oceanului planetar.

Contaminarea prin explozii poate avea loc in timpul manevrelor militare, ca urmare a lansarii de mine in mod neintentionat, a deversarii in mare de munitii explozive inutile, precum si a experimentelor nucleare efectuate in atmosfera sau in mediul marin, iar in timp de conflict armat, prin exploziile cauzate de operatiunile de lupta.

Efectele toxice, radioactive sau chimice produse de explozii, precum si unda lor de soc sau deversarile de munitii produc daune imense florei si faunei marine[12]. Exploziile nucleare sau clasice, ale caror efecte letale sunt in functie de o serie de factori - tipul exploziei, magnitudinea, suprafata reactiei, profunzimea la care este eliberata incarcatura exploziva, configuratia solului si subsolului marii, populatiile de flora si fauna marina - pot afecta ecosistemul marin atat prin materialele continute in munitiile explodate, cat si prin unda de soc produsa de explozie.

Dintre toate formele de contaminare a mediului prin activitati militare, cea cu izotopi radioactivi este cea mai periculoasa. Genurile de activitati care au ca efect poluarea radioactiva sunt: fabricarea de arme nucleare si cu hidrogen; experientele cu aceste tipuri de arme[13], emisia radioactiva obisnuita a navelor cu propulsie nucleara, introducerea de material radioactiv in apele marine, distrugerea intentionata sau accidentala a navelor sau satelitilor militari cu propulsie nucleara etc.

Intr-un Raport prezentat la Roma, in aprilie 1989, organizatia ecologica "Green-peace" mentiona ca din 1945 si pana in prezent, fortele navale ale Statelor Unite ale Americii si ale Uniunii Sovietice au pierdut in mare 50 de focoase nucleare si noua reactori nucleari. Raportul cuprinde informatii privind data, identitatea navei si locul unde s-au produs cele 1276 de accidente navale, precum si date statistice referitoare la alte 1010 accidente. "Dupa 1945 - constata Paolo Gughielmi conducatorul campaniei  - Marea fara arme -, marile forte maritime din lume au suferit in medie cate un accident grav pe saptamana sub forma de coliziune, incendiu sau scufundare. Doua sute dintre aceste accidente au implicat nave cu propulsie nucleara, indeosebi submarine si alte nave transportoare de arme nucleare" .

Nu putem incheia acest sumbru tablou fara a mentiona agentii de razboi chimic deversati atat accidental, dar mai ales intentionat, pentru a lichida stocurile de arme depasite din punct de vedere militar. O mare cantitate de arme chimice au fost aruncate in apele marine la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. De exemplu, armele chimice detinute de Germania hitlerista pe baza de mustar AB de tipul biosulfidelor au fost aruncate, in perioada 1945- 1948, in sudul Marii Baltice, la est de insulele Bornholm (ele au produs infectarea pestilor, inclusiv imbolnaviri in randul oamenilor si animalelor). De asemenea, Marea Britanie a aruncat in largul coastelor Scotiei si Irlandei, intre 1945 si 1956 o mare cantitate de arme chimice pe baza de mustar si fosgen, o parte dintre acestea fiind gasite pe coasta Tarii Galilor; munitii chimice americane pe baza de sarin au fost aruncate in ocean in anii 1967, 1968, 1970 (ele au fost inchise in containere de beton cu bolti de otel plasate la bordul unor nave, scufundate in largul Oceanului Pacific la cateva mii de metrii adancime).

Deversari de substante chimice au avut loc si in cursul celui de-al doilea razboi mondial. De pilda, in batalia din Marea Adriatica, din 1943, cand fortele germane au atacat navele aliate in portul italian Bari a fost lovita o fregata a SUA care avea la bord 100 de tone de bombe chimice pe baza de mustar. Intreaga cantitate a fost scufundata producand peste 1000 de morti si multe imbolnaviri ulterioare.

Petrolul poate constitui unul din poluantii majori in cazul actiunilor militare marine, mai ales in situatii de conflict armat, cand tancurile petroliere militare si depozitele de carburanti instalate pe coasta devin tinte principale ale atacurilor inamice. Uriasele cantitati de produse petroliere transportate pe rute maritime pot duce, in cazul unui conflict armat, la o adevarata catastrofa ecologica. Efecte dintre cele mai nefaste pentru fauna si flora produc si marile batalii navale, soldate cu scufundari de nave incarcate cu materiale toxice, explozive sau nucleare, manevrele militare, deversarea de substante erbicide de uz militar, asa cum s-a intamplat in timpul razboiului din Indochina,[15] instalarea de baze si facilitati militare in apropierea coastelor s.a.m.d.