CONTAMINAREA AERULUI

Igiena aerului

CONTAMINAREA AERULUI

AEROMICROFLORA

Atmosfera nu are o microflora proprie, deoarece substanțele chimice din compoziția acesteia nu ofera condiții favorabile dezvoltarii microorganismelor. Cu toate acestea, aerul conține in permanența microorganisme de proveniența naturala, umana sau animala. Acestea sunt reprezentate de bacterii, virusuri, actinomicete, levuri, fungi; prezența lor in aer alcatuiește aeromicroflora.

Aeromicroflora naturala

Este reprezentata de microorganismele provenite de pe factorii de mediu naturali(sol, vegetație, suprafețe de apa).

Este denumita microflora psihrofila, temperatura optima de creștere și dezvoltare a acestor microorganisme este de 15-21 C.

Aceste microorganisme nu sunt patogene pentru om dar in anumite condiții pot avea influențe negative asupra sanatații umane. Exemplu: alveolita alergica extrinseca - "plamanul de fermier" - afecțiune ce apare la persoanele care manipuleaza fan mucegait, prin acțiunea actinomicetelor cu potențial alergenic.

Aeromicroflora de origine umana și animala

Este reprezentata de germeni de origine umana și animala.

Este denumita microflora mezofila , temperatura optima de creștere și dezvoltare fiind de 35-40 C.

Este considerata aeromicroflora contaminanta.

Densitatea germenilor contaminanți este proporționala cu densitatea populației.

Se considera ca raportul dintre aeromicroflora naturala(psihrofila) și aeromicroflora contaminanta(mezofila) de 3 /1 este benefic pentru starea de sanatate a comunitaților umane.

ROLUL POTENȚIAL PATOGEN AL AERULUI CONTAMINAT

Aeromicroflora contaminanta este reprezentata de microorganisme saprofite, condiționat patogene și strict patogene. Importanța igienico-sanitara au germenii condiționat patogeni și mai ales cei patogeni, intrucat pot provoca imbolnaviri specifice, denumite generic boli aeropurtate.

In anumite circumstanțe, aerul reprezinta calea de transmitere a unui mare numar de microorganisme patogene ce produc boli infecțioase(bolile infecțioase ale copilariei, gripa, viroze respiratorii, tuberculoza, psitacoza).

Aeromicroflora patogena poate crește frecvența infecțiilor nosocomiale prin contaminarea instrumentarului, materialelor sanitare sau a plagilor. Anumite microorganisme patogene din aer pot contamina produsele alimentare care ulterior pot genera toxiinfecții alimentare.

Microorganismele patogene au o viabilitate limitata in aer, principalii factori ce condiționeaza acest lucru fiind:

Variațiile mari de temperatura și umiditate atmosferica.

Lipsa suportului nutritiv.

Acțiunea bacteriostatica și bactericida a radiațiilor solare (componenta C a radiațiilor ultraviolete).

Concurența microbiana a germenilor ce alcatuiesc aeromicroflora psihrofila(mai bine adaptata la condițiile din mediu)

Rolul patogen al aerului contaminat se manifesta cel mai frecvent in:

-unitați de asistența medicala

- unitați de ingrijire/educație /cazare pentru colectivitați de copii și tineri(creșe, gradinițe, școli, camine).

- spații publice, mijloace de transpot in comun.

FORME DE EXISTENȚA A MICROORGANISMELOR IN AER

Microorganismele care alcatuiesc aeromicroflora contaminanta, se gasesc in aer sub trei forme, in funcție de substratul pe care adera.

Picaturile de secreție:

-denumite și picaturi Pflüge.

-dimensiuni: peste 100µm.

-sedimenteaza foarte repede astfel ca stabilitatea lor in aer este redusa.

-sunt picaturi de secreție nazala, salivara, faringiana, bronșica.

-sunt eliminate in timpul unor acte obișnuite(vorbit, stranut, tuse).

-au potențial contaminant crescut prin incarcatura mare de microorganisme.

2. Nucleii de picaturi Wells:

-dimensiuni: sub 100µm.

-provin din picaturi de secreție care au pierdut complet apa inainte de a sedimenta.

-au potențial contaminant mai mic prin incarcatura patogenica redusa.

-stabilitatea in aer este mare datorita dimensiunilor mici, crescand posibilitatea vehicularii germenilor la distanțe mari.

3. Praful bacterian:

-denumit și pulbere bacterifora.

-microorganismele care adera pe particulele de praf din aer provin din: a) picaturile de secreție și nucleii de picaturi care au sedimentat pe sol sau suprafețe; b) din secrețiile plagilor supurate, expectorații sau dejecte.

-sub acesta forma, pot contamina aerul microorganismele cu rezistența crescuta(adaptate la lipsa apei și a suportului nutritiv) .

PROFILAXIA ȘI COMBATEREA CONTAMINARII AERULUI

Principalele masuri profilactice vizeaza in special unitațile sanitare și alimentare. Ele sunt reprezentate de :

proiectarea, construcția și respectarea circuitelor funcționale care asigura un flux fara risc de contaminare.

elaborarea și implementarea unor programe educaționale, a caror tematica trebuie sa fie axata pe prevenirea contaminarii aerului.

Metode de combatere a contaminarii aerului.

Ventilația:

-are eficiența crescuta fața de alte metode.

-este naturala(prin elemente ale construcției) și artificiala(prin insuflare sau exhaustare).

Sub-presurizarea aerului- tip de ventilație folosit in spitalele de boli contagioase. Consta in introducerea unui volum de aer mai mic decat cel extras pentru a reduce raspandirea germenilor contaminanți.

Supra-presurizarea aerului-tip de ventilație folosit in salile de intervenții chirurgicale. Consta in introducerea unui volum de aer filtrat și dezinfectat, mai mare decat volumul de aer scos.

Curațenia:

-metoda eficienta de reducere a prafului bacterian

-se efectueaza corect prin aspirare și ștergere umeda.

Dezinfecția aerului

-se face prin metode fizice și chimice

1.Metode fizice

-folosirea lampilor de ultraviolete.

-metoda se bazeaza pe proprietatea bactericida a radiațiilor ultraviolete cu lungimea de unda cuprinsa intre 200-280 nm. Iradierea directa cu radiatii a caror lungime de unda este mai mica, se folosește numai in absența personalului, din cauza efectului lor nociv asupra analizatorului vizual și tegumentelor.

-reduce aeromicroflora in procent de pana la 75%.

2.Metode chimice

-deși sunt mai puțin eficiente, acestea sunt mai frecvent folosite decat cele fizice. Substanțele chimice sunt dispersate in aer sub forma de aerosoli sau vapori. Odata ce au fost evaporați in aer vor recondensa pe particulele aflate in suspensie, realizand efectul lor bactericid. Eficiența metodei crește daca se asigura o umiditate relativa de 40-50%, lucru care favorizeaza recondensarea.

Se folosesc substanțe diverse precum cele clorigene(cloramina,hipoclorit de nodiu, var cloros), glicoli, acid lactic, rezorcina și altele. Substanțele clorigene au totuși utilizare limitata din cauza efectului iritativ ocular și respirator dar și din cauza puterii oxidante a clorului(efect coroziv asupra metalelor), care poate distruge obiectele sau suprafețele asupra carora s-a aplicat.