Conceptul de mediu inconjurator

Conceptul de mediu inconjurator

Termenul de "mediu inconjurator" este unul din conceptele de baza ale materiei noastre si, cum este si firesc, el nu se lasa usor definit. Terminologic vorbind, se folosesc si alte denumiri ca: "mediul ambiant" , "mediul biologic", "ambianta" s.a., toate avand insa acelasi continut. Complexitatea notiunii a avut drept consecinta o mare varietate de definitii. In literatura de specialitate s-a remarcat, pe buna dreptate, ca stabilirea unei definitii stiintifice are nu numai o valoare teoretica, ci si una practica, dat fiind ca elementele sale definitorii stabilesc intinderea protectiei care se acorda mediului ambiant .

Cel mai simplu, putem spune ca mediul este acea parte a naturii si a societatii in care supravietuiesc in interconexiune fiintele vii.

Intr-o definitie mai exacta, "mediul" reprezinta totalitatea factorilor abiotici si biotici care inconjoara fiintele vii si care se afla intr-o permanenta interactiune.

Intr-o formulare si mai stiintifica, mediul reprezinta "ansamblul, existent la un moment dat, al aspectelor fizice, chimice, biologice si sociale, susceptibile de a crea un efect direct sau indirect, imediat sau ulterior, asupra vietuitoarelor, omului si activitatilor umane". Asa cum pe drept cuvant a remarcat un specialist francez, printr-o astfel de definire, in conceptul de mediu poate fi inclus orice: invatamantul, petrecerea timpului liber, sporturile, transportul, sistemul de comunicatii in ansamblul sau, artele, medicina, criminologia etc.

Intr-o alta abordare, se face distinctia intre mediul natural si mediul inconjurator. Potrivit acesteia, "mediul natural" este alcatuit dintr-o multitudine de elemente care pot fi descrise, masurate si studiate cu ajutorul stiintelor fizice, chimice si biologice. Ele se manifesta divers sub forma de plante, animale, sol, subsol, clima, peisaj etc., formand un sistem complex in cadrul caruia se desfasoara viata oamenilor, sub toate aspectele ei.

"Mediul inconjurator" acopera o sfera mai larga, cuprinzand si mediul transformat de om. Mediului natural i se adauga, in acest caz, mediul artificial sau antropizat. Mediul creat de om cuprinde: fondul de locuinte, caile de comunicatii, instalatiile industriale si agricole, mijloacele de transport, imbracamintea, hrana etc. precum si deseurile si reziduurile rezultate din productie si consum. In aceasta conceptie, mediul inconjurator este o rezultanta a combinarii unor intrepatrunderi intre complexe de relatii, si anume "relatiile intre elementele abiotice, relatiile de natura biotica si relatiile om-natura".

Gheorghe Iancu evidentiaza faptul ca "mediului inconjurator i se da un inteles larg, incluzand in aceasta categorie atat mediul natural, cat si pe cel artificial (economic, social, si estetic) in care omul isi desfasoara intreaga activitate, tot mai bogata si complexa".

In conditiile dezvoltarii economice, mediul natural devine "mediu amenajat" prin activitatile economice de protectie, aparare, conservare si ameliorare a lui. Astfel, mediul apare in dubla ipostaza, de premisa a dezvoltarii si efect materializat al eforturilor noastre de atragere si transformare a sa intr-un mediu antropic. Aceste aspecte sunt surprinse de definitia data mediului de renumitul academician N. N. Constantinescu, potrivit caruia "mediul insusi este definit prin prisma intelegerii omului ca parte integranta a naturii si sens al dezvoltarii generale; el reprezinta totalitatea factorilor naturali si a celor creati la un moment dat si intr-un anumit loc care, prin stransa interactiune, influenteaza echilibrul ecologic, determina conditiile de viata si de munca pentru om si perspectivele de dezvoltare ale societatii".

In Le Grand Larousse din 1972, mediul este definit ca fiind "ansamblul elementelor naturale si artificiale care conditioneaza viata umana".

Pentru comunitatea europeana, mediul reprezinta "ansamblul elementelor care, in complexitatea lor relationala, constituie cadrul si conditiile vietii omului" . Articolul 2, punctul 10 al proiectului de Conventie privind raspunderea civila pentru prejudiciile cauzate de activitati periculoase pentru mediu, foloseste metoda cumularii componentelor mediului inconjurator, respectiv "resursele naturale si biotice, bunurile ce compun mostenirea culturala si aspectele caracteristice peisajului" . In documentele ONU, conceptul de "mediu" nu este precis delimitat, iar sensul in care este utilizat de obicei este ambiguu si general. De pilda, in Agenda 21, adoptata la Conferinta Mondiala pentru Mediu si dezvoltare de la Rio (1992), mediul inconjurator este definit ca fiind "constituit din toate resursele care conditioneaza cadrul de viata: apa, aerul, spatiul (sol si peisaj) climatul, materii prime, mediul construit, patrimoniul natural si cultural."

In privinta documentelor internationale trebuie precizat ca, in absenta unui tratat global, nu exista o definitie clara si obligatorie a notiunii de mediu.

Dincolo de varietatea unor asemenea definitii generale, se pune problema definirii conceptului juridic al mediului. Normele juridice privesc protectia juridica a factorilor naturali si a celor creati prin activitati umane, care determina cadrul natural, social si economic si care, prin interactiunea lor, influenteaza echilibrul ecologic si determina conditiile de viata pentru om, fauna si flora.

Deoarece cuvantul "mediu" nu acopera o notiune juridica, ci are un sens global, fiind utilizat in toate domeniile de activitate, impartasim ideea[5] ca, in domeniul juridic, termenul de mediu trebuie inteles asa cum il definesc diferitele acte normative (legi nationale, tratate internationale etc.). De fapt, conceptul de mediu inconjurator are un caracter dinamic si se imbogateste pe masura cunoasterii si intelegerii functionarii sistemelor protejate in complexitatea lor.

Din definitiile citate rezulta ca mediul, atat cel natural cat si cel creat de om, este deosebit de variat si de complex. In centrul sau se afla omul, ca parte integrata a acestuia.

Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005, in art. 2 alin. 41, defineste mediul ca "ansamblu de conditii si elemente naturale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului".

Aceasta definitie include nu numai elementele naturale, ci si pe cele create de om, respectiv "mediul artificial" care se compune din:

- asezari umane (sate, comune, orase) in care locuiesc si isi desfasoara activitatea cotidiana oamenii (locul de munca, scoala, locul de odihna etc.)

- tot ceea ce este creat de om - constructiile, autostrazile si soselele, caile ferate, barajele si viaductele ca si alte obiective supuse unui regim special de protectie datorita importantei lor economice deosebite.