De ce trebuie sa ocrotim natura?

DE CE TREBUIE SA OCROTIM NATURA?

Am aratat in capitolul precedent cum omul, prin posibilitatea lui de a gandi si de a scapa prin aceasta de constrangerile impuse de legile naturii, si-a construit o ,,antroposfera" ce nu se suprapune perfect peste ,,biosfera" ci, de multe ori, actioneaza impotriva acesteia. Astfel, omul a inceput sa deterioreze mediul sau ambiant actionand atat asupra biotopului, aducand modificari componentelor anorganice ale mediului (schimbari in relief, in chimismul aerului, apei si solului) si mai ales biocenozelor naturale. De aici a rezultat, dupa cum s-a vazut, ideea de ocrotire a naturii primitive, la inceput in scopuri stiintifice, aparand dupa aceea interesul economic si apoi cel cultural, in general. Astazi, la un secol de la inceputul activitatii legislative de ocrotire a naturii, avem o vedere mult mai ampla asupra necesitatii unor astfel de actiuni, compatibile cu o societate intrata in al treilea mileniu al acestei ere. Sa detaliem aceste scopuri in lumina stadiului de cunoastere actuala a patrimoniului natural de care dispune Pamantul si, mai ales, al conceptului de dezvoltare durabila, unanim acceptat ca principiu de evolutie a societatii moderne.

1 Scopul stiintific

(1) Pamantul este rodul unei evolutii de 4,5 miliarde de ani, de-a lungul carora au avut loc nenumarate procese de formare a rocilor, a minereurilor, de ridicare a muntilor si de modelare a lor prin agentii externi de eroziune datorita feluritilor factori : apa, gheata, vantul, marea. Toate acestea au reprezentat un act unic, in timp si spatiu, nerepetabil, si care ne ofera astazi intreaga varietate a ansamblurilor de roci si peisaje Prin activitatea sa, omul atenteaza necontenit asupra integritatii acestor vestigii din necesitati multiple : industriale, de locuire, de circulatie si, mai ales, de exploatare a resurselor naturale. Prin acesta ar putea sa dispara pentru totdeauna documente esentiale pentru cunoasterea trecutului planetei noastre, si deci posibilitatea de a-i prevedea viitorul. In acest sens, sunt ocrotite formatiuni minerale si litologice, structuri geologice, zacaminte fosilifere si procese geologice in curs de desfasurare, cu ajutorul lor putandu-se explica formele actuale ale suprafetei pamantului.

(2) Inca nu a fost realizat inventarul complet al tuturor organismelor vii de pe Terra. Mai ales din padurile umede ecuatoriale se pare ca nu cunoastem decat o zecime din bogatia lor de vietuitoare, restul fiind amenintate cu disparitia din cauza exploatarii in exces a acestor paduri. Este de aceea necesara ocrotirea unor esantioane de ecosisteme specifice, nu numai din padurile ecuatoriale, ci din toate zonele climatice si din toate biotopurile, ceea ce se incearca prin crearea retelei de rezervatii ale biosferei.

(3) Nu numai inventarul de specii, ci si mecanismele fiziologice si ecologice ale vietuitoarelor prezinta inca necunoscute, cum ar fi fluxul energetic, ciclul substantelor nutritive la scara ecosistemului, dinamica si autoreglarea populatiilor, genetica populatiilor, care toate sunt mai eficient studiate in zonele in care nu a intervenit omul, deci in ariile protejate.

(4) In zonele protejate pot fi mai bine urmarite mecanismele proprii de aparare a ecosistemelor din care omul poate invata mult. De exemplu, in cazul unei doborari de vant a arborilor dintr-o padure, silvicultorii intervin imediat de frica unor invazii de insecte fitofage, care s-ar putea extinde la arborii sanatosi. In rezervatiile naturale din SUA este interzisa o astfel de interventie, sub motivul ca timp de milioane de ani au avut loc doboraturi din cauza furtunilor in paduri, fara sa existe silvicultori care sa le apere, ele avand resurse proprii de aparare, resurse care trebuie descoperite si utilizate.

(5) In ecologie este necesara adesea efectuarea de experiente, greu de realizat in zone economice (de exemplu: in culturi agricole sau paduri exploatabile). In zonele protejate acest lucru este posibil in lipsa unor constrangeri impuse de regimul de exploatare sau de limitarile date de proprietarii privati.

(6) Conceptul de dezvoltare durabila cere, intre altele, sa fie mentinuta starea diversitatii biologice actuale, pentru a o putea lasa astfel si urmasilor nostri. Dar, cum natura este atacata din toate partile de exploatarile umane, revine zonelor protejate rolul de a conserva intacta aceasta diversitate.

(7) Stim, in linii generale, modul cum actioneaza omul asupra naturii, dar mai putin care sunt mijloacele ei de aparare. Acest lucru poate fi studiat in arii protejate in care coexista o natura inca salbatica si o comunitate umana. Astfel de arii sunt zonele tampon ale unor parcuri nationale sau ale rezervatiilor biosferei, in cele din urma existenta zonei tampon fiind o conditie indispensabila.

(8) Omul este un mare distrugator al vietii de pe pamant, el determinand disparitia, in ultimul secol, a mii de specii de vietuitoare. In momentul de fata sunt cca 60.000 de specii de plante si peste un milion de animale amenintate sau pe cale de disparitie. Disparitia lor ar fi o crima si trebuie depuse toate eforturile pentru salvarea si perpetuarea lor. Pentru foarte multe dintre ele salvarea se poate face in arii protejate de diferite categorii si exista numeroase exemple care atesta acest fapt. Zimbrul, disparut in toate tarile europene, a putut fi salvat gratie conservarii lui in Parcul National Askania Nova (acum Ucraina). Rinocerul alb, din care mai exista doar 300 de exemplare, este aparat in parcurile nationale din Africa centrala, iar tigrul bengalez in cele din India.

2 Scopul economic

Rolul economic al sistemelor naturale este considerabil, mai ales prin elementele biologice, putand fi luate in considerare contributia biodiversitatii pentru hrana, sanatatea omului, pentru industrie si comert, fapt ce face extrem de importanta conservarea acesteia.

Hrana

Hrana este luata de om din componentele vegetale si animale, salbatice si domestice ale biosferei. Din lumea minerala el ia doar sarea ca atare, caci o mare parte a componentelor chimice ce intra in alimentatie au la baza tot produsele biologice.

Se considera ca din toate plantele cunoscute, 000 sunt comestibile, dar doar 16 specii acopera 95% din productia mondiala de alimente. In 1990 speciile de animale salbatice au contribuit cu 100 mil.tone la hrana oamenilor si exista tari in lumea a treia care se bazeaza mai ales pe astfel de hrana, ca de pilda in Ghana unde 80% din hrana are aceasta provenienta. In ce priveste plantele cultivate si animalele domestice, ele contribuie in PIB cu 32% in tarile in curs de dezvoltare si cu 12% in tarile dezvoltare.

In aprecierea importantei biodiversitatii pentru alimentatie nu este vorba de a stabili global ce inseamna elementele biosferei, ci de a analiza in ce masura diversitatea biologica joaca un rol in furnizarea cantitatilor necesare. In acest sens, trebuie plecat de la faptul ca majoritatea plantelor cultivate alimentare, precum si animalele domestice, au originile in speciile salbatice, de unde si apelativele de ,,cultivate" sau ,,domestice". Cultivarea la plante s-a facut prin incrucisari, care au dus la formarea a numeroase varietati genetice, departate de formele originare. Dar, in cautarea unui randament maxim, foarte multe din varietatile obtinute au fost abandonate, ceea ce a dus la o saracire a diversitatii genetice. Asa de exemplu, in Franta, desi exista 2.000 de varietati de meri, 93% din productie se bazeaza pe doar 4 varietati, toate importate din America. In Canada, din cateva zeci de varietati de grau, doar patru asigura 75% din recolta. Iar in ce priveste animalele domestice, 140 rase de bovine ale Europei si 40 de ovine sunt pe cale de disparitie in favoarea a catorva varietati mai productive.

Disparitia varietatilor cultivate, respectiv domesticite, dar mai ales a celor salbatice, poate avea consecinte grave. Una din ele rezulta din faptul ca speciile salbatice reprezinta singurele surse de gene fata de boli sau modificari severe de mediu, varietatile cultivate avand pierdute capacitatile de rezistenta. Ori, reincrucisarea varietatilor cultivate cu suse salbatice pot salva situatia, cu conditia ca acele suse sa mai existe, sa nu fi disparut. Acesta este motivul pentru care sunt create banci de date genetice, dar nu este suficient, deoarece puterea reproductiva se pierde cu timpul. Dar nici pastrarea speciilor si raselor salbatice in gradini botanice sau zoologice, in captivitate, deci ex situ, nu este o solutie deoarece puse in conditii uniforme si stabile, speciile si rasele salbatice isi pierd rapid variabilitatea, neaducand un plus biodiversitatii. De aceea, sunt delimitate arii ce sunt puse sub protectie (rezervatii, parcuri naturale, parcuri nationale) care trebuie sa fie suficient de mari pentru a acoperii o buna parte din ecosistemele ale caror specii si varietati genetice vrem sa le asiguram, sau chiar teritorii intinse daca vrem sa conservam diversitatea de ecosisteme.

Sanatatea omului

Sanatatea depinde in mod substantial de produsele naturale. Odinioara toate medicamentele proveneau din plante si animale. Si acum, peste 3 mld (80%) din locuitorii tarilor in curs de dezvoltare utilizeaza medicamente din produse naturale. Astfel, in China, 5.100 de specii sunt utilizate in scopuri medicale, din Amazonia provin si sunt utilizate 2.000 de specii, in fosta URSS erau folosite 2.500 de specii, in SUA un sfert din prescriptiile medicale se refera la medicina traditionala.

Dintre medicamentele clasice se cunosc de mult chinina, camforul, efedrina, aconitina, papaverina, si lista poate continua. Dupa 1940, au fost descoperite si valorificate mucegaiurile ce au dat marele grup cu 000 de tipuri de antibiotice (mai ales ciclosporinele), apoi tranchilizante ca reserpina, cardiotonice ca digitoxina si, mai ales, corticosteroizii extrasi direct din plante salbatice sau preparate din molecule vegetale.

Toate acestea ne arata ca, din punct de vedere medical, trebuie acordata o maxima atentie invelisului vegetal ce trebuie protejat in toate componentele sale, in situ, creandu-se la nevoie mari rezervatii in care sa fie conservata biodiversitatea. Adaugam la aceasta ca in "farmacia verde" utilizata la noi in tara exista numeroase plante amenintate cu disparitia si care trebuie de aceea puse sub protectia legii, cum ar fi Arctostaphylos uva urs sau Gentiana asclepiadea.

(3) Industria si comertul

Industria si comertul se bazeaza, de asemenea, in mare masura pe produsele naturale biologice. Lasand la o parte industria si comertul alimentar, despre care a fost vorba anterior, adaugam aici alte elemente. Industria lemnului si a cherestelei sunt, prin definitie, rezultatele biosferei, fiind utilizate produse ale culturilor forestiere, dar mai ales ale padurilor salbatice, si trebuie subliniat ca lemnul de esente rare si pretioase provine din padurile tropicale umede. Dar tot de aici provin diverse fibre, guma, cauciucul (inaintea descoperirii celui sintetic), aproape toate esentele de parfumuri si numerosi coloranti. Aceste paduri sunt acum pe cale de distrugere prin supraexploatare ceea ce necesita interventii urgente protectioniste.

3 Scop turistic si de recreere

Legat de scopul economic este si cel turistic, turismul fiind unul din factorii economici cei mai activi in lumea moderna. Avand in vedere ca foarte numeroase obiective ocrotite sunt spectaculoase, mai ales cele apartinand lumii nevii (cascade, pesteri, masive calcaroase sau vulcanice etc.), dar si biosferei (gigantii arbori sequoia, arbori venerabili prin vechime sau semnificatie istorica), este clar ca ei atrag in mod special pe vizitatori. Aceasta cu atat mai mult in ce priveste parcurile nationale sau naturale, in care intreg ansamblul este menit a starni interesul si, ca atare, a atrage turistii. Nu este de mirare ca atare ca Parcul National Grand Canyon din Colorado, SUA, are anual peste 3 milioane de vizitatori, ca Mammouth Cave (Pestera Mamut) din Kentuky, SUA, are peste 2 milioane vizitatori, dar si Pestera Postojna din Slovenia primeste peste un milion de vizitatori. De altfel, nu trebuie uitat ca in declararea primului parc national din lume, Yellowstone, este scris ,,in beneficiul si pentru delectarea poporului", ceea ce se realizeaza tocmai prin turism.

Aceasta idee face pe langa marile parcuri nationale, sau in preajma unor situri protejate, sa se fi dezvoltat adevarate statiuni de odihna, daca nu chiar balneare. Asa de exemplu, in amintitul P.N. Grand Canyon se afla hoteluri, moteluri si campinguri, unde vizitatorii vin sa-si petreaca concediile, ca si la noi in Delta Dunarii, in zona Padis din Muntii Bihor, in statiunea Lacul Rosu sau pe Valea Cernei la nord de Baile Herculane, locurile amintite fiind situate in parcuri nationale.

Dar si monumentele naturii situate in afara parcurilor naturale sau nationale se bucura de anfluenta turistica, cum ar fi Lacul Sf. Ana din Muntii Harghita, Pestera Ursilor din Muntii Bihor, Pestera Muierilor din nordul Olteniei.

Desigur, functia turistica a zonelor si obiectivelor ocrotite nu trebuie sa fie in detrimentul integritatii acestora, si legislatiile curente tind sa stabileasca un bun echilibru intre cele doua functii.

Trebuie amintit ca sunt parcuri nationale care reprezinta pentru unele tari o importanta sursa economica, turistica, cum sunt cele din Africa centrala si de sud : parcurile nationale Kenya, Nairobi si Amboseli din Kenya, P.N. Krüger din Transvaal, P.N Serengeti si Kilimandjaro din Tanzania, numeroase parcuri din Zambia, vizitate de milioane de turisti pentru bogatia in animale salbatice. Tot asa P.N. Sagarmatha din Nepal aduce venituri importante, avand in vedere ca adaposteste Vf. Everest, atacat anual de sute de alpinisti, ce platesc taxe imense pentru tentativa de ascensiune, si tot asa P.N. Denali din Alaska (SUA), unde se afla cea mai mare inaltime a continentului american, Vf. Mc. Kinley.

4 Scop estetic si filosofic

In general, parcurile nationale sunt puse sub ocrotirea legii pentru interesul stiintific si al ansamblului peisagistic pe care il prezinta. Trecand dincolo de discutia daca natura poate fi considerata frumoasa sau nu, frumusetea ei fiind contestata de unii filosofi, care cred ca natura este un dat si nu i se pot aplica criterii estetice, este incontestabil ca ea ne emotioneaza, ea desteapta sentimente variate : de armonie a liniilor si culorilor, de maretie, de micime in fata grandorii naturale, de purificare sufleteasca, de implinire, de perfectiune, de inaltare spirituala spre zari neintinate, sau sentimente terifiante, de teama, de groaza, de neputinta in fata fortelor deslantuite ale naturii. Exista intr-adevar un sentiment al naturii in care se imbina toate acestea si inca multe altele. Nu este deci vorba de a aprecia, poate chiar estima cantitativ, daca un peisaj este frumos sau nu, caci frumusetea se afla in ochii privitorului, ci de a lasa intacte fragmente de natura pentru ca fiecare sa-si gaseasca acel segment care corespunde cel mai bine aspiratiilor sale, comuniunii dintre natura si eul sau. In fata cutremuratorului abis de 1800 m ce se deschide la picioarele tale cand stai pe marginea canionului Colorado, sau te afli la baza ametitorului perete vertical de 1000 m inaltime ,,El Capitan" din Parcul Yosemite, dincolo de sentimentul coplesitor de forta a naturii, nu poti sa nu ai o strafulgerare de gand spre ceea ce este dincolo de acesti monstri ai naturii, spre creatorul lor, transgredand de la contingentele fizice imediate, palpabile, in cele impalpabile, metafizice.

Si, macar pentru aceste sentimente si ganduri inalte merita ca astfel de minuni ale naturii sa fie pastrate pentru urmasii nostri si pentru vecie.

La o justificare estetica si filozofica a conservarii naturii se adauga si una etica, obligatia de a conserva cat mai multa natura intacta, bogatia ei in componente inanimate, dar mai ales in cele animate in totalitate, plante si animale, precum si in ansamblul peisagistic. Este o datorie etica deoarece Pamantul a existat miliarde de ani fara prezenta oamenilor, ei neavand ca atare dreptul ca in scurta lor existenta, de cateva sute de mii de ani de viata sociala, sa o saraceasca si sa o desfigureze.

In definitiv, omul se deosebeste de lumea animala, din care provine, prin capacitatile sale intelectuale. El nu traieste doar pentru a se hrani si reproduce, ci si pentru a se bucura de viata spirituala pe care i-o ofera intelectul si societatea. Or, in viata spirituala intra, ca o componenta, si natura, ca loc de desfatare estetica a ochiului si a spiritului si de meditatie asupra raportului sau cu mediul ce-l inconjoara si cu Universul.

5 Scopul educativ

Nimic nu se invata mai usor si nu ramane mai pregnant in minte decat ceea ce ai vazut direct cu ochii, ce ai batut cu piciorul si ce ai simtit ca participant activ la cunoastere. In acest sens, sunt evidente virtutile muzeelor, ale gradinilor botanice si zoologice pentru a invata marea carte a naturii, dar cu atat mai mult aceasta se realizeaza in fata spectacolelor naturii, in fata monumentelor sale, in mijlocul vietii primitiv originale, cum sunt muntii, preeriile, apele, tarmurile marine, cu toata bogatia lor floristica si faunistica. De aceea, in majoritatea parcurilor nationale si naturale si a ariilor protejate de tot felul este depus un efort considerabil de a face pe vizitator sa vada cat mai mult si sa invete cat mai corect din elementele pe care le vad. In acest scop sunt amenajate centre de informare, mici muzee locale cu specificul locului, exista panouri, afise, indicatoare, se realizeaza vizite ghidate de oameni competenti si sunt distribuite, cel mai adesea gratuit, brosuri si harti.

Sunt arii rezervate (parcuri nationale sau naturale si altele similare) unde grija pentru educatia copiilor este maxima si pentru ei sunt tiparite brosuri speciale, foi volante, sunt organizate concursuri de verificare a cunostintelor dobandite in urma vizitarii. Astfel de programe sunt pentru copiii de scoala, dar si pentru adulti, care pot sa invete necesitatea de a proteja natura si mediul prin vizitarea acestor locuri.

In general, marele public poate fi mult mai usor convins de utilitatea creerii si punerii sub protectie a cat mai multor valori naturale prin sistemul de arii protejate.

Fiecare tara are un patrimoniu natural inestimabil si de neinlocuit, ce trebuie transmis posteritatii. De aceea, nu trebuie cedat presiunilor economice, de valorificare a fiecarui petec de pamant, pentru a obtine avantaje economice efemere, pe termen scurt, meschine si de cele mai multe ori legate de dorinta unui bogatas sau capitalist caruia putin ii pasa de natura si de ceea ce lasa in urma. Exemplificam aceasta printr-un singur caz, acela al Masivului Bucegi, unde este constituit Parcul Natural Bucegi si care ar trebui respectat conform legislatiei in vigoare. Dar acum se incearca, de unii capitalisti, sa amenajeze pe versantul nordic si pe cel estic al masivului, terenuri de schi, sa construiasca teleferice si hoteluri corespunzatoare, chiar in cadrul parcului, iar pe valea superioara a Ialomitei, bogatasii politicieni isi construiesc vile si locuinte de sejur. Or, ar trebui toti cei implicati in luarea deciziilor, deci clasa politica, sa viziteze aceste locuri si sa se patrunda de necesitatea ocrotirii lor si sa nu lase libera exploatarea lor nesabuita in interese personale.

Tocmai politicienii trebuie sa se convinga de faptul ca nu se mai poate profita de natura gratuit, ca orice cunoastere si orice placere, inclusiv cea conferita de natura, trebuie platita, si, ca atare, actiunea de punere sub ocrotire si de gospodarire a zonelor protejate trebuie subventionata. De altfel, cantitatea si calitatea rezervatiilor naturale dintr-o tara sunt criterii de apreciere a stadiului ei de dezvoltare economico-social-culturala, fiind acum in lista de control al admiterii in Uniunea Europeana.

O natiune sigura nu se considera astazi doar a fi una puternica, ci si una cu populatie sanatoasa si educata, traind intr-un mediu sanatos si productiv. Atitudinea fata de natura si respectarea ei este un semn de civilizatie, de cultivare a valorilor morale, culturale si religioase.

CE OCROTIM ?

Dupa cum s-a vazut din capitolul precedent, scopurile conservarii naturii sunt multiple si imbraca un spectru larg de interese. Pe de o parte, sunt elemente cu un vadit scop documentar, peisagistic si turistic, pe de alta parte, cele pentru care predomina interesul stiintific sau economic. Fara a absolutiza aceasta divizare, se poate spune ca primele apartin mai ales mediului inanimat, geologic si geomorfologic (biotopului), celelalte, lumii vii, plantelor si animalelor (biocenozelor). Este evident ca o cascada sau un vulcan spectaculos este mai interesant pentru turism decat o faneata sau o padure cu specii de plante rare. Separatia intre obiectivele inanimate si cele animate ne obliga de aceea sa abordam distinct aceste doua grupe de obiective ce trebuie ocrotite.

2. Protejarea obiectivelor ce apartin biotopului

Protejarea elementelor mediului inanimat sunt foarte diferite, ele corespunzand unor scopuri variate, de la cele pur stiintifice, la cele de spectaculozitate peisagera. Ele pot fi grupate in modul urmator.

1. Documente care ajuta la reconstituirea trecutului Terrei.

(1) Formatiunile mineralogice si litologice specifice unui anumit proces geologic sunt pretioase deoarece ele ne permit interpretarea exacta a unor evenimente actuale prin prisma celor similare din trecut. Asa de exemplu, aflorimentele de sisturi cu galucofan, din Rezervatia Isle de Groix din Bretania, indica un metamorfism de presiune inalta si temperatura joasa, specific orogenezei de coliziune. Iar rocile vulcanice cu mineralul nagyagit, din care a fost descoperit si descris pentru prima data elementul chimic telur, a adus la punerea sub ocrotire a vulcanilor stinsi de la Sacaramb (Muntii Metaliferi) de unde a fost prima data descris. Un adevarat muzeu mineralogic adaposteste P.N. Ilmen din regiunea Celiabinsk (Rusia).

(2) Formatiunile paleovulcanice atesta procese vulcanice de mult stinse si ele ajuta la interpretarea momentelor evolutive ale locului. Asa de exemplu acumularile de pillow lava protejate in Rezervatia Muntii Bück (Ungaria), indica un fost fund oceanic, iar Muntele Uroiu din malul Muresului din Muntii Metaliferi (tot o rezervatie) atesta un moment de inversiune magnetica foarte clara. Numeroase sunt aparatele vulcanice stinse, protejate atat pentru interesul stiintific, cat si pentru spectaculozitatea lor, cum este Rezervatia Devil s Tower din SUA, un imens pilon de coloane bazaltice, cum avem si in tara, la o scara mai redusa, in rezervatiile Detunata (Muntii Metaliferi), Racos (Judetul Brasov) sau Ilba si Limpedea (Baia Mare). Tot aici ar putea fi clasificate si vechile zacaminte metalifere legate de procese vulcanice, cum a fost Rezervatia ,,Cetatea" de la Rosia Montana, cea mai mare mina aurifera ramasa de la romani, distrusa prin exploatarea rocii, cum risca sa fie si masivul riolitic alaturat Carnic. Tot pentru valoarea istorica ar trebui ocrotita si vechea cariera ,,Magnet" de la Ocna de Fier, unde a fost descoperit, in secolul XIX, mineralul ludwigit si descris pentru prima data metamorfismul de contact termic, pirometamorfismul.

(3) Formatiunile paleosedimentare atesta anumite procese sedimentare vechi ce dezvaluie mediul inconjurator in care a avut loc. Este celebrul monument Checker Board Mesa din P.N. Zyon (SUA), care reprezinta, la scara mare, o sedimentatie incrucisata eoliana de varsta jurasica. La Posada, in malul Prahovei, se afla un extraordinar afloriment de Strate de Sinaia reprezentand cute, contorsionari si stratificatie oblica datorita unei sedimentari de alunecare, deformata tectonic. Ca document paleoclimatic extrem de valoros sunt solurile fosile vizibile in malul Marii Negre in faleza de la sud de Eforie Sud, care intra in zona de protectie generala a litoralului. De mentionat tufurile calcaroase de la Bobalna (Muntii Metaliferi). O rezervatie de asemenea extrem de valoroasa este cea din Valea Cheia (Judetul Constanta), unde sunt conservati recifi si atoli in pozitie nemodificata de 140 milioane de ani, scosi ca atare din marile jurasice. Similari sunt si recifii de la Topalu si Harsova.

Aparitii insolite sunt diferitele masive, stanci sau blocuri, cuprinse sub numele de klippe, unele tectonice, dar de foarte multe ori de natura sedimentara, deci olistolite, care sunt protejate deoarece, fiind mai ales calcaroase, ele risca sa fie exploatate pentru piatra de var. Cele mai celebre in Europa sunt Klippele pienine, o insiruire de masive izolate calcaroase de varsta triasic-cretacica, ce formeaza in frontul Carpatilor o fasie ce tine din Slovacia, trecand prin Polonia si Ucraina, pana in Romania, multe din ele fiind puse sub protectie. In Slovacia ele sunt cuprinse in P.N. Pieninsky, iar in Polonia intr-un parc cu acelasi nume. In Carpatii Orientali sunt cateva klippe sedimentare interesante ocrotite, cum ar fi cele din Paraul Cailor (Bucovina) si Piatra Zimbrului (Masivul Rarau), cele mai numeroase gasindu-se insa in Muntii Metaliferi, de exemplu Pietrele Ampoitei, cele de la Valea Mica, si alte 5 de mai mica dimensiune, pana la spectaculosul Munte Valcanul, si nu mai putin impresionantul masiv Cetea, toatre decretate Rezervatii.

(4) Formele si depozitele glaciare atesta vechile glaciatii cuaternare, dar si mai vechi. Pentru cele mai vechi poate fi citata Rezervatia Karoo din Africa de Sud, in care se conserva formatiunea cu acelasi nume si care doveste glaciatia permiana. Ca depozite glaciare cuaternare pot fi date ca exemplu Rezervatia asmund din Germania, de pe tarmul Balticii, unde sunt conservate blocurile morenice venite din Scandinavia, sau depozitele deformate de glaciatie din nordul Germaniei. Urmele morfologice ale glaciatiunilor cuaternare sunt obiecte predilecte de rezervatii sau parcuri nationale. P.N. Rocky Mountains din SUA este unul din cele mai mari, care nu mai are ghetari activi, iar la noi in tara, ca rezervatii de talie mai mica, amintim Valei Balii, din Muntii Fagaras. De fapt relieful glaciar este prezent in numeroase parcuri nationale, unde obiectul conservarii este insa multiplu (flora, fauna, asezari traditionale), cum sunt P.N. al Pirineilor (Franta), continuat cu P.N. Ordessa din Spania, sau rezervatiile din Muntii Norvegiei cu celebrele lor fiorduri, sau la noi in tara P.N. Retezat si P.N. Rodna.

(5) Zacaminte fosilifere sunt extrem de numeroase, dar au fost alese pentru a fi ocrotite cele mai valoroase, si ar putea fi citate din lume mii de astfel de rezervatii. Amintim aici, ca exemplu doar, Rezervatia paleontologica Dinosaurs din SUA, unde se lucreaza continuu la degajarea resturilor de dinozaurieni bine conservati, ca si in P.N. Banff din Canada. In Rezervatia Florrisant, din SUA, sunt conservate in cenusa vulcanica trunchiuri de Sequoia si un numar impresionant de plante si insecte tertiare. La noi in tara sunt ocrotite nenumarate zacaminte fosilifere, intre care citam pentru diverse varste : Dealul Bujoarele cu fauna devoniana, Dealul Agighiol cu amonoidee triasice, ambele din Dobrogea, in Defileul Dunarii la Svinita cu amonoidee jurasice, la Sampetru-Hateg rezervatia cu dinozaurieni cretacici, iar pentru tertiar sunt rezervatiile, devenite celebre in intrega lume, precum cele de la Radmanesti, Soceni si Delinesti. Cuaternarul este bogat reprezentat mai ales prin depozitele pe pestera, precum Pestera Onceasa si Pestera Ursilor, din Bihor.

Majoritatea rezervatiilor paleontologice nu sunt spectaculoase, neputand constitui un obiectiv turistic, unele insa au aceasta calitate si pot fi atractive, cum este Dealul cu Melci din Valea Ariesului Mic sau sisturile cu amprente de elefanti fosili si pasari tertiare din Valea Bozu (Vrancea).

2. Formatiuni fiziografice deosebite

In aceasta categorie intra formatiuni naturale, fie foarte spectaculoase, fie interesante din punct de vedere al mecanismului de formare. Ele sunt extrem de variate si pot fi grupate dupa agentul modelator.

(1) Formatiuni si depozite eoliene. Vantul, ca agent geologic, genereaza forme sculpturale si depozite deosebite. Intre formele erozive arcadele naturale au determinat crearea unui parc national special, Arches National Park din SUA, cu cateva zeci de formatiuni generate de vant, iar la scara mai redusa grupuri de stanci interesante, precum Tigaile din Masivul Ciucas, Babele si Sfinxul din Bucegi. Intre depozitele eoliene, marile acumulari de nisip sunt protejate, de exemplu in P.N. Death Valley si Great Sand Dunes din SUA, in P.N. Kalahari (Africa de Sud) continuat cu P.N. Gemsbok (Botswana), apoi in Rezervatia Repetek (Kazahstan), ce cuprinde un fragment din desertul Kara-Kum, in P.N. Desertul Azrag din Iordania, iar la noi in tara in Dunele de la Dabuleni.

(2) Formatiuni legate de hidrosfera sunt adesea extrem de spectaculoase fiind obiective predilecte de ocrotire.

a. Apele de siroire sunt capabile sa sculpteze forme dintre cele mai ciudate. Fara indoiala locul cel mai spectaculos il constituie P.N. Bryce Canyon din SUA, in care pe aproape 15.000 ha se intinde un labirint de piramide, turnuri si creste sculptate pe cativa zeci de metri inaltime. Un peisaj similar este prezent in P.N. Tassili din Algeria. La noi in tara se gaseste ceva asemanator, in mic, in Rezervatia Rapa Rosie de langa orasul Sebes. Datorita apei de siroire a luat nastere si imensa ravinare Groapa Ruginoasa din Muntii Bihor, fina dantelarie a Piramidelor de la Stancioi (aproape de Ramnicul Valcea), iar cazul extrem, de indepartare totala a solului si a invelisului vegetal, se afla in P.N. Badlands din SUA. Un caz mai aparte il prezinta formele rezultate din infiltrarea apei si prabusirea unor versanti, proces ce este vizibil la noi in Rezervatia Gradina Zmeilor de langa Jibou.

b. Apele curgatoare prezinta, in diferitele lor sectoare forme ce adesea sunt ocrotite. Intre izvoare de amintit P.N. Hot Springs din SUA, iar ca un caz special, izvoarele intermitente, cum este cel de la Calugari de langa Vascau.

c. Meandrele spectaculoase din lungul raurilor sunt ocrotite , ca cele de la Goos Neck (SUA) sau cele din Rezervatia din Muntii Ardeni (Belgia).

d. Poduri naturale, precum The Rainbow Arch din SUA, cele din P.N. Sogotoni (Filipine), din P.N. Catibireni din Venezuela sau Rezervatia de la Pont D Ardèche (Franta), iar la noi Podul de la Grohot sau Podul lui Dumnezeu de la Ponoare (Mehedinti).

e. Cascadele sunt ocrotite cu predilectie pentru spectaculozitatea lor. Cateva exemple : cea mai inalta cascada din lume, de peste 1000 m, Angel, din P.N. Canaima (Venezuela), cascadele cu cel mai mare debit, in P.N. Iguazu (Brazilia), cascada Victoria (Zambia), cascadele din P.N. Yosemite, cele din P.N. Paulo Alfonso (Brazilia), din parcurile nationale Pagsanjan Gorge (Filipine), succesiunea de cascade din Rezervatia Krimml (Austria), iar la noi, Saritoarea Bohodeiului din P.N. Bihor, Duruitoarea din P.N. Ceahlau, Urlatoarea din P.Nat. Bucegi si Rezervatia Cascada Putnei.

f. Defileele sunt amfiteatre spectaculoase, dintre care locul intai in lume il ocupa P.N. Grand Canyon din SUA, care, pe 1800 m adancime, taie o stiva de strate orizontale ce acopera un interval de 2 miliarde de ani din istoria geologica a Terrei. Sunt apoi succesiunea de defilee din P.N. Nahanni din Canada, din Rezervatia Doub (Elvetia), Rezervatia Elvetia Saxona (Germania), Cesky Raj (Cehia), iar la noi in tara, una din cele mai spectaculoase confruntari dintre munte si apa, Defileul Dunarii intre Bazias si Orsova, cuprins in P.Nat. Portile de Fier, apoi Cheile Nerei si Cheile Carasului, aflate si ele in parcuri nationale.

g. Cheile sunt formele extreme ale defileelor in care apa isi croieste drum printre pereti verticali. Aproape peste tot in lume cheile importante sunt puse sub ocrotirea legii, fie in parcuri nationale, precum Zion Canyon si Big Bend, fie in rezervatii cum sunt Black Canyon of Gunnison si Canyon de Chelly (toate din SUA). Din Europa pot fi citate, rezervatiile Gorges de Verdon (Franta) si Lichtenstein Klamm (Austria), iar la noi in tara numarul cheilor ocrotite este foarte mare, fie in parcuri nationale (cheile Bicaz, Ialomitei, Orzei, Dambovicioarei, Galbenii), dar cele mai multe ca rezervatii, numai din Muntii Apuseni gasindu-se peste 20, dintre care cele mai celebre sunt ale Turzii, ale Rametului si Galdei.

h. Deltele genereaza, de asemenea, locuri interesante stiintific sau spectaculoase, dand nastere la actiuni protective. La ele de cele mai multe ori precumpaneste interesul biologic, citam totusi aici, P.N. Coto Donan, care este delta raului Guadalquivir (Spania), Rezervatia Astrahan pentru delta fluviului Volga (Rusia), P.N. Delta Sine-Saloum (Senegal si Gambia), Rezervatia Camangue pentru delta Rhonului (Franta) si fara indoiala Delta Dunarii, care are insa un rol preponderent biologic.

- Lacurile sunt protejate adesea pentru peisajele lor deosebite ce genereaza un intens turism, uneori pentru calitatile lor terapeutice, dar si pentru interesul stiintific, mai ales biologic. Exemplificam protectia acordata lacurilor clasificandu-le dupa originea lor.

- Lacurile vulcanice sunt situate in craterele unor vulcani stinsi, cum sunt cei din P.N. Crater Lake (SUA), din Rezervatia Auvergne (Franta), Rezervatia Eiffel (Germania), iar la noi in tara Lacul Sf. Ana.

- Lacuri tectonice sunt situate in zone de graben, cum este Lacul Baikal din P.N. Barguzin-Baikal (Siberia), Lacul Issik-Kul din rezervatia cu acest nume din Kirghizia, Lacul Sevan din Rezervatia Sevan (Armenia), Lacul Balaton din Ungaria care are un sector protejat.

- Lacurile glaciare sunt cele mai protejate, in mari parcuri nationale, precum in parcurile nationale Yellowstone, Grand Teton, Mount Rainier din SUA, Banff, Waterton Lakes, din Canada, dar si in rezervatii precum Lacher See (Germania), Gosau See (Austria), Loch Ness din Scotia (a carui rol biologic, de adapostire a celebrului monstru, este discutabil), dar inca 9 lacuri scotiene, apoi cele din Lake District (Marea Britanie), iar de la noi din tara Rezervatiile Lacul Galcescu din Muntii Parang, Lacul Balea din Muntii Fagaras, Lacul Surianu si Lacul Cindrelul, din muntii cu numele respective, la care se adauga, desigur, lacurile din P.N. Retezat si P.N. Rodna.

- Lacuri nivale sunt uneori protejate in rezervatii, cum este Lacul Vinderelul din Muntii Maramuresului si Lacul Vulturilor din Muntele Siriu.

- Lacurile de baraj natural sunt formate in urma unor alunecari de teren care au barat valea, cum este Lacul Rita din Rezervatia Rita-Avadkar (Gruzia-Abhazia), la noi Lacul Rosu din P.N. Cheile Bicazului-Hasmas si Lacul Ighiel din Rezervatia cu acest nume din Muntii Trascaului.

- Lacuri de confluenta, generate de bararea unui rau de alt rau, sunt protejate, uneori, cum sunt lacurile din Rezervatia Sari din Kirghizia, Lacul Snagov si Lacul Amara de la noi sau barate de cordoane litorale, cum este Lacul Agigea din rezervatia cu acest nume.

Pot fi adaugate si unele lacuri antropice ocrotite, cum este La Grande Cariaçaie din Elvetia, cu un rol important pentru avifauna, sau Rezervatia Lacul fara fund de la Ocna Sibiului, fosta mina de sare prabusita.

j. Formele de eroziune litorala sunt adesea protejate pentru spectaculozitatea lor sculpturala sau interesul stiintific, ca marturie a unui tip aparte de evolutie geologica. Asa sunt coastele verticale sapate in calcar de la Etrétat (Normandia), Calanques (langa Marsilia), sau Anse de Dinant (Bretania) toate din Franta; din Marea Britanie portiuni din coastele de la Norfolk, Northumberland, Suffolk, sau unele fiorduri din Norvegia si Noua Zeelanda. De cele mai multe ori tarmurile marine si zona imediat alaturata acoperita de apa sunt ocrotite si pentru interesul lor biologic, fapt si mai pregnant in cazul deltelor ocrotite cum este Camargue (Franta), delta raului Po si Delta Dunarii.

k. Formatiunile carstice si pesterile sunt dintre cele mai spectaculoase aparitii de pe fata Pamantului, iar pesterile sunt detinatoarele unor vestigii biologice si antropice inestimabile, fapt pentru care numarul celor puse sub ocrotirea legii este considerabil. Intre regiunile carstice ocrotite, mai ales pentru formatiunile exocarstice (campuri de lapiezuri, doline, vai carstice, poduri naturale, polii etc.), pot fi citate : Le Haut Vercors din Franta, Peak District din Anglia, zona Fanes-Sennes-Braies din Italia si, rezervatia Rakovsko-Skocian din Slovenia, iar de la noi din tara complexul Zaton-Ponoare (Mehedinti). Iar intre miile de pesteri ocrotite in lume amintim pe cea mai mare, Mammoth Cave din SUA, apoi Hölloch din Elvetia, Postojna din Slovenia, Aggtelek din Ungaria, iar de la noi din tara, Ghetarul Scarisoara, ocrotit inca din 1938 si Pestera Ursilor, singura pestera din tara amenjata la un inalt nivel tehnic, ambele din Muntii Bihor. Majoritatea pesterilor cu picturi rupestre sunt ocrotite (de exemplu Lascaux, Niaux, Rouffignac din Franta) si Altamira din Spania si multe ce adapostesc, fie resturi de paleohominizi (de exemplu Sterkfontain (Transvaal), Shu-Ku-Tien (China), Circeo (Italia), sau la noi Pestera Cioclovina), fie resturi de industrie umana, cum sunt toate pesterile ocrotite din Valea Vézère (Franta).

l. Stanci remarcabile ca aspect, cum sunt monumentele naturii Pietrele Doamnei (Rarau), Piatra Pinului (langa Gura Humorului), Piatra Teiului (jud. Neamt), Rapa cu Papusi (jud. Bistrita).

Procese geologice active

Exista zone care sunt interesante si/sau spectaculoase, nu pentru ce adapostesc ele ca documente ale trecutului, ale devenirii geologice, ci sunt procese active, in curs de desfasurare. Ele sunt datorate atat fortelor endogene, cat si al celor exogene.

(1) Vulcanii activi, in ciuda terorii pe care o exercita asupra populatiilor ce traiesc in preajma lor, raman dintre cele mai spectaculoase fenomene ale Terrei. Este evident ca ei nu pot fi opriti, nu pot fi distrusi ca atare, dar sunt ocrotiti pentru a li se pastra cat mai neintinate valentele peisagistice. Exista pe Pamant un numar de circa 500 vulcani, activi in ultimii 400 de ani, dintre care majoritatea celor situati in zone locuite sau accesibile turistic sunt ocrotiti. Astfel, in America de Nord, in SUA se afla Rezervatia Mount St. Helens, cu vulcanul ce a generat extraordinara eruptie din 1980, iar in Mexic sunt cinci parcuri nationale ce au ca obiect vulcani activi : Cofre de Perote, Pico de Orziba, Malinche-Ixtaccihuatl-Popocatepetl si Kolima. In America Centrala exista P.N. Atitlan (Guatemala) si Poas (Costa Rica); in America de Sud parcurile nationale Volcan de Purace (Columbia), Sangay (Ecuador), Huascaran (Peru) si Villarica (Chile). In Africa sunt sub ocrotire vulcanii din P.N. Virunga cu vulcanul Virunga si cel mai activ vulcan din lume, Nyiragongo (Zair) si P.N. Volcanoes (Rwanda). Pe latura de vest a Pacificului, in Japonia, sunt P.N. Bandai Asahi, P.N. Duisetsuzan si P.N. Fuji-Hakone-Izu in care se afla ,,Muntele Sacru" al japonezilor - Fuji-Yama). In Indonezia P.N. Ujung Kulon, iar in insulele Pacificului se afla P.N. Halekala si P.N. Hawai Volcanoes, cu celebrii vulcani Mauna Loa si Kilauea, apoi in Insulele Filipine P.N. Volcan de Mayon. Adaugam vulcanii protejati din Oceanul Atlantic in P.N. Teide din Insulele Azore si P.N. Skoftafell din Islanda, si cei din bazinul Marii Mediterane, aflati in parcurile nationale Vezuvio, Etna si Stromboli.

(2) Gheizerii sunt tot procese geologice legate de vulcanism. Tasnituri de apa si abur, care sunt gheizerii adevarati, apar in zone de vulcanism activ sau sunt procese postvulcanice, cum sunt si emanatiile de gaze, de apa calda sau apa mineralizata. Gheizerii sunt protejati in marele P.N. Yellowstone, in Rezervatia Kronotk din Kamceatka (Rusia), in P.N. Thingvellir din Islanda si in P.N. Tangariro din Noua Zeelanda, in acestea aparand si fumarole si solfatare. In Alaska exista Rezervatia Katmai, unde apar ca fenomene postvulcanice fumarole in ,,Valea celor 10.000 de fumuri", urmare a unei puternice eruptii a vulcanului Novarupta in 1911.

(3) Vulcanii noroiosi nu au nici o legatura cu vulcanismul magmatic, ci sunt legati de degazeificarea unor zacaminte petrolifere, gazele emanate antrenand spre suprafata din terenurile argiloase pe care le strabat, argila si nisip fin pe care le depun edificand conuri cu un crater in mijloc, in care bolborosesc in apa bule de gaz metan. Astfel de fenomene se gasesc in Peninsula Apseron intr-un parc national din Azerbaidjan si la noi in tara in rezervatiile ,,Paclele Mari" si ,,Paclele Mici" de la Policiori (Buzau), dar mai exista astfel de campuri ocrotite si la Hasdate (jud. Sibiu) si la Baile Homorod (jud. Brasov).

(4) Focuri nestinse sunt tot legate de emanatii de gaze provenind din campuri petrolifere subjacente. Se prezinta ca flacari ce ard incontinuu la suprafata pamantului, cum se intampla in Rezervatia de la Lopatari (jud. Buzau) si in cea de la Andreiasu de Jos (Vrancea).

(5) Ghetarii de calota sunt dintre cele mai spectaculoase procese ce actioneaza acum pe Terra. Intre ghetarii de tip calota, Antarctica reprezinta in sine o gigantica rezervatie naturala, stabilita astfel pe baza unui tratat international prin care toate statele semnatare isi iau sarcina sa nu efectuaze actiuni de exploatare economica si sa nu lase nici un deseu in statiile de cercetare stabilite aici. Pe al doilea loc se afla P.N. Groenlanda, in care aria protejata este de 70 milioane ha, cea mai mare din lume.

(6) Ghetari alpini sunt in numar foarte mare asa ca vom cita numai cativa din rezervatiile cele mai importante. In primul rand este P.N. Sagarmatha din Nepal, care adaposteste cel mai inalt varf al Terrei, Vf. Everest, apoi P.N. Denali din Alaska, unde se afla cel mai inalt varf al Americii de Nord, Vf. Mc.Kinley, P.N. Sierra Nevada de Merida din Venezuela si splendidele parcuri nationale din nordul Americii de Nord, Waterton-Glacier International Park intins in SUA si Canada, P.N. Glacier Bay din Alaska, P.N. Mount Rainier (SUA). In Argentina se afla P.N. Los Glaciares cu numerosi ghetari si campuri de zapada tip patagonez si extraordinarul lant de munti Fitz Roy. In Europa, in Alpi se afla P.N. Les Ecrins, P.N. Mercantour si P.N. Vanoise din Franta, ultimul continuandu-se in Italia in P.N. Gran Paradiso, formand impreuna cea mai mare suprafata montana ocrotita din Europa.

2 Protejarea biodiversitatii

Conservarea elementelor apabiosferei constituie obiectivul principal al actiunilor de protectie a naturii. Ea a inceput prin grija pentru salvarea de la disparitie a unor specii de plante montane periclitate de o culegere abuziva, si de animale, mai ales pasari, amenintate din cauza vanatorii excesive. Am aratat in capitolul de istorie cum a aparut apoi ideea de a conserva speciile sau chiar o comunitate de vietuitoare, o biocenoza, in gradini botanice, sau un ecosistem in arii protejate.

Ideea de protectie a lumii vii s-a modificat odata cu aparitia conceptului de biodiversitate prin care se intelege, in mod general, ansamblul de vietuitoare care populeaza Pamantul, adica biosfera. Ea cuprinde, ca atare, organismele unicelulare, procariotele, plantele si animalele, clasificate pe regnuri, increngaturi, clase, familii, genuri si specii, iar in cadrul speciilor, varietati, rase si alte categorii sistematice distincte datorita variatiilor genetice. Dar notiunea de biodiversitate nu se aplica doar la intreaga biosfera, ci si unor parti ale ei. Cum ecosistemele sunt sistemele dinamice ale biosferei cuprinse intr-un anumit areal geografic, putem studia biodiversitatea unui anumit ecosistem. Prin protejarea biodiversitatii intelegem asadar modul in care conservam si aparam de la distrugere elementele componente ale unei biocenoze. Data fiind importanta notiunii de biodiversitate pentru actiunile de conservare a naturii, vom prezenta mai in detaliu problemele pe care le ridica, in general, biodiversitatea si importanta conservarii acesteia.

1. Notiunea de biodiversitate

Biodiversitatea are astazi un inteles mai larg decat strict inventarul de specii ce populeaza un areal. In 1995 Consiliul de Ministri al Uniunii Europene a adoptat un document fundamental intitulat ,,Strategia paneuropeana a conservarii diversitatii biologice si peisagere", ce venea sa complecteze si sa detalieze alt document fundamental, ,,Conventia privind conservarea diversitatii biologice", adoptat de Conferinta ONU pentru mediu si dezvoltare de la Rio din 1992. Conform ,,Strategiei", conceptul de biodiversitate se refera la mai multe categorii de elemente ce compun biosfera:

(1) Diversitatea genetica se refera la ,,materialul genetic continut de toate formele de viata cuprinzand informatiile ce determina caracteristicile speciilor si indivizilor si care constituie diversitatea vietii vii" (Global Biodiversity, 1993). Variatiile genetice determina caracteristicile individuale in cadrul speciei (de exemplu la om culoarea parului, a ochilor, inaltimea etc.), iar la animale si plante, posibilitatea de a supravietui in anumite conditii de mediu speciale. Varietatile genetice apar la mai toate speciile de plante si animale, mai mult sau mai putin accentuat si ca exemplu pot fi citate zecile de varietati de Hieracium ce cresc in Muntii Retezat. In general, speciile care au la dispozitie un areal mare, prezinta mai putine varietati genetice decat cele care locuiesc intr-un areal restrans, care impune existenta unor adaptari speciale, si deci varietati genetice.

(2) Diversitatea speciilor inseamna numarul de specii distincte de vietuitoare ce populeaza un anumit areal, de la unul foarte restrans (de exemplu un metru patrat de teren) pana la intreaga planeta. In aprecierea diversitatii speciilor trebuie avuta in vedere o cat mai precisa definire a ceea ce este specia, pentru a nu include aici si varietatile, sau a elimina indivizii ce apartin speciei. Specia este unitatea fundamentala a materiei vii in care sunt integrate populatiile derivate din stramosi comuni, cu aceeasi zestre ereditara si cu caractere distincte, fiind izolate din punct de vedere reproductiv. Ultima conditie, de izolare reproductiva, ar duce cu gandul la necesitatea experientelor de imperechere a doua forme pentru a constata daca au sau nu urmasi. Sistemul nu este insa infailibil deoarece exista si posibilitatea imperecherii a doua specii diferite ce au ca rezultat o noua specie, exemplul graitor fiind incrucisarea unui cal (Equus caballus) cu un magar (Asinus asinus) avand ca rezultat asinul. Aceasta arata ca speciile nu sunt statice, ci evolueaza in timp, prin sarituri mutationale sau prin modificari mici, treptate, genetice. De fapt, doar prin astfel de procese in cadrul speciilor ne putem explica evolutia lumii organice, de la cateva specii primitive de acum 600 milioane de ani pana la extraordinara bogatie actuala.

Ceea ce ne intereseaza pe noi din punct de vedere al biodiversitatii, este numarul de unitati taxonomice ce populeaza un areal. In acest sens, se vorbeste de diversitatea taxonomica, care tine seama de apropierea dintre speciile ce se afla in acelasi habitat. Asa de pilda, o insula cu doua specii de pasari si una de soparle are o diversitate mai mare decat o insula cu trei specii pasari si nici una de soparle. Tot asa , chiar daca numarul de coleoptere de pe glob depaseste toate celelalte specii de animale, ele nu maresc diversitatea taxonomica deoarece sunt foarte apropiate si apartin toate aceleiasi unitati taxonomice superioare.

(3) Diversitatea ecosistemelor reprezinta bogatia de ecosisteme existente pe glob. Asa de exemplu, exista un ecosistem al pasunilor, al padurilor de foioase, al celor de rasinoase, al padurilor umede tropicale, al mlastinilor, al tundrelor etc., la care se adauga si cele marine, al mangrovelor, al recifilor de corali, al platformelor litorale etc. Pentru un anumit areal diversitatea ecosistemelor inseamna numarul de ecosisteme pe care le cuprinde. De exemplu, in masivul Retezat exista un ecosistem al padurilor de foioase, al celor de rasinoase, al pajistilor alpine, al raurilor, al lacurilor, dar si al imprejurimilor stanelor, al taieturilor de padure, fiecare avand un alt inventar de specii. Cu cat este mai mare numarul de ecosisteme al arealului considerat, cu atat este mai mare biodiversitatea. Dificultatea in stabilirea diversitatii ecosistemelor este lipsa unei clasificari unitare a acestora si stabilirea granitelor dintre ele.

(4) Diversitatea peisagera este o notiune intrata recent in uz si ea apare in "Strategie paneuropeana". In noua acceptiune prin peisaj se inteleg "nenumaratele relatii existente in cursul unei perioade date intre un individ sau o societate si un teritoriu definit din punct de vedere topografic si al carui aspect rezulta din actiunea, in decursul timpului, a factorilor naturali si umani sau o combinare a acestora".

Termenul de peisaj vine de la ideea ca acesta este rezultatul pe care-l vedem al unei indelungate evolutii impuse lumii vii de conditiile de mediu, in peisaj imbinandu-se adesea mai multe ecosisteme. In strategia paneuropeana notiunea de diversitate peisagera joaca un rol important considerandu-se ca in actiunile de protejare a naturii nu trebuie avute in vedere doar protectia si salvarea speciilor de la disparitie, ci ansamblul lor care confera diversitatea a ceea ce ne inconjoara.

(5) Diversitatea culturala umana este considerata tot un component al biodiversitatii caci, in masura in care diversitatea genetica sau a speciilor permite vietuitoarelor sa supravietuiasca in medii diverse, tot asa si factorii de cultura umana (de exemplu nomadismul, transhumanta, agricultura traditionala etc.) reprezinta un sistem de convietuire cu un mediu dat. Bogatia de sisteme culturale bazate pe limbaj, religie, practici agricole, dar si formele artistice, confera diversitatea culturala a unui areal. Este motivul pentru care in sistemul de clasificare a ariilor protejate exista categorii ce cuprind, in mod obligatoriu, si aspectele culturale umane, mai ales cele traditionale, ele reflectand cel mai bine integrarea omului in datele naturale.

2. Dimensiunea biodiversitatii

Dimensiunea biodiversitatii este un subiect extrem de controversat. Prima intrebare, ,,cate tipuri de vietuitoare traiesc pe glob ?", este legitima, dar deocamdata fara raspuns, sau, mai bine zis, cu prea multe raspunsuri, din cauza unor ambiguitati de definitie a speciei, si apoi din neputinta realizarii unei statistici sigure.

Numaratoarea vietuitoarelor de pe Terra trebuie facuta pe specii, unitatea de baza a taxonomiei. Dar, s-a constatat ca variatiile in cadrul speciilor pot fi mare, fapt ce necesita o mai atenta examinare si delimitare a taxonilor.

Cercetarile moderne de genetica pleaca de la contabilizarea numarului de gene comune la doua variatii pentru a stabili entitatile de sine statatoare. Problema are si o dimensiune practica , exemplul ursului brun din Pirinei fiind graitor. Fiind pe cale de extinctie se incearca introducerea aici a unor ursi din alte parti ale lumii cu afinitati genetice cat mai apropiate. Pentru aceasta, au fost luate in studiu varietatile speciei comune Ursus arctos si anume, ursul brun pirinean, ursul brun din Alaska si ursul brun romanesc. Intre primele doua divergentele genetice sunt doar de 1,7%. Dar diferenta este mai mica intre ursul pirinean si o alta specie, ursul alb, Ursus maritimus. Ursul brun din Alaska difera cu si mai putin (doar 0,7%) de ursul alb. In schimb, ursul pirinean prezinta o divergenta genetica de 7% fata de ursul romanesc, acesta fiind mai apropiat de ursul brun din Alaska. Ce inseamna aceasta? Trebuie oare toate formele adunate intr-o singura specie, caz in care in statisticile biodiversitatii ursul alb dispare ca entitate, sau trebuie ridicat ursul pirinean la rang de specie si atunci indicele biodiversitatii creste ? Acesta este motivul pentru care se vorbeste, mai nou, despre complexe de specie, sens in care, de exemplu, daca doua plante prin hibridare in conditii naturale pot schimba gene intre ele apartin aceluiasi complex de specie.

Dificultatile de indentificare a speciilor sunt si mai mari la organismele unicelulare procariote la care nucleul nu este separat de o membrana, AND-ul nu este organizat in cromozomi, exista doar o gena, iar reproducerea este asexuata. Cum intra acestea in calculul biodiversitatii ?

Dincolo de dificultatile de delimitare a materialului cu care trebuie sa operam in calcularea biodiversitatii, marea problema este necunoasterea situatiei reale pe glob deoarece se pare ca, in momentul de fata, doar 3% din organismele vii de pe planeta (1,4 milioane) au fost identificate si descrise.

O interesanta vedere de ansamblu a metodelor utilizate este data de Robert May (1989), care avanseaza o prima cifra rezultata din ceea ce se cunoaste din zonele temperate : 3-5 milioane specii. El citeaza insa lucrarile entomologului Terry Erwin, care a facut urmatorul calcul : improscand cu insecticid coroana unor specii de arbori din padurea tropicala umeda, a cules de pe sol peste 1000 specii de coleoptere moarte, din care 160 erau endemice, specifice doar acelor specii de arbori. Cum coleopterele reprezinta 40% din artropode, inseamna ca in coroana acelor arbori traiesc 400 specii endemice de artropode. Daca se ia in considerare ca solul are pe jumatate atatea specii cat varful arborilor, rezulta ca de fiecare grup de arbori tropicali sunt legate 600 specii de vietuitoare. Cum se cunosc (dar si aceasta cu subestimare) 50.000 specii de arbori tropicali, rezulta un numar de 30 milioane specii de animale existente doar in padurea tropicala.

O alta abordare a fost facuta de Evelyn Hutchinson si Robert McArthur, care au constatat ca numarul speciilor este proportional cu talia animalelor. Asa, de exemplu, animalele de un metru lungime sunt de 100 de ori mai putine decat cele de circa 10 cm, iar acestea de 100 de ori mai putine decat cele de 1 cm. La animalele de sub un centimetru relatia se inverseaza, dar coborand pana la 0,5 mm se ajunge la un total de 10 milioane specii de animale.

Studiul facut pentru anumite ecosisteme da de asemenea indicatii asupra dimensiunii biodiversitatii. Descoperirile se tin lant, si chiar la animalele superioare apar surprize. Astfel, anual se descopera trei specii noi de pasari si se estimeaza ca 40% din pestii de apa dulce din America de Sud nu au fost descrisi. Cu ocazia unui studiu realizat in 1980 asupra insectelor adapostite de 19 arbori din Panama, au fost identificate 1200 specii de coleoptere, dintre care 80% erau noi pentru stiinta. In general se apreciaza ca la tropice traiesc cel putin 6-9 milioane artropode, poate chiar 30 milioane. Un singur metru patrat de sol de padure temperata contine, ca numar de indivizi, 200.000 de furnici si zeci de mii de alte nevertebrate ; tot un metru patrat de savana tropicala contine 32 milioane de nematode, iar un gram de sol, 90 milioane bacterii si microbi. Cate specii sunt cunoscute din toate acestea ? Dar si oceanul ascunde inca multe mistere, cel putin un milion de specii de animale de pe fundul oceanului nefiind inca descrise. Exemplul graitor este descoperirea in anii '70 a izvoarelor de apa calda de pe fundul oceanelor, in jurul carora se dezvolta o fauna extrem de bogata, din care au fost descrise pana acum 20 de noi familii si subfamilii, 50 de noi genuri si 100 de specii.

Din cele aratate, rezulta cat de putin cunoastem din diversitatea biologica a Terrei, cate necunoscute ascunde inca solul, padurea, oceanul. Si intreaga aceasta diversitate este amenintata cu disparitia inainte macar de a fi luat cunostinta de bogatia ei.

Diminuarea biodiversitatii

Diminuarea biodiversitatii este un fapt incontestabil, sub ochii nostrii disparand anual zeci de specii de plante si animale. Procesul nu este insa o noutate pentru viata de pe Terra, caci in decursul istoriei geologice disparitiile de forme de viata au fost continui, ele fiind o consecinta inevitabila a mecanismului evolutiei. In totalitate, diversitatea biologica a crescut constant in decursul celor 3 miliarde de ani de la aparitia vietii, conform documentelor paleontologice de care dispunem amplu incepand de acum 600 milioane de ani. Disparitiile in masa sunt denumite episoade de extinctie. Cea mai dramatica extinctie se situeaza la sfarsitul erei primare (Permianul tarziu), cand mai bine de jumatate din specii au disparut, fapt care a dus chiar la punerea aici a limitei intre cele doua ere, paleozoica si mezozoica. In domeniul terestru, cea mai cunoscuta este extinctia de la sfarsitul Cretacicului, din cauza spectaculoasei disparitii a dinosaurienilor (dar si a altor numeroase specii, inclusiv marine), care de asemenea a determinat separarea erei mezoice de cea neozoica. Toate acestea au avut cauze naturale, fie de ordin geofizic (eruptii vulcanice, deriva continentelor, modificari climatice, impact meteoric), fie de ordin biologic (lipsa hranei, molime, imbatranirea speciilor si tare genetice).

Tabloul extinctiilor dupa anul 1600 ia un aspect dramatic, mai ales dupa 1850. Marea saritura de la mijlocul secolului XIX ofera cheia intelegerii fenomenului, revolutia termo-industriala, si deci impactul antropic asupra naturii. Impactul omului asupra biodiversitatii se face simtit la toate palierele, diversitatea genetica, a speciilor, a ecosistemelor si culturala.

(1) Scaderea diversitatii genetice poate lua aspecte grave avand repercusiuni asupra economiei si societatii. Varietatea genetica arata in ce masura o specie se poate adapta unor conditii schimbate de viata. Lipsa acestei variabilitati genetice poate duce la disparitia speciei. Iata doua exemple din domeniul vietii salbatice. In lume sunt in pericol de disparitie 492 populatii de arbori (unele din ele specii distincte), iar in SUA sunt pe cale de extinctie, daca nu au disparut deja, 159 populatii de pesti migratori.

Daca situatia varietatilor de plante si animale salbatice este mai putin cunoscuta, ea este bine documentata in domeniul agriculturii si zootehniei. Goana dupa o productivitate crescanda, impusa in tarile in curs de dezvoltate mai ales de ,,revolutia verde", a eliminat majoritatea varietatilor autohtone. Din cele 4.000 varietati genetice traditionale de orez ale Chinei, in 15 ani au fost eliminate aproape toate de catre varietati, fie importate, fie selectionate genetic, iar in Canada au fost inlocuite aproape toate varietatile traditionale de cereale, iar in Franta varietatile de mere, in favoarea doar a unor putine varietati importate.

Pierderea varietatii genetice poate avea consecinte nefaste. In Brazilia, lipsa varietatilor genetice a portocalilor a dus la izbucnirea celei mai grave epidemii de cancer a citricelor, lucru care s-a intamplat si cu citricele din Florida in 1984. In SUA, in 1970, s-au inregistrat pierderi de miliarde de dolari din cauza unei epidemii la grau ; in 1972, in URSS, tot la grau, iar in Irlanda la cartofi, toate datorita inexistentei unor varietati genetice rezistente la boli. In Bangladesh, unde 62% din varietatile de orez provin dintr-o singura suse, in Indonezia 74%, iar in Filipine 75%, ori cand pot izbucni astfel de epidemii in lipsa posibilitatii de incrucisare cu varietati rezistente, dar disparute din cauza eliminarii varietatilor genetice.

Pe de alta parte, fara variabilitate genetica la speciile de cereale productia globala de hrana actuala ar fi fost mult mai mica. De aceea, pentru preintampinarea reducerii varietatii genetice au fost create banci de date de seminte sau sperma in cazul animalelor, dar si ele supuse degradarii, ceea ce impune o regenerare periodica, foarte costisitoare insa.

(2) Scaderea diversitatii speciilor este cea mai pregnanta prin aspectele ei dramatice. Astfel, se considera ca anual dispar pe cale naturala, fara impactul omului, 1-10 specii de animale. Datorita omului, intre 1900-1987 au fost distruse circa 50 specii de mamifere, deci aproximativ una pe an. Cum se cunosc acum pe glob 4.000 de specii de mamifere, inseamna ca anual dispar 0,025% din specii. Daca extrapolam procentul privind mamiferele asupra ansamblului faunei terestre, obtinem doua date, in functie daca apreciem ca ea cuprinde 10 sau 100 milioane de specii. In primul caz dispar anual 25.000 de specii, in al doilea caz 250.000. Cu alte cuvinte, dispar fie 68, fie 680 specii pe zi, adica 28 sau 280 pe ora! Expertii ONU (Tolba, 1992) apreciaza ca in urmatorii 20-30 de ani vor dispare intre 100.000 si 10 milioane de specii, in functie de cele doua evaluari.

In ceea ce priveste plantele, cateva cazuri razlete sunt edificatoare. In Europa, in ultimii 60 de ani au disparut 50% din speciile de fungi (ciuperci) in climatul de tip mediteranean (California, Africa de Sud, Australia de SV), minimum 10% din totalul de plante sunt in pericol sa dispara, iar in Bangladesh mai exista doar 6% din vegetatia originara.

Dintre cele 240.000 de specii cunoscute acum (extrem de putin, probabil doar 30% din ce exista realmente), in urmatoarele doua decenii vor dispare cel putin 60.000 din cele cunoscute.

In statistica realizata de ONU pentru anul 2000 este inscris numarul de specii apartinand unor grupe de vietuitoare cunoscute pe glob si este apreciat numarul speciilor in pericol de a dispare. Situatia este urmatoarea:

Desi situatia se refera doar la ceea ce este cunoscut, ca numar total (evident subestimat fata de cel existent), numarul speciilor in primejdie de a dispare este considerabil, daca ne gandim ca 10% din plante si mai bine de un sfert din mamifere sunt in aceasta situatie. Comparabil cu marile extinctii geologice, cea pe cale sa se desavarseasca nu mai poate fi pusa pe seama unor procese naturale, ci pe activitatea omului, care se dovedeste si pe aceasta cale a fi un agent geologic extrem de eficient, mai ales in a distruge.

(3) Scaderea diversitatii ecosistemelor prezinta, de asemenea, aspecte ingrijoratoare, fapt pe care il ilustram cu cateva cazuri tipice.

a. In ecosistemul de apa dulce traiesc pesti, amfibieni, nevertebrate, microorganisme si plante acvatice. Doar in Amazon se estimeaza a trai 000 de specii de pesti, adica un sfert din ce exista pe Terra, foarte multi inca nedescrisi, In Thailanda, din circa 1.000 de specii probabile doar 475 au fost descrise, dar exista pericolul ca multe dintre ele sa dispara inainte de a fi luat cunosinta de existenta lor, asa cum se constata din cateva cazuri clare.

In insula Singapore, din cele 53 de specii de pesti de apa dulce, descrise in 1934, doar 18 mai exista, in Malaysia se gasesc mai putin de jumatate din cele 266 specii cunoscute anterior, in SUA intre 40-50% din melcii de apa dulce au disparut sau sunt pe cale de disparitie, iar pe Valea Mexico au disparut toti pestii.

Biodiversitatea apelor dulci este conditionata de cativa factori limitativi:

(1) ea este foarte localizata din cauza imposibilitatii de comunicare intre sistemele fluviale;

(2) speciile trebuie sa supravietuiasca pe loc schimbarilor ecologice sau climatice;

(3) biodiversitatea pentru un areal intins (de ex. bazinul Amazonului) este mare chiar daca intr-un anumit punct numarul speciilor este mic, deoarece ele difera de la un loc la altul. Din cauzele acestea, schimbarile de habitat, introducerea de elemente exotice, poluarea chimica si termica, duc la reducerea drastica a biodiversitatii, fara a mai vorbi de reducerea numarului de exemplare ale unei specii.

b. Zonele umede reprezinta un alt grup de ecosisteme care au fost supuse unei accentuate distrugeri. Este vorba de balti, mlastini, lacuri putin adanci, terenuri inundabile, turbarii. O statistica din 1983 arata ca ele acopera intre 530-300 milioane de ha. Din pacate, nu se cunosc suprafetele ocupate in trecut de terenuri umede si nici viteza globala de secare a lor. Singurele date certe provin din SUA, unde dintr-un milion de kmp terenuri umede, 54% au fost secate. In Europa, distrugerea lor a fost de 60-90%, variind de la o regiune la alta ; in Portugalia 70% din zonele vestice, dintre care 60% zone de estuar, au fost convertite in terenuri agricole ; in Finlanda 30% din teritoriul tarii era acoperit de lacuri si mlastini din care jumatate au fost secate ; in Suedia 20% din lacurile mari si medii ca dimensiune au fost acidificate de ploile acide ; in Norvegia din 1000 kmp de lacuri au disparut pestii, iar alti 20.000 kmp sunt in pericol ; in lungul marilor rauri europene (Rin, Dunare) au fost secate luncile, baltile si au fost irigate terenurile inundabile, aducandu-se imense daune, iar in Noua Zeelanda peste 90% din zonele umede naturale au disparut dupa colonizarea europeana.

Si in tarile in curs de dezvoltare situatia terenurilor umede continentale este dramatica. In Peninsula Malacca aproape jumatate din ele au fost transformate in teren agricol, in Nigeria o mare parte a campiei inundabile a raului Hadejia a fost redusa cu 300 kmp, ca urmare a construirii unui baraj, iar in Filipine 000 kmp (67%) din terenurile cu mangrove au fost transformate in bazine pentru crevete, distrugandu-se ecosistemele.

In economia Terrei, ca factor natural si antropic zonele umede sunt importante din multe puncte de vedere. Ele au rolul de a echilibra inundatiile, de a stabiliza panza freatica si viiturile, retin impuritatile si actioneaza ca un depoluator natural si protejeaza liniile de tarm. Sunt importante economic deoarece in perioadele in care nu sunt inundate ofera bune terenuri de pasune (peste un milion de vite le utilizeaza), sau teren agricol (nu se spunea ca inundatiile Nilului sunt un dar pentru Egipt?). Din ele se extrage stuf, papirus, turba si din urma acestor revarsari traiesc milioane de pescari. Unul din cele mai importante roluri pe care-l au zonele umede se refera la biodiversitate. Aici isi depun icrele numeroase specii de pesti si se afla locul de cuibarit pentru specii de pasari stabile sau de pasaj.

Pentru exemplificarea consecintelor dramatice pe care le are distrugerea ecosistemelor de apa dulce, recurgem la un singur exemplu, acela al luncii si Deltei Dunarii. Lunca, ce avea 335.000 ha teren inundabil si lacuri, a fost indiguita ramanand doar 100.000 ha ca atare. In Delta de asemenea au fost prevazute pentru secare si transformare in teren agricol 144.000 ha (din fericire programul nu a fost realizat deplin), iar 60.000 ha din suprafetele de stuf au fost distruse printr-o exploatare irationala. Secarea luncii Dunarii a dus la dezechilibrarea panzei freatice din Campia Romana si s-a accentuat eroziunea malurilor, dar mai ales au fost distruse filtrele naturale ale apelor poluate pe care le reprezentau insulele si bancurile de nisip. Dar cea mai mare pierdere a adus-o distrugerea zonelor de reproducere a pestilor. Rezultatul in aceasta privinta este dezastruos : de la o productie de peste de 11.500 t in 1953-1957, ea a scazut la 7.500 in 1990, iar captura sturionilor, de la circa 1.000 t de la inceputul secolului, a ajuns la 275 t in 1965, apoi la 55 t in 1970, la 30 t in 1980, ajungand acum la 3 t ! In acest ritm s-ar putea ca insusi ecosistemul care prezinta aceasta fauna sa dispara (Bleahu, 1997).

c Ecosistemele insulare sunt dintre cele terestre cele mai periclitate ca inventar. Prin izolarea lor ele au un stoc redus de specii, nascute multe ca forme vicariante si fara posibilitatea de a da variatii genetice, majoritatea fiind endemice. S-a constatat ca in insulele Azore 42% din aceste endemite sunt pe cale de disparitie, in insulele Galapagos 60%, iar in insulele Canare 75%.

d. Padurile sunt intre ecosistemele terestre cele mai importante pentru biodiversitate, nu atat ca intindere, ci pentru bogatia de viata pe care o contin. Estimarile suprafetelor impadurite sunt insa foarte nesigure, intre anii 1923-1985 fiind facute 23 de estimari, foarte divergente. Intr-o singura carte (Tolba, 1992), sunt date valori diverse : 52,97 milioane kmp (p.161 tabela 3), 36,245 kmp (p.162 tabela 3), si 19,35 kmp la pagina 168,. Se considera ca suprafata acoperita de padure in perioada preagriculturii intense (neolitic si pana la inceputul timpurilor moderne) a fost de 61,51 milioane kmp, asa ca fata de ceea ce exista astazi pierderea prin despadurire este de 14%-68% (in functie de estimarea pentru situatia actuala).

Dar, indiferent de aceasta nesiguranta, este cert ca padurea umeda tropicala reprezinta acum circa 55% din totalul suprafetelor impadurite pe glob si intre 1980 si 1990 au fost despadurite 17 mil ha, ceea ce ar reprezenta diminuarea ei cu 20%. Un calcul facut de FAO a conchis ca intre 1980-1990 au fost despaduriti anual 154.000 kmp, din care Braziliei ii revenea 37.000 kmp. Dar si aceasta estimare este discutabila, deoarece pe baza imaginilor satelitare pe care s-au calculat suprafetele incendiate pentru distrugerea padurii, s-a ajuns la concluzia ca Brazilia transforma in cenuse anual 80.000 kmp de padure, dar o alta estimare da 170.000 kmp, iar o a treia doar 17.000 kmp. Ultima cifra este cea data de FAO pe baza unui studiu detaliat efectuat pentru 97 tari din zona tropicala (deci nu pentru ansamblul tropical de vegetatie). Pentru ansamblul zonei, FAO in colaborare cu UNEP, au avansat cifra de 19,35 mil kmp pentru situatia din 1991. Rata anuala de despadurire a fost dupa cele doua evaluari de 0,6-0,9% (Tolba,1992).

Aceste cifre, cam abstracte, au fost convertite de catre ziaristi in dimensiuni mai usor perceptibile. Se spune astfel ca in fiecare secunda dispare din padurea tropicala o suprafata cat a unui teren de fotbal, ca intr-o jumatate de an cat Belgia sau intr-un an cat Romania.

Indiferent de nesiguranta in estimare a vitezei de distrugere a padurii tropicale umede, un fapt este usor de constatat, ce a ramas din aceasta padure fata de ceea ce era la sfarsitul secolului trecut. Cifrele sunt urmatoarele : in Asia de SE mai sunt acum doar 30% din marile paduri tropicale, in Africa 20%, iar in America de Sud 75%. Dramatic este faptul ca, o data cu distrugerea lor, dispar probabil zeci de mii de specii de plante, pe care nici nu am apucat sa le identificam, sa le descriem si sa le studiem calitatile. Si poate, o data cu ele, au disparut si miraculoasele plantele care puteau vindeca cancerul, SIDA si multe alte boli.

In plus sa nu uitam, ca in tot ce s-a prezentat mai sus a fost vorba numai de padurile tropicale umede. Cele boreale, care reprezinta 25%, iar cele din zona temperata 21% din invelisul forestier al Terrei, sunt supuse de asemenea unei anihilari rapide. Din padurile Siberiei, cele mai intinse din zona extratropicala, nu mai exista astazi decat jumatate, iar padurea canadiana este si ea taiata in mare viteza. Date precise nu exista pentru aceste regiuni in ce priveste despaduririle si nici pentru reimpadurire, aici aflandu-se singurele locuri unde se efectueaza astfel de operatii.

e. Relatiile intre biodiversitate si functiile ecosistemelor pot fi exemplificate prin analiza domeniului marin, al zonelor inierbate (preerii, savane) sau al celui montan. Nu este cazul deoarece s-a vazut si asa pericolul in care se afla, in general, componentele biosferei. Ceea ce este insa de retinut este modul global in care trebuie privita problema. Nu este vorba de a salva doar specii, ci de a gasi raporturile acestora cu ansamblul, cu ecosistemul. In acest sens, dupa cateva decenii de studiu al evolutiei vietii in rezervatii naturale, s-a vazut ca reducerea habitatului unei specii reduce evident si numarul indivizilor, dependent de posibilitatile de hrana. Dar, mai mult, se reduce si numarul de specii pe care un biotop poate sa le sustina. Astfel, reducand cu 90% suprafata unui biotop se reduce cu 50% si numarul speciilor pe care le contine.

Recunoasterea oficiala a importantei relatiei dintre biodiversitate si ecosisteme a reiesit din faptul ca in Conventia privind ,,Conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa" realizata de Consiliul Europei, prin stabilirea retelei Emerald, sunt enumerate circa 100 de tipuri de habitate cu numeroase subtipuri propuse a fi ocrotite prin crearea unor arii de protectie speciala. O parte din recomandari, cu selectarea habitatelor specifice teritoriului Romaniei a fost preluata si in Legea nr.462/2001.

Pentru a se vedea care este relatia dintre conditiile de mediu si biodiversitate au fost imaginate mai multe experiente dintre care cea mai celebra a fost Arizona II, un laborator perfect etans in care experimentatorii s-au claustrat de buna voie pe doi ani pentru a feri incinta de aporturi externe, urmand sa studieze modul in care se comporta un ecosistem care se autointretine prin producere de nutrienti si reciclare de deseuri biologice. Experienta nu a fost concludenta din cauza deschiderii accidentale premature a incintei. O experienta similara a fost Ecotronul Centrului de biologie a populatiei de la Ascot (Anglia) unde, in 16 camere separate, au fost create, sub control riguros, 16 ecosisteme cu sol identic cuprinzand microorganisme, rame, melci si diverse artropode si un strat ierbos cu un numar de plante variabil de la o camera la alta. Dupa mai multe luni de observatii, s-a ajuns la concluzia ca o diversitate redusa a ansamblului biotic determina o absorbtie mai mica de dioxid de carbon si o productivitate mai mica a plantelor. Aceasta inseamna ca nu numai cantitatea de biomasa determina prin fotosinteza absorbtia de dioxid de carbon, ci si diversitatea speciilor si a ecosistemelor. Cu alte cuvinte, daca vrem sa ne aparam de schimbarile climatice, trebuie sa conservam biodiversitatea. Totodata prin ea este asigurata si productivitatea masei verzi.

Un alt doilea aspect care ne intereseaza este stabilitatea biodiversitatii si a ecosistemelor. In acest sens, s-a constatat ca biodiversitatea este o functie de suprafata luata in considerare. Daca se ia o suprafata foarte mare, este evident ca in ea sunt cuprinse foarte multe ecosisteme, dar aceasta nu inseamna neaparat ca ele cuprind si un mare numar de specii. Pe de alta parte, arealele mici pot avea o mare diversitate genetica si chiar de specii.

In sfarsit, o ultima remarca privitor la stabilitatea ecosistemelor. Am fi tentati sa credem ca ecosistemele foarte bogate sunt si cele mai stabile, biodiversitatea fiind chezasia rezistentei la agresiunile de biotop sau biocenoza. Se pare ca lucrul nu corespunde realitatii caci, asa cum arata Colinvaux (1982), ecosistemele foarte bogate si complexe ale padurii tropicale umede sunt mai periclitate decat ecosistemele arctice, mult mai sarace din punct de vedere al biodiversitatii, dar cu o rezistenta mare la rigorile climatice si la schimbarile de mediu. Aceasta inseamna ca biodiversitatea nu asigura automat si stabilitatea unei populatii.

(4) Pierderea diversitatii culturale poate fi o consecinta a diminuarii varietatii genetice, a speciilor sau ecosistemelor. Culturile traditionale sunt legate de anumite tipuri de functii economice : agricultura, pescuit, cresterea animalelor etc. Mai mult, unele sunt legate de anumite tipuri de agricultura si de anumite animale, ca functie economica, dar si sociala si religioasa. Modificarea ecosistemelor, de exemplu de la padure la pasune, de inlocuire a unui anumit tip de cereale cu altul de import, poate determina si alterarea, daca nu chiar disparitia, unor culturi sau populatii.

In Brazilia, incepand din 1900 in fiecare an a disparut un trib de indieni, aborigenii din Noua Zeelanda (maorii) aproape au pierit, iar cei din Australia sunt si ei in pericol, nu prin exterminarea razboinica, ci prin neadaptarea la invadatoarea ,,civilizatie" europeana. De asemenea, se pare ca in urmatorii 100 ani, din cele 6000 limbi si dialecte, jumatate vor dispare. Dispar insa si traditiile religioase si culturale. In majoritatea tarilor din Europa de Vest costumele popularei si instrumentele muzicale vechi sunt piese de muzeu, iar cantecele si dansurile doar subiecte de spectacol scenic. Toate acestea adauga si ele la saracirea biodiversitatii, inteleasa in sens larg.

4. Cauzele diminuarii biodiversitatii

Cauzele diminuarii biodiversitatii de ordin natural le-am mentionat deja, ele datorandu-se unor cauze fizice (modificari ale biotopului) sau unora de ordin biologic (modificari in biocenoza sau inerente evolutii genetice). Marea extinctie la care asistam acum, se datoreaza insa omului si necesitatilor sale. In "Global biodiversity strategy" sunt enumerate urmatoarele cauze :

(1) Cresterea populatiei si a consumarii resurselor este cauza mai tuturor disfunctionalitatilor analizate anterior si care pericliteaza viitorul omenirii. In fiecare decada viitoare populatia va creste cu cate un miliard de oameni. Acum populatia globului consuma 39% din energia generata de plantele fotosintetizatoare, care reprezinta sursa fundamentala pentru intregul sistem viu. Cresterea populatiei va face sa fie depasita capacitatea de suport de catre Pamant a acestui sistem, care va fi astfel condamnat la diminuare si disparitie. Sistemele vii se afla sub o presiune de exploatare nicicand intalnita, ce duce in mod inexorabil, la o strategie care sa faca fata cresterii populatiei fara sa pericliteze capacitatea de suport a planetei.

(2) Ingustarea continua a spectrului produselor comercializate in domeniul alimentar ameninta diversitatea genetica si a speciilor ce stau la baza agriculturii, zootehniei si pisciculturii. Timp de milenii oamenii traiau in comunitati relativ bine circumscrise, ce se autosatisfaceau, la inceput cu hrana salbatica, luata direct din natura, apoi prin cultivare. Cultivarea si domesticirea au dus la crearea a numeroase varietati si rase ce au imbogatit diversitatea biologica. Cresterea nevoii de hrana si, mai ales, intrarea ei pe firul comercializarii a dus la selectionarea speciilor si raselor celor mai productive, dar si la mutatii in cadrul habitatelor. Asa de exemplu, mari suprafete de padure tropicala au fost defrisate si inlocuite cu palmieri pentru ulei, dar o data cu scaderea pretului la uleiul de palmier au fost abandonate multe terenuri. Revenirea padurii este mult mai lenta si nu va mai cuprinde intreaga bogatie a padurii initiale. Tot asa pescuitul de pesti marini cu tehnica navoadelor duce la capturarea incidentala a numeroase vietuitoare care nu erau vizate (mamifere marine, pasari etc.) ceea ce duce la o saracire a biodiversitatii.

(3) Evaluarea gresita a mediului si a resurselor sale duce la disfunctionalitati grave, mai ales in timpul procesului de modificare a habitatelor. Asa, de exemplu, transformarea unei zone umede in teren agricol este ineficienta economic si biologic, exemplul cel mai bun oferindu-l Delta Dunarii. Aici, cele 60.000 ha transformate din stufaris in teren agricol in incinta Pardina, a dus la distrugerea unui habitat foarte bogat si la transformarea lui intr-o zona in curs de aridizare deoarece agricultura a dat rezultate tot mai proaste.

O gresita estimare a valorilor se face si in exploatarea padurilor tropicale umede caci se supraevalueaza produsele directe (lemnul) si se subestimeaza functiile ecologice care asigura durabilitatea. De altfel, beneficiile biodiversitatii sunt un bun public cu profituri foarte difuze ceea ce face ca ele sa fie ignorate. Orice incertitudine asupra prioritatii naturii duce la vandalizarea ei, fie ca este vorba de padure, zone umede, pasuni sau teren agricol. Acelasi lucru se intampla si cu animalele salbatice, care daca sunt omorate aduc mai mult profit pentru mancare sau prin vanatoare sportiva, decat daca sunt protejate. In general, se poate spune ca protejarea biodiversitatii este considerata mai curand ca un cost decat ca o investitie.

(4) Inechitatea in distributia beneficiilor din protejarea si utilizarea resurselor naturale determina o scadere a interesului pentru cresterea resurselor, pe de o parte din partea celor ce au contingenta directa cu ele, locuitorii de la tara, care au in mana productia directa, dar beneficiaza prea putin de pe urma ei si, pe de alta parte, din partea investitorilor de la oras, care nu cunosc situatiile reale de pe teren, dar investesc pentru a atrage foloase mari, indiferent de ce lasa in urma.

Acest lucru se intampla si la scara internationala deoarece tarile dezvoltate au exploatat si exploateaza si acum resursele naturale ale tarilor in dezvoltare, fara o strategie de conservare, ci doar pentru obtinerea castigului maxim.

(5) Deficiente in cunoasterea stiintifica si economica duce la o gresita perceptie a importantei biodiversitatii. Ignoranta a dus la distrugerea unor culturi umane ce posedau o intelegere traditionala a naturii, la disparitia unor habitate de mare diversitate si bogatie si la disparitia a numeroase specii. Dar, chiar daca exista cunoasterea stiintifica, ea nu a ajuns adesea la factorii decizionali, care nu au elaborat strategii in masura sa reflecte valorile stiintifice, economice, sociale, etice si estetice ale biodiversitatii. Ruptura intre factorii decizionali si comunitatile locale, care traiesc din exploatarea resurselor locale, a dus la ignorarea necesitatilor acestora si la supraexploatarea resurselor. Dar, si publicul larg are un rol deoarece nu a acceptat totdeauna sa-si restranga dorintele la posibilitatile durabile ale mediului, un exemplu fiind vanatoarea puilor de foca pentru blana lor alba, foarte pretuita de inalta societate capitalista, dar care pune in pericol specia.

(6) Lipsa unui sistem institutional si legislativ bazat pe dezvoltarea durabila a dus si duce la distrugerea habitatelor si la scaderea biodiversitatii. In numeroase tari conceptul de dezvoltare durabila nu a fost inteles ca un nivel superior de integrare intersectoriala al dezvoltarii economice, in limitele capacitatii de suport al teritoriului luat in considerare, fapt care a dus la planificari si exploatari gresite. In aceasta privinta gasim la noi in tara nenumarate exemple : distrugerea luncii Dunarii in vederea unei productii agricole ce nu s-a dovedit durabila ; taierea perdelelor forestiere care trebuiau sa mareasca suprafetele agricole, dar pana la urma au activat eroziunea solului ; lucrari hidrotehnice ce au distrus viata in aval de baraj prin nerespectarea debitului de serviciu, au schimbat clima si au distrus microcomunitatile umane prin dislocarea si risipirea lor.

Si institutional Romania este in defect deoarece nu s-a infiintat pana in 1998 un organism pentru supravegherea dezvoltarii durabile a sistemului socio-economic, obligatie asumata la Rio in 1992 si care are menirea sa subordoneze dezvoltarea tehnico-economica in limitele de suportabilitate a mediului, ceea ce inseamna implicit protectia biodiversitatii.

Lipsa de intelegere publica a problemei se vede si in modul in care este sustinuta miscarea de ocrotire a naturii. Exista tari cu un inalt nivel de intelegere (tarile nordice si germanofone), cele latine mult mai putin, iar in tarile europene in tranzitie, unde comunismul a distrus traditii si rezultatele obtinute in aceasta directie, problemele de abia incep sa se puna. De aceea, este de maxima importanta implicarea societatii civile careia ii revine un rol important in sensibilizarea publicului prin propaganda, educatie si prin exemplu.

Rolul cel mai important in conservarea biodiversitatii il are insa o legislatie cuprinzatoare si ferma de ocrotire a naturii in care sa fie cuprinsa ocrotirea ecosistemelor si a habitatelor in cadrul unor rezervatii si parcuri nationale, precum si speciile amenintate cu disparitia, inscrise de obicei pe "listele rosii". Dar tot atat de importanta este implementarea riguroasa a legilor, prevazute cu penalitati severe, nu simbolice, si crearea sistemului de supraveghere.

In concluzie biodiversitatea trebuie conservata la toate palierele din motivele analizate mai sus, care pot fi rezumate astfel in cele ce urmeaza:

Genefondul trebuie conservat pentru documentarea in viitor a patrimoniului national existent acum, ca sursa potentiala de utilizari practice si ca sursa pentru reconstructiile ecologice.

La nivelul speciilor, conservarea lor este o datorie morala fata de natura, omul neavand dreptul sa se considere o specie superioara ce poate decide asupra existentei sau disparitiei altor specii. O atentie speciala trebuie data de aceea plantelor si animalelor rare, periclitate pe plan mondial si national sau pe cale de disparitie, aflate pe listele rosii, precum si endemismelor de diferite nivele: mondial, regional si mai ales celor nationale.

Ecosistemele naturale trebuie conservate deoarece ele au un important rol de tampon impotriva efectelor de deteriorare a mediului prin poluare, si de asigurarea unei ambiante optime pentru aglomerarile umane. De asemenea, speciile sunt mai asigurate impotriva disparitiei in contextul natural al ecosistemelor.

Conservarea peisajelor este importanta pentru stabilirea istoriei naturale a unui teritoriu si pentru pastrarea unui cadru estetic natural al desfasurarii activitatii umane. O atentie deosebita trebuie avuta pentru ariile protejate (parcuri nationale, rezervatii etc.), dar si in zonele de dezvoltare a turismului si in lungul arterelor de circulatie.

Conservarea diversitatii culturale este importanta ca document al istoriei umanitatii, ca exemplu de convietuire perfecta intre natura si comunitatile umane pentru pastrarea traditiilor si agrementarea peisajelor naturale cu factorul antropic.

In ciuda faptului ca nu cunoastem pe deplin dimensiunile biodiversitatii, stim ca ea este in curs de transformare datorita interventiei omului. El face sa dispara intr-un ritm rapid specii si gene si este artizanul uneia dintre cele mai mari extinctii biologice pe care a cunoscut-o globul in istoria sa geologica. El transforma ecosistemele, saracindu-le prin perturbarea biotopului (a reliefului, climei, hidrografiei) si dezechilibrarea biocenozelor, dar si prin modificarea functiei lor.

Stim, in acelasi timp, importanta pe care o are biodiversitatea pentru glob in ansamblu (relief, peisaj, echilibru geochimic), pentru om (factor de sanatate si sursa de medicamente) si pentru sistemul sau socio-economic (ca resursa).

Saracirea biosferei in gene, specii si ecosisteme poate fi pentru viitorul omenirii un factor limitativ, asa cum poate deveni lipsa de hrana si supraindustrializarea prin cele doua componente majore, saracirea resurselor si cresterea poluarii. Criza provocata de descresterea biodiversitatii se va accentua o data cu cresterea populatiei. Dar, daca relatia de crestere demografica cu hrana si industrializarea are ceva inexorabil, nu acelasi lucru se poate spune despre biodiversitate. Nedeteriorarea situatiei se afla in mainile noastre si depinde de intelepciunea noastra de a nu duce, pana capatul suportabilitatii naturale, acest factor limitativ.

Marea importanta a varietatii vietii rezida in posibilitatea pe care o ofera oamenilor sa se adapteze la modificarile locale sau globale. Deoarece biodiversitatea este strans legata de nevoile umanitatii, ea trebuie considerata un element de securitate nationala pentru fiecare tara si, in ansamblu, pentru omenire.